De multe ori cînd auzim despre succesele pe care le are o persoană sau alta, ne gîndim în mod automat că omului acesta i-a surîs norocul. Însă, în realitate, de cele mai multe ori norocul nu are nicio legătură cu ceea ce a realizat persoana respectivă, iar la baza succesului acesteia au stat alţi factori, precum încrederea în propriile puteri, voinţa mare de a realiza ceva cu totul excepţional, perseverenţa de a rămîne ferm şi constant la o idee, gîndirea pozitivă despre ceea ce se întîmplă în jur şi – de ce nu? – disciplina exemplară de muncă. În cele ce urmează vom aduce în prim-plan un model clasic de persoană de succes care a reuşit să realizeze (pînă la ora actuală) tot ceea ce şi-a propus, datorită voinţei sale de fier şi graţie faptului că nu a cedat niciodată în faţa vicisitudinilor pe care le-a întîlnit în viaţă. E vorba de românul total (căci anume aşa îl caracterizează prietenii şi toţi cei ce îl cunosc pe dumnealui), doctorul în economie, conferenţiarul universitar, editorul şi maestrul în ale fotografiei Vasile Şoimaru. Şi, spre norocul nostru, în dificila sarcină de a ne descurca în problema dată ne va ajuta o carte binevenită în acest scop – Un om al faptelor: Vasile Şoimaru. Biobibliografie[1], apărută anul curent sub auspiciile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. E un volum de specialitate ce ne spune aproape totul despre acest Om (cu literă mare), pe care l-a dat meleagul basarabean şi avem bucuria de a-i fi companioni în timp şi în spaţiu. Ediţia a fost îngrijită de conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, aportul la apariţia biobibliografiei sus-numite se atribuie Centrului de Informare şi Documentare „Chişinău” şi Filialei „Transilvania”: alcătuitor – Ludmila Capiţa; redactor bibliograf – Taisia Foiu; contribuţii – Parascovia Onciu, Tatiana Donţu, Maria Staver; lectori – Vlad Pohilă, Genoveva Scobioală; concepţie grafică – Svetlana Munteanu.

Ca orice lucrare de acest fel, Biobibliografia se adresează unui spectru larg al publicului cititor: savanţi, scriitori, publicişti, profesori, studenţi şi altor categorii. Volumul se deschide cu explicaţii sumare privind folosirea şi alcătuirea lui. Astfel, după un cuvînt către cititor urmează: Tabel cronologic; Studii introductive; Ediţii aparte (Vasile Şoimaru – coordonator, autor de proiecte, traducător, editor); Articole ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei; Publicistică (atitudini economice, politice, sociale); Articole şi referiri la viaţa şi activitatea lui Vasile Şoimaru; Dialoguri, interviuri cu Vasile Şoimaru; Fotografii de Vasile Şoimaru (în ediţii aparte, pe coperte, în ediţii periodice); Confesiuni. Referinţe. Aprecieri, impresii. Dedicaţii. Scrisori. În anexe au fost incluse capitolele: Vasile Şoimaru – organizator şi participant la diferite activităţi: congrese, simpozioane, conferinţe ştiinţifice, colocvii, mese rotunde etc.; Lansări şi prezentări de carte; Vernisaje foto; Cărţi cu dedicaţii (din colecţiile BM „B.P. Hasdeu”); Diplome, menţiuni, premii, distincţii; Afişe, avize.

În mod telegrafic expunem curriculumul vitae al protagonistului nostru folosind Tabelul cronologic din biobibliografie. Vasile Şoimaru s-a născut pe 30 aprilie 1949 în s. Cornova, r-nul Ungheni. Învaţă la şcoala de opt ani (azi, Gimnaziul „Paul Mihail”) din satul natal şi la Tehnicumul electromecanic (azi, Colegiul Politehnic) din Chişinău, pe care îl absolveşte cu menţiune. Urmează studiile la Facultatea de Economie a Institutului Politehnic (azi, Universitatea Tehnică din Moldova), pe care o absolveşte – de asemenea cu menţiune – la specialitatea economia muncii. În 1978 ia doctoratul la Catedra economia şi organizarea muncii a Institutului (azi Universitatea) de Economie şi Finanţe din Sankt Petersburg, susţinînd teza pe tema Prognozarea productivităţii muncii în industria RSSM. Lucrează ca asistent, lector superior, conferenţiar universitar, prodecan al Facultăţii de Economie a Universităţii de Stat din Chişinău. Din 1990 pînă în 1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, fiind şi vicepreşedinte al Comisiei pentru economie şi buget. Concomitent deţine funcţia de vicerector al nou-formatei Academii de Studii Economice din Moldova. În 1995-1998 este consultant superior în Parlamentul RM. În 1998-2001 devine preşedinte al Asociaţiei Economiştilor din R. Moldova. În aceeaşi perioadă este ales a doua oară deputat în Parlamentul RM, încredinţîndu-i-se şi funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru economie, industrie şi privatizare. Din 2002 pînă în prezent este conferenţiar universitar la Catedra management social a ASEM. Este căsătorit, are doi copii şi doi nepoţei.

Munca bibliografică nu este presărată cu flori. Putem spune cu siguranţă că fascinaţia ei se simte abia la sfîrşit, cînd toate sursele (cărţi, articole, materiale ilustrative etc.) sînt legate la un loc şi emană atracţia irezistibilă a unei vieţi concrete.  Directorul general al BM, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, a remarcat în studiul introductiv Vasile Şoimaru: dorinţă, dor şi căutare: „În volumul biobibliografic, fiecare detaliu, fiecare dată înregistrată este capătul unui fir ce te poate conduce în orice punct al vieţii protagonistului. Biobibliografia îl transformă pe profesorul Vasile Şoimaru în profil statistic (vorbind în vocabular economic). Cele 885 înregistrări sînt prezente în mass-media tipărită de 1430 de ori. Această cifră ne spune că 541 de articole (de şi despre), recenzii, interviuri, imagini fotografice au fost publicate în mai mult de o sursă. Unele, şi de cîteva ori preluate de diverse publicaţii din străinătate, fapt ce denotă interesul, calitatea şi necesitatea lor. Rămînînd în dimensiunea economico-statistică, putem spune că acesta este factorul de impact al scrierilor sale.”

Finalitatea lucrării de faţă constituie pentru colectivul de elaborare şi pentru editori obţinerea bucuriei, împlinirii, satisfacţiei, reuşitei şi – nu în ultimul rînd – a fericirii autorului. Scriitorul şi jurnalistul Vlad Pohilă, un prieten din aceeaşi plămadă a românismului, a observat la eroul scrierilor sale „maximum de fapte concrete – acestea din urmă constituind adevărata esenţă a modului de viaţă, a raţiunii însăşi de a fi a lui Vasile Şoimaru”. Şi are multă dreptate, căci, de îndată ce şi-a identificat scopul suprem în viaţă, „Şoimarul” nostru a făcut tot posibilul pentru a-şi atinge obiectivul rîvnit, ajungînd, conştient, la o victorie pe merit. A făcut cel mai bun lucru pe care-l putea face într-un anumit moment. A acţionat cum poate mai bine, luînd în consideraţie perceperea realităţilor subtile ale vieţii.

V. Şoimaru chiar din tinereţe şi-a manifestat interesul prin a cunoaşte din ce în ce mai mult pentru a avea cît mai multe posibilităţi de alegere. Primele lucrări editoriale aparte sînt strict ştiinţifice: despre prognoza de dezvoltare social-economică a regiunii, despre sporirea productivităţii muncii ca sarcină economică principală a colectivelor de muncă din industria RSSM, despre managementul afacerilor mici şi mijlocii etc. Dar adevărata performanţă de condeier vine începînd cu anul 1999, cînd apare Căderea premierilor, o carte pe teme şi economice, dar şi vizînd alte sfere de interes al autorului. De aceea, ea este bine cunoscută unui cerc larg de cititori, care aşteaptă cu nerăbdare materiale scrise într-o manieră nestandardizată. Odată cu aceasta, se observă o creştere a vizibilităţii pe plan naţional a autorului. Cartea cuprinde opinii înregistrate pe parcursul a unui deceniu despre hrăpăreaţa caracatiţă aflată la guvernare care a ţinut dezvoltarea ţinutului basarabean în poziţie de şah. Poporul nu a văzut nici bunăstarea, dar nici stabilitatea promisă electoratului. Toate jocurile murdare din politică sînt date pe faţă. Apoi, în 2000, a urmat volumul Cornova – o adevărată enciclopedie a satului de baştină. Andrei Vartic, prietenul de idei, scria: „Pe Vasile Şoimaru îl cunosc de mult: am fost colegi de Parlament, camarazi de aceeaşi formaţiune politică, îmi părea că ştiu totul despre el, dar a fost suficient să-mi doneze cartea Cornova, şi apoi o alta: Neamul Şoimăreştilor, şi încă una: Românii din jurul României în imagini, ca să-mi dau seama că nu-l cunosc deloc.” Cronica neamului Şoimăreştilor începe acum 500 de ani. Astfel, Vasile Şoimaru, împreună cu Alexandru Furtună, consultînd documentele de arhivă, au refăcut arborele genealogic al acestei familii legendare. În 2004 apar Poeme în imagini – un album cu fotografii de V. Şoimaru. Arta fotografică l-a pasionat într-atîta că în 2008 scoate la lumină albumul-monografie Românii din jurul României în imagini – o capodoperă a genului, care cuprinde 272 pagini cu 850 de imagini. În opinia publicistei Ludmila Bulat aceasta este „cartea vieţii lui Vasile Şoimaru”, în cea a poetului, prozatorului şi publicistului Nicolae Dabija – „o carte de zile mari”, iar în cea a lui Andrei Vartic – „o carte de aplaudat pînă la lacrimi”. Albumul e un fel de reportaj al călătoriilor, întreprinse cu autoturismul pe cheltuiala proprie, prin locurile unde locuiesc comunităţi de români… în afara graniţelor României: Basarabia, Nordul Bucovinei, Serbia, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Macedonia, Albania, Cehia, Slovacia, Caucazul de Nord ş.a. Sînt imagini care au eternizat nu numai chipul consîngenilor noştri din acele locuri, dar şi căldura sufletească, bunătatea inimii lor. E un cadou extraordinar pentru toţi românii care, trăind relativ departe sau chiar cu totul departe de patrie, se zbat să întreţină, după spusele marelui patriot şi scriitor Dumitru Matcovschi, „focul din vatră”. E o carte unică în întreg arealul românesc. Prin ea V. Şoimaru a ilustrat o realitate afirmată cîndva de istoricul român Nicolae Iorga, care se rezumă la aceea că România e o ţară incomparabilă cu alta de pe glob, fiindcă este înconjurată din toate părţile de români. Astfel, avem panorama întregului Neam românesc surprins de inimosul fotograf şi cercetător ştiinţific la răscruce de milenii: case de locuit, porţi, fîntîni, biserici, mănăstiri, instituţii de învîţămînt, peisaje, chipuri de români şi românce în haine de sărbătoare şi în viaţa lor de toate zilele. E un volum impunător, o confirmă şi cele 27 de recenzii semnalate în bibliografie sub denumirea acestuia.

În 2010, ca o urmare logică a „căderilor” precedente, dar şi ca o anticipare, vede lumina tiparului o altă carte de publicistică angajată, vehementă – Căderea comuniştilor. E o urmărire pe parcurs de aproape un deceniu a guvernării (de fapt – neobrăzniciei!) neokominterniste pe teritoriul dintre Prut şi Nistru – de la triumful ei trîmbiţat pe tot continentul pînă la prăbuşirea ruşinoasă şi, să sperăm, pentru totdeauna în groapa de gunoi a istoriei. Volumul bine documentat a fost primit ca un leac salvator de întreaga suflare românească – o eliberare de camarila nesăţioasă a clanurilor mafiotice care au adus Republica Moldova în pragul falimentului, căci datele financiare şi cele statistice prezentate de autorităţi s-au dovedit a fi escamotate, falsificate.

Fiind un atent observator al fenomenului economic şi politic de pe ambele maluri ale Prutului şi aşteptînd dărîmarea regimului odios, Vasile Şoimaru nu a stat cu mîinile în sîn: îl vedem încadrat plenar în opera de redeşteptare şi de aducere la matcă, la izvoare, la rădăcini a conaţionalilor basarabeni. Dacă întoarcem filă cu filă Biobibliografia sus-amintită, observăm că mărinimosul patriot şi unionistul consecvent V. Şoimaru de un şir de ani apare în ipostaza de coordonator şi autor de proiecte (Strămoşii de V. Ciubucciu şi C. Robu; Litanii pentru trei stări de M. Vulcănescu; Cugetări de N. Iorga; Născut în Cornova: omagiu lui Paul Mihail; Satul Şoimăreşti: cinci veacuri de existenţă demnă de V. şi A. Preutu;  Şi totuşi, limba română de Vl. Pohilă; 155 de cărţi într-o carte de Z. Mihail; Atitudini în ani de restrişte de V. Muravschi; Departe – aproape: 100 de poezii româneşti din Kazahstan de S. Plămădeală; Hagi Curda / Camîşovcaun sat românesc din Basarabia istorică de T. Iordăchescu; Cornova. 1931), face parte din colegiul de redacţie al unor reviste (Iniţiativa privată, revistă de promovare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi a clasei de mijloc;  BiblioPolis, revistă de biblioteconomie şi ştiinţe ale comunicării; Dacoromania, Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României”); scrie articole ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei (Progresul tehnico-ştiinţific – pîrghia principală a accelerării; Proiectul programului de privatizare – denaturare extraordinară a legii; Dezindustrializarea Republicii Moldova – principala „performanţă” a agro-intersocialiştilor; Dinamizarea reformelor – ca factor de redresare economică ş.a.).

Cele 168 de articolele publicistice – înşirate după ani de la nr. 139 pînă la nr. 306 – dezvăluie atitudinile economice, politice şi sociale ale autorului. Chiar şi denumirile lor vorbesc de la sine despre intransigenţa, adică neacceptarea unor concilieri sau compromisuri pe direcţia aleasă în viaţă: Cine calamitează mai mult: natura sau agrarienii?; Terminatorii Academiei de Studii Economice; Cine subminează Preşedinţia?; E capabil oare actualul Parlament să întoarcă statului cele 2 500 000 000 lei sustraşi de fosta guvernare?; Ca o redută, biblioteca…; Transnistria deja a fost furată; Înălţimea românească a unei actriţe basarabene; Datoria externă de pe obrazul comuniştilor; „Hora Unirii” la moldovenii din Caucaz; Nu în saci se află marea fraudă electorală;

Votul emigranţilor şi frica guvernanţilor; Aromânul, frate cu românul; Balticii noştri; Turnul dezrobirii Basarabiei: renaştere necesară ca şi revenirea Basarabiei la Patria-Mamă etc. Majoritatea publiciştilor de la noi suferă de orbire ideologică, încît ne prezintă o imagine schimonosită a realităţii. Publicistica lui V. Şoimaru însă are o probă de maturitate, care reuşeşte să surprindă pozitiv pe cei care îi caută cuvîntul scris prin cărţi, reviste, ziare. Totodată, V. Şoimaru este un român autentic (cu toate că dumnealui personal se socoteşte român numai aici, la Chişinău, dar la Bucureşti îşi zice doar moldovean basarabean), care promovează în publicistica sa spiritul naţional. În toate scrierile lui primează naţiunea, ce reprezintă, indubitabil, şi chintesenţa existenţei sale pe pămînt. Nu în zadar, ori de cîte ori are ocazia, el critică cu duritate politicianismul şi guvernarea iresponsabilă, care a adus majoritatea păturilor sociale la o stare dezastruoasă. V. Şoimaru dă dovadă că are conştiinţa marilor înaintaşi ai Neamului românesc. Trebuie să spunem că acest deziderat îl confirmă şi cei care au scris cu referire la viaţa şi activitatea „Şoimului”: L. Ardelean, L. Bacalu, V. Bahnaru, G. Belostecinic, C. Bobeică, P. Bran, Gh. Budeanu, L. Bulat, Th. Codreanu, N. Dabija, I. Dragotă, M. Gafton, T. Gorincioi, A. Grosu, I. Hănţulescu, E. Hrişcev, I. Iachim, Z. Mihail, A. Mitru, I. Moraru, I. Nechit, A. Păunescu, Gh. Pârlea, G. Petcu, Vl. Pohilă, Cr. Pohrib, I. Popescu, I. Proca, Gh. Reabţov, R. Rogac, N. Roibu, N. Rusu, A. Sârbu, V. Ştir, M. Toacă, M. Tonu, A. Vartic şi mulţi, mulţi alţii (a se vedea capitolul respectiv din Biobibliografie, nr. 307-613), precum şi cei care au întreţinut dialoguri ori au realizat interviuri cu protagonistul: L. Bacalu, Vl. Beşleagă, O. Diaconu, L. Druguş, I. Erhan, T. Gorincioi, N. Hadârcă, I. Login Popescu, C. Lupu, D.-D. Maxim, D. Mihu, V. Pavlicenco, Vl. Pohilă, A. Reniţă, N. Roibu, V. Trofăilă, A. Ţurcanu ş.a. (a se vedea nr. 624-677).

În completare menţionăm că V. Şoimaru îşi face datoria de cetăţean cu onestitate deplină. Dumnealui încearcă să spună adevărul crud şi prin intermediul aparatului de fotografiat. Fotografiile, apărute în diverse surse mass-media şi înregistrate între nr. 678 şi 885, au şi ele un rol eminamente mobilizator – parcă te trezesc dintr-o amorţeală, dintr-o aşteptare pasivă şi lipsită de vigoare. Cînd le privim parcă nu ne vine a crede că aşa frumuseţe există pe Terra. Enumerăm mai jos cîteva titluri din acest capitol – mai ştii, poate cineva dintre entuziaşti, asemeni eroului naraţiunii noastre, se va hotărî să pornească şi să vadă aceste locuri cu ochii proprii: Biserica „Sfîntul Gheorghe” din Cornova; Cetatea Hotinului; Cetatea Tighina; Podul peste limanul Nistrului la Bugaz – extremitatea estică a României interbelice; Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt din Codrii Cosminului – Dumbrava Roşie; Casa memorială „Gheorghe Asachi” din Herţa; Mănăstirea Sihăstria; Cimitirul românilor din Tabăra, Orhei; Centrul Boianului de azi; Puntea peste Ceremuş, care lega România şi Polonia interbelică, la Zahariceni, azi – Pidzaharici; Ruinele Curţii domneşti de la Baia, ridicată de Alexandru cel Bun; Ruinele castelului din Ocna Bucovinei; Ceremuşul la Iabloniţa; Un însemn pe locul Bătăliei de la Valea Albă; Statuia lui Mihai Eminescu de la Cernăuţi; Oraşul Panciova, de pe Dunăre  etc. Sînt edificatoare şi chipurile oamenilor, caracterele şi stările lor descoperite prin surprindere:  Piticul cu tricolor; Două frumoase bucovinence din Mahala, suburbie a Cernăuţilor; Românaşii din Maramureşul Mic, Transcarpatia, Ucraina; Soţii Nina şi Victor Bobeico din Martonoşa, de lîngă Novomirgorod, Kirovograd; Andrei Crivoi, tobarul satului Moldovanskoe, Krîmsk, Krasnodar; Vasile Bizovi, autorul monografiei Boianului; Părinţii poetului Ion Vatamanu; Vasile Iovu cîntă pentru familia Preutu din Şoimăreşti; Grigore Vieru şi Mihai Cimpoi la aniversarea poetului bucovinean Vasile Tărîţeanu şi se mai poate continua…

Întregesc prezentarea reuşitelor şi izbînzilor acestui om animat ca argintul viu unele confesiuni, referinţe, aprecieri, impresii, dedicaţii, scrisori etc. din capitolul respectiv de la pagina 147. Aici vom găsi mărturisiri ale unor fapte, ale unor gînduri sau sentimente intime (de exemplu, cînd a fost întrebat ce culori preferă, V. Şoimaru a răspuns: „ROŞUL de Purcari, GALBENUL de Odobeşti şi ALBASTRUL de Voroneţ”; iar întrebat ce ţară încă nu a văzut, dar ar dori să o vadă, a răspuns la fel de abil: „România Mare”); informaţii despre raporturile, relaţiile sale cu savanţi, scriitori, jurnalişti, deputaţi, profesori etc.; note de preţuire (de exemplu, Gr. Vieru pe foaia de titlu a cărţii Taina care mă apără a scris: „Fratelui Vasile Şoimaru, pentru că-şi merită numele de familie şi pentru că în preajma lui mă simt mai tare şi mai apărat…”);  versuri dedicate (Vasile Bota şi Eleonora Bizovi din Boianul bucovinean: „Din Bucovina mare, / Am strîns floare lîngă floare / Să vă facem o urare / Cu prilejul jubileu: / Viaţă lungă şi frumoasă, / Mult belşug şi tihnă-n casă, / S-aveţi parte de ani mulţi / Cîte pietre sînt în munţi, / Cîte pietre în Carpaţi / S-aveţi prieteni şi fraţi!”); scrisori de recunoştinţă, telegrame de felicitare.

Biobibliografia, pe ansamblu, e remarcabilă prin faptul că ne permite să-l privim pe Vasile Şoimaru mai de aproape. Un bogat aparat ajutător înlesneşte folosirea datelor biobibliografice: Anexe, Index de nume, Index de titluri (articole ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei, publicistică), Index de subiecte, Index de fotografii, Index geografic, Index de ediţii periodice. Încheie lucrarea compartimentul File de album, care include fotografii vechi şi mai noi din arhiva personală a familiei.  Foiletînd ai senzaţia că, pe de o parte, îl descoperi pe omul căutat, iar pe de altă parte, te impresionează puternic caracterul neînduplecat al acestuia.

Fără doar şi poate, o biobibliografie reprezintă procesul de acumulare a unei bogate experienţe, a multor cunoştinţe de către o personalitate. Prin prelucrarea datelor biografice răzleţe, ni se face mai uşor înţeleasă cariera devenirii a unui om concret, este scoasă în evidenţă unicitatea, deosebirea principală a lui într-o lume atît de pestriţă, cum e cea de la începutul mileniului al treilea. Comentariile la adresa prezentei biobibliografii se prea poate că vor fi diferite, dar sînt convins că tot ce a creat V. Şoimaru cîştigă inimile românilor de pretutindeni. Exemplul personal, verticalitatea şi demnitatea – iată cheia succesului acestui om îndrăgostit pînă peste poate de plaiul natal. Convingînd prin fapte (anume prin faptele realizate, după cum am menţionat mai sus!), a cîştigat simpatia şi încrederea tuturor. Îl fascinează realmente orice subiect ce îi înalţă Ţara. Priveşte la lume prin ochii calzi ai iubirii, pe care o răspîndeşte fiecăruia care îi iese în cale. Îşi alege pe potrivă prietenii, acţionează în baza cunoaşterii vieţii sociale, ceea ce îl face să se menţină în linie cu scopurile şi dorinţele sale. Lecturînd biobibliografia Un om al faptelor: Vasile Şoimaru, le putem deduce cu uşurinţă pentru a le aplica în cursul propriei vieţi, dacă dorim să o trăim cu succes: să facem planuri de viitor, să acţionăm în interesul nostru şi al comunităţii, să facem lucruri bune şi foarte bune, să fim cinstiţi cu noi înşine şi cu cei din jurul nostru, să spunem întotdeauna adevărul, să respectăm cuvîntul dat, să fim punctuali, să fim darnici, mărinimoşi etc. Şi, ca să avem pace în suflet, să nu uităm să ascultăm glasul intuiţiei noastre şi să credem în Dumnezeu!

 

Valeriu RAŢĂ,

 

P.S. Cînd revista noastră era predată la editură, am aflat cu bucurie că dr. V. Şoimaru a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Iată încă o treaptă urcată în calea succesului de care am vorbit mai sus. Sincere felicitări din partea noastră! La mai mult şi la mai mare!

V.R.

 

 

BIBLIOPOLIS, 2011, nr. 4



                [1] Un om al faptelor: Vasile Şoimaru. Biobibliografie / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”; Centrul de Informare şi Documentare „Chişinău”. Ch.: 2011. 328 p.