… LA: Cu ce sentimente vă despărțiți de anul 2011? Ce așteptați de la anul 2012?

V.Ş.: Răspund la aceste întrebări cu riscul de a nimeri „sub incidenţa” proverbului românesc despre „Lauda de sine…”, pentru că ultimile 12 luni calendaristice au fost cele mai rodnice din viaţa mea, lansând 6 cărţi în calitate de autor sau/şi coordonator, prefaţator, autor de imagini, în patru cazuri, chiar fiind şi sponsor alături de prietenii, care nu şi-au pierdut încrederea în mine. Poate de aceea, spre marea mea surpriză şi bucurie, am fost onorat de primirea în termen record în legendara Uniune a Scriitorilor basarabeni? În cele cinci pauze dintre lansări am reuşit să-mi îndeplinesc “norma” anuală obişnuită de 40 mii de kilometri la fraţii români din afara României, descoperind încă patru insule româneşti, absolut noi pentru mine, în Nordul Greciei, Vestul Slovaciei, Centrul Sloveniei, Nord-Estul Maramureşului Mic şi în partea înstrăinată a Bucovinei. Tot în aceste pauze reuşeam să-mi repar TOYOTA şi sănătatea…

După 20 de ani de la proclamarea independenţei R. Moldova am descoperit şi am intervievat autorul principal al textului Declaraţiei de independenţă, pentru care am votat şi eu “cu ambele mâini”, la 27 august 1991. Dintre marile bucurii ale anului 2011 face parte şi uşurarea pe care am simţit-o după ce m-am debarasat de Ordinul de onoare, decorat pe nemerit pentru că doar am votat Declaraţia de Independenţă, rămânând, astfel, în minoritatea deputaţilor primului Parlament care n-au fost decoraţi cu ordine şi medalii pentru acest merit.

Tot timpul liber din anul care vine voi fi preocupat de pregătirea celei de a doua ediţii a Albumului-monografie Românii din jurul României în imagini, de două ori mai mare faţă de prima ediţie, pentru care mai am de achitat datorii de 3900 de Euro, dar care, de la apariţie, a avut circa 50 de prezentări şi 140 de recenzii şi cronici publicate în întreaga lume. Mă gândesc să scriu şi să public în următoarele luni un studiu cu genericul „Căderea democraţilor sau Imposibila independenţă”…