Acum „recunosc, spun şi mărturisesc” că în toată perioada de după ultima prăbuşire a comu­niştilor în scrutinul parlamentar anticipat din 28 noiembrie 2011 aveam emoţii cu privire la rezul­tatele alegerilor preşedintelui R. Moldova, în funcţie de care puteam conchide despre căderea definitivă a urmaşilor celor trei mari criminali ai secolului XX: Lenin, Troţki şi Stalin. Problema e că pe 19 octom­brie 2010, cu 41 de zile înainte de căderea lor la alegerile anticipate, la Biblioteca municipală din Chişinău am lansat o carte intitulată Căderea comuniştilor. Pe 28 noiembrie am şi sărbătorit căderea lor, dar punctul pe ei a fost pus abia peste 515 zile şi nopţi, pe 16 martie curent, odată cu alegerea lui Timofti în funcţia su­premă. Dacă nu se întâmpla această minune, riscam cu toţii revenirea acestora la guvernare. Nu mă in­teresează cine, cum şi… cu cât i-a convins pe cei trei lideri democraţi să lase certurile la o parte, să devină brusc prieteni zâmbitori unul altuia şi să-1 voteze pe Nicolae Timofti. Important este că am scăpat pentru totdeauna de pericolul revenirii la putere a ocupanţilor comunişti, a veneticilor înrăiţi şi revanşarzi. În sfârşit, putem afirma sus şi tare des­pre căderea definitivă şi ireversibilă a comuniştilor!

Însă comuniştii de aceea sunt comunişti ca nici în gura iadului să nu se lase de minciuni… Ultima ocazie să mai spună una gogonată de tot au avut-o chiar în ziua ale­gerilor prezidenţiale la mitingul lor de protest la care au participat, conform spuselor lui Voronin, 20 de mii de participanţi; potrivit poliţiei municipale -10-12 mii, iar conform informaţiei Agenţiei de presă a comunistului Petkov, „Omega” -80.000 de participanţi (!) Asta da, minciună! O depăşeşte chiar şi pe cea despre aruncarea de către ro­mâni în aer a „dambei” de la Cotul Morii doi ani în urmă… Şi pentru că le cunosc feleşagul mincinos al comuniştilor, în timpul mitingului comunist am urcat pe cel mai înalt edificiu din Piaţa Marii Adunări Naţionale – clădirea băncii lui Oleg Voronin – ca să fotografiez ultima mare adunătură de comunişti din Chişinău. Ceea ce am văzut eu de pe banca lui Voronin, vedeţi şi dvs. în fotografia nr. 1 de mai sus. După cum se vede, nici măcar poliţia n-a spus adevărul, pentru că în acel grup de comunişti din Piaţă nicidecum nu puteau fi 10-12 mii de persoane… Dar de unde să iei 20 sau chiar 80 de mii de inşi? Pentru comparaţie, alăturăm şi o imagine de la marea manifestare naţională a românilor basarabeni (tot în martie, acum zece ani) în apărarea limbii şi istoriei românilor, a altor valori naţionale româneşti din cel de-al doilea stat românesc, ca să se vadă ce pot face moldovenii când străinii le calcă pe grumaz…

Credem cu tărie că aceasta a fost ultima minciună sfruntată ieşită din gura păcătoasă a comuniştilor stră­ini şi stranii din acest stat european, care au toate şansele să se răcorească măcar atât şi acolo, cât şi unde l-au ţinut pe nedrept pe Valeriu Pasat…

Vasile Şoimaru

TIMPUL, 23 martie 2012