„Ostaşi ce-aţi căzut pentru ţară,

Viteji ai credinţei, soldaţi,

Oriunde-n morminte voi staţi,

Vă fie ţărâna uşoară!”

Mircea Dem. Rădulescu

 

Comunicarea în societatea autohtonă este alimentată în permanenţă de cunoş­tinţele pe care le posedă fiecare dintre noi despre un eveniment sau altul. Însă cel mai bun instrument capabil să cultive o poziţie civică activă şi verticală este ADEVĂRUL. Cartea despre care s-a vorbit la prezentarea ei din cadrul Liceului Teoretic „Dante Alighieri” din Chişinău, „Cotul Donului 1942: Eroism, jerfă, trădare”, nu este doar o CARTE, o LOCALITATE din RUSIA, sau UN CÂMP DE LUPTĂ. Cotul Donului este un feno­men fără precedent care a zguduit destinul poporului român.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Picture 1 of 5

„Cotul Donului” este o operă necesară pentru recuperarea adevărului. Lecturarea şi analiza cărţii s-a încununat pentru elevii clasei a 9-a „B” cu un moment inedit prin care aceştia au relatat despre propriile lor descoperiri. Elevii au remarcat că din cei 700.000 de ostaşi români decedaţi pe par­cursul celui de-al II-lea Război Mondial, 150.000 au pierit la Cotul Donului. În mo­mentul culminant, în care războiul cuprin­sese 61 de state ale lumii.

Vasile Şoimaru este primul român care în cei 70 de ani de după infernala bătălie de la Cotul Donului a vizitat acele locuri şi, lăsând în urma sa o cruce şi un tricolor ro­mânesc, deocamdată unica dovadă că acolo zac confraţii noştri, care şi-au dat viaţa cu speranţa de a eliberarea Basarabia în lup­tele din 1942-1943. Doctorul în economie Vasile Şoimaru a spart gheaţa prin editarea cărţii „Cotul Donului 1942: Eroism, jerfă, trădare”, astfel deschizând o pagină a istoriei practic dată uitării. Eroii acelei lupte, printre care erau şi basarabeni sunt demni de cea mai înaltă apreciere şi un exemplu de luptă pentru Reîntregirea Neamului.

La această prezentare, domnul Vasile Şoimaru a declarat că organizarea unui eveniment consacrat acestei cărţi este un pas foarte curajos. La Bătălia de la Cotul Donului s-au stins din viaţă 150.000 de ostaşi români care au trecut Prutul pen­tru a-i dezrobi pe basarabeni, însă ei nu se puteau opri la Nistru pentru că armata sovietică ar fi ripostat imediat şi a doua zi ar fi revenit la Prut, de aceea ei au mers până la capăt. Doar că nici comandamen­tul german şi nici cei de la Bucureşti nu au reuşit măcar să le aducă haine de iarnă, ostaşii nu aveau ce îmbrăca, nu aveau pro­vizii şi nu puteau ţine piept unei forţe care era de 7-11 ori mai pregătită cu tehnică şi cu îmbrăcăminte, astea sunt precondiţiile faptului că acolo, la Cotul Donului, au că­zut atâţia ostaşi sărmani. Şi nu este fami­lie în România care să nu aibă pe cineva căzut acolo, un tată, bunel, unchi, frate. Această denumire este un simbol al marii tragedii a Armatei Române, care nu a su­ferit niciodată o astfel de înfrângere. Dar înfrângerea durează până acum, au trecut 70 de ani şi la Cotul Donului nu este nici un cimitir al ostaşilor români căzuţi. Ger­manii au obţinut acordul administraţiei ru­seşti şi au amenajat un cimitir pentru că la aceeaşi bătălie de la Stalingrad au decedat şi 240.000 de germani.

Părintele Viorel Cojocaru, preot al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău şi preot paroh al „Bisericii Inimii Tăcute” din Chişinău, în toam­na anului 2013 a devenit unicul preot basarabean care a mers cu Vasile Şoimaru în cel de al treilea său drum la Cotul Do­nului oficiind şi un mic parastas pentru cei căzuţi. Părintele Viorel a declarat că ostaşii români au parcurs un drum anevoios, locurile acelea gemeau de suflare românească. Ostaşii flămânzi şi îngheţaţi – o jertfă dublă – au lup­tat pentru ţară şi au murit pentru ea. Preotul a remarcat: „Chiar dacă nu am câştigat bătălia, oricum avem memoria. Martirii de la Cotul Donului au nevoie de rugăciunile noastre, iar manifesta­rea organizată este încă o mică piatră adusă la construcţia memorialului osta­şilor români.” Andrei Covrig, colonel în rezervă, preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din R. Moldova şi al Asociaţiei absolvenţilor moldoveni ai Centrului Eu­ropean „George C. Marshall”, a făcut o prezentare a mormintelor ostaşilor români de pe teritoriul Republicii Moldova în cadrul aceluiaşi eveniment, poetul Ionel Căpiţă, a venit cu o lecţie vie de patriotism şi dedicare valorilor funda­mentale umane şi ale celor româneşti.

Elevii clasei a 9-a „A”, împreună cu profesoara E. Ghedea au făcut o prezenta­re a lucrărilor poetului Ştefan Sofronovici, poezia căruia demonstrează mândria pe care o poartă acesta pentru originile sale româneşti. Versurile sale, asemeni unor valuri care vorbesc, readuc în conştiinţa contempora­nilor istoria zbuciumată a neamului nostru care, în unele cazuri, pare a fi părăsit şi de către Dumnezeu.

Într-un final directoarea liceului, Galina Carauş, a venit cu iniţiativa corpului didac­tic şi a liceenilor propunând un Apel către oficialii români pentru inaugurarea la Cotul Donu­lui a unui Memorial de onoare al eroilor români căzuţi la datorie pe Frontul de Est în cel de al Doilea Război Mondial, Apel pe care îl prezentăm mai jos.

 

Valentina CIOBANU, şefa bibliotecii Liceului Teoretic ..Dante Alighieri” din Chişinău

APEL

către membrii Senatului şi Preşedintele României, Reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor din România, Ataşatul militar al Ambasadei României

la Chişinău, Liceenii români de pretutindeni

 

Istoria reprezintă un subiect adesea discutat pe parcursul istoriei statului independent Republica Moldova. Multe fapte sunt puse la îndoială, dar sunt şi lucruri care sunt foarte clare şi care necesită tratarea cu maximă atenţie şi consecvenţă. O asemenea reali­tate reprezintă moartea a sute de mii de ostaşi români în cadrul celui de-al doilea război mondial. România dispune de baza legală pentru iniţierea unor proiecte, din moment ce este parte la Convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la apărarea victimelor de război şi Protocoalele adiţionale la ele din 1967. Atitudinea autorităţilor române faţă de cimitirele străine de pe propriul teritoriu este una plină de respect, tocmai de aceea se presupune că şi ceilalţi actori internaţionali vor fi dispuşi să contribuie la îngrijirea şi amenajarea cimitirelor şi mormintelor militare. Poporul Român poate să se alieze la popoarele europene şi să urmeze exemplul acestora care, după 1991 (Germania, Italia, Ungaria şi altele) au inaugurat pe teritoriul Rusiei, adevărate complexe ale eroilor lor în locurile de ma­xim tragism pentru armatele ţărilor respective.

O cugetare militară spune: „Războiul se termină atunci când este înmormântat ultimul soldat”.

Noua generaţie din Basarabia, solicită înfăptuirea unui gest de justiţie istorică în raport cu memoria şi valorile po­porului român. În cadrul prezentării cărţii „Cotul Donului 1942: Eroism, jerfă, trădare” la Liceul „Dante Alighieri” din Chişinău, noi, liceenii, am iniţiat pre­zentul apel către conducerea României pentru in­augurarea la Cotul Donului (Rusia) a unui Memo­rial de onoare al eroilor români căzuţi la datorie pe frontul de Est în cel de al Doilea Război Mondial.

E timpul ca toţi românii de-o singură suflare să se unească într-un îndemn, într-o speranţă, de a avea posibilitatea să aprindă o lumânare în locurile gre­lelor bătălii din 1942-1943 de la „Cotul Donului” (Rusia).

Îndemnăm la solidarizarea societăţii civile în dezbaterea publică a chestiunii în cauză. Doar printr-un front comun, vom fi auziţi de autorităţi şi vom determina anumite acţiuni. E o metodă probată de colegii noştri din multe ţări ale lumii, inclusiv co­lectarea de semnaturi ale liceenilor români de pre­tutindeni.

Corpul didactic şi elevii Liceului Teoretic „Dante Aligheri” din Chişinău

Literatura şi arta, 20 martie 2014