La Biserica parohială „Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan” – Berceni, situată în sectorul 4, București, pe strada Turnu Măgurele, nr. 20 (stația RATB 73, 125, 202, 232, 312), părintele Sorin Ovidiu Mititean însoțit de diaconul Ioan Hlihor au oficiat joi, 19 brumar/noiembrie 2015 începînd cu orele 9 slujba de pomenire a celor 150000 de militari români pieriți la Cotul Donului în 1942.

Răspunzînd cu promptitudine pentru al doilea an apelului meu făcut public prin revistele limbaromana.org și „Ecclesia euxina“ nr. 53/2014 – inițial textul-apel a apărut la:

http://www.petitieonline.com/data_de_19_noiembrie_comemorat_de_intreaga_romanime

Părintele paroh și coslujitorul său și-au dovedit faptic patriotismul. La slujbă au luat parte cu reculegere circa douăzeci de persoane evidențiate în final, într-o listă menită păstrării în arhiva bisericii.

Din cuvîntul părintelui paroh redau:

Ne-am adunat în acest sfînt lăcaș, la această slujbă de pomenire a celor 150000 de români, din inițiativa d-lui profesor Mihai. Acești români, ca și alții de-a lungul vremurilor, au luptat pentru pămîntul românesc, pentru libertate, pentru credința strămoșească. Cei căzuți la Cotul Donului în 1942 au luptat în condiții grele – nu vreau să detaliez acum – și de aceea e bine să-i purtăm permanent în rugăciunile noastre.

Totodată, așa a rînduit Dumnezeu, ca tot astăzi să fie pomenit la această slujbă și fostul nostru consilier Dima, care a fost alături de noi de la începutul ridicării acestui sfînt lăcaș. Îi purtăm vie amintirea, alături de familia sa.

Acum, dacă doriți, domnule profesor, veniți aici lîngă noi să spuneți cîteva cuvinte.

Din cuvîntul meu:

Vă mulțumesc, părinte paroh Sorin Ovidiu, și dumneavoastră, diacon Ioan, ca și celor prezenți că ați participat la această slujbă de pomenire a celor 150000 de români căzuți la Cotul Donului în 1942.

S lujba la care am luat parte cu toții astăzi nu s-ar fi putut ține fără voia Celui de Sus, care a inspirat pe autorul cărții Cotul Donului 1942. Este vorba despre patriotul Vasile Șoimaru, care a făcut trei pelerinaje la locul bătăliei în Stepa Calmucă, în localitatea Kletskaia. Acolo a ridicat o cruce improvizată din două bețe, așa cum puteți vedea din imaginea de pe copertă, căci niciun oficial român n-o făcuse pînă în acel moment.

La al treilea pelerinaj, însoțit fiind de preotul Viorel Cojocaru, s-a făcut acolo o slujbă de pomenire. Am să vă citesc cîteva rînduri din mărturisirea vrednicului preot Viorel Cojocaru, care m-a mișcat adînc, hotărîndu-mă să redactez petiția online prin care chemam pe toți preoții români să pomenească, alături de credincioși, la fiecare 19 noiembrie din an, pe cei căzuți la Cotul Donului în 1942: (…) Nicio Cruce, niciun monument, niciun cimitir de onoare la Gromki. Cu ce apă ne vom spăla obrazul în fața acestor eroi? Ei nu au mers din ambiția personală pe cîmp de luptă (și nici plătiți, ca militarii români trimiși acum pe fronturile hotărîte de NATO – adaosul meu, M. F.), au onorat Statul Român. Trebuie să ne trezim, indiferent că am pierdut sau am cîștigat bătălia, avem ostași căzuți la datorie. De acum înainte ar fi bine ca în fiecare biserică ortodoxă românească din întreaga lume pe data de 19 noiembrie să fie trase clopotele, să trezească în inima românului dragostea de Neam și de Țară. În frumoasele noastre catedrale să se facă parastase (…) acestor eroi. În școli să se vorbească în acea zi despre aceste fapte de vitejie. E păcat să-i dăm uitării, așa ne despărțim de trecut și ne pierdem identitatea (…) (cf. op. cit., pp. 138-139).

Cine au fost acești conaționali ai noștri căzuți la datorie? Ne-au relatat despre ei foarte puținii supraviețuitori, veterani de război, precum doctorul Iosif Niculescu, care a trecut la Domnul la 98 de ani, în 2013. Putem desprinde ce profil moral aveau ei din documentele recuperate și publicate de patrioți luminoși precum este autorul acestei cărți, Vasile Șoimaru. Iată doar un citat, dintr-o dare de seamă a unui preot militari: (…) În duminici și sărbători am oficiat Sfînta Liturghie la capela militară din curtea Regimentuui 10 Vînători, Chișinău, la care au participat ostașii din diferite unități din garnizoană (…) În timpul inspecțiilor făcute la diferite unități, stînd de vorbă în diferite împrejurări cu ostașii, am constatat că credința, spiritul de jertfă și abnegația sînt treze în sufletul ostașilor noștri și că, bazați pe asemenea virtuți, vom putea duce, pînă la victoria finală, războiul cruciadei (…) (Protopopul Corpului 3 Armată, mr. Gh. Ureche, cf. op. cit., pp. 93-94).

Nu voi încheia înainte de a vă împărtăși gîndurile unui poet neomodernist, Nichita Stănescu, despre portretul acestui soldat român:

Nu-l uitați

Nu-l uitați pe cel căzut în război,

lăsați-i din cînd în cînd un loc liber la masă,

ca și cum ar fi viu între noi,

ca și cum s-ar fi întors acasă.

De fapt el s-a întors dintre noi întîiul,

numai că s-a întors puțin mai ostenit

și pe un pat nevăzut și-a așezat căpătîiul

lîngă veniții acasă din mit.

El și-a făcut lucrul lui și acum

poate că îi e sete, o sete arzînd

ora pînă la noi ca un fum.

Deci lăsați pentru el să cadă vin pe pămînt.

Nu-l uitați pe cel căzut în război,

strigați-l din cînd în cînd pe nume,

ca și cum ar fi viu printre noi

… și atunci el va surîde în lume.

(cf. op. cit., p. 156).

Vă mulțumesc tuturor pentru răbdare. Semnați, vă rog, lista de prezență destinată arhivei bisericii noastre.

Am făcut și cîteva fotografii înainte de începerea slujbei spre a sugera atmosfera comemorării.

București, 19 brumar 2015

Mihai Floarea