Nu cred în partidele unioniste, care nu pier dar nici nu se sinucid

după alegeri în care nu câștigă niciun vot.

 

(Unor vorbitori la nesfârșit despre UNIRE

dar care n-au pus în viața lor o cărămidă

la temelia Cetății Românești în curs de reedificare)

 

 Ca să nu pară că și eu vorbesc prea mult despre acest lucru sfânt, UNIREA, cu scuzele de rigopare, mă autocitez:

… „Câte decenii să mai treacă pentru a ne convinge că CEI CARE STRIGĂ CEL MAI TARE UNIRE, adunând din aceste țipete milioane pe conturi, dar câștigă mai puțin de două procente de voturi, NU DORESC UNIREA. Ei se tem de ea ca dracul de tămâie, pentru că ÎNTR-O ȚARĂ MARE CU POTENȚIAL MARE DE RESURSE UMANE BINE PREGĂTITE ACEȘTIA, FIECARE ÎN PARTE, VOR DEVENI UN NIMENI! Dar într-o republicuță moldovenească dezbinată între „unioniști” și neunioniști ei pot ajunge deputați, miniștri, președinți de parlament și chiar șefi interimari de stat.

REUNIREA NU SE VA ÎNFĂPTUI ȚIPÂND-O, EA POATE AVEA LOC DOAR CONSTRUIND-O, EDIFICÂND-O, CĂRĂMIDĂ CU CĂRĂMIDĂ, PÂNĂ CETATEA ROMÂNEASCĂ VA REDEVENI CUM ÎI STA BINE CÂNDVA: DODOLOAȚĂ, MARE ȘI FRUMOASĂ, DE LA NISTRU PÂN-LA ZBUCIUMATA TISĂ…

Cu această ocazie mi-am amintit de cuvintele pline de înțelepciune ale regretatului rector-fondator al ASEM-ului, Paul BRAN, pronunțate la ultima ședință a Senatului condus de el, pe 23 mai 1994, cu 50 de zile înainte de a fi alungat din Basarabia de către agrosocialiști doar pentru că era cetățean român: „…Astăzi am fost amenințat că o să fiu reclamat la București că sunt împotriva Unirii cu Țara. Domnilor, eu n-am venit în Basarabia să fac Unirea. Asta-i treaba Dv. Și dacă am ajuns aici eu trebuie să vă spun clar:  Problema Unirii nu este dacă vrei sau dacă nu vrei Unirea. Problema Unirii este dacă meriți asemenea act istoric… Și mi-am dat seama că mulți nu o merită: nici de aici, nici din România”.

…Și totuși minunatul om și profesor n-a avut deplina dreptate: ASEM-ul ctitorit de el în anii 1991-1994 a fost una din cărămizile puse la temelia reedificării Cetății Românești. Dacă în 25 de ani de așa zisă independență se mai puneau câteva mii de astfel de cărămizi astăzi nu mai vorbeam despre REUNIRE, EA deja ar fi avut loc!)”

(Sursa: http://www.romaniidinjurulromaniei.ro)

Iată de ce:

Nu cred în partidele unioniste, care nu pier dar nici nu se sinucid după alegeri în care nu câștigă niciun vot. Încredere am în Eminescu, Mateevici, Antonescu, opera cărora și azi lucrează, 24 din 24, pentru REÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC. Cred în oameni și lideri onești care nu țipă UNIREA, dar care vor și pot clădi, cărămidă cu cărămidă, fără multă gălăgie, CETATEA ROMÂNEASCĂ REÎNTREGITĂ!

 (Vasile Șoimaru, semnatar al Declarației de Independență, 27 august 1991, membru al CONSILIULUI NAȚIONAL AL REÎNTREGIRII, ediția – 1 Decembrie 1991)

22 iunie 2017