Actorul român Dan Puric a definit specificul sufletului românesc pe baza comportării personajelor din basmele populare şi a spuselor unor personalităţi înţelepte, din care a ajuns la concluzia că pentru sufletul românesc „dorul, iubirea e mai puternică decât nemurirea”. Românul basarabean, doctorul în economie, profesorul universitar Vasile Şoimaru, fiind un suflet românesc, filosof din fire, mare patriot, cu dragoste de Neam şi Ţară, a parcurs circa un sfert de milion de kilometri, singur, la volanul propriului autoturism, pe cont propriu, în căutarea sufletului românesc, risipit prin insuliţe într-un ocean de slavi. Pelerinajul Domniei sale s-a încununat cu succes, cu publicarea cărţii-album Românii din jurul României. Monografie etnofotografică (Chişinău, 2014, 376 p.), în care a demonstrat prin 1000 de imagini unitatea poporului român şi măreţia sufletului românesc, al acelor români care, trăind în afara graniţelor României, pe continentul european şi pe alte meridiane, oriunde s-ar afla, îşi păstrează cu demnitate identitatea naţională, portul, limba, tradiţiile şi obiceiurile, dragostea de Neam, şi de Patria istorică.

Aceasta este o lucrare originală, alcătuită numai din fotografii, fotografii grăitoare, elocvente, din care se desprinde o informaţie bogată referitoare la: geografie, istorie, etnografie, folclor, lingvistică, artă (sculptură, arhitectură, pictură) şi nu în ultimul rând arta fotografică.

Astfel, prin caracterul ei cultural-ştiinţific această carte poate fi numită, pe drept cuvânt, o Enciclopedie în imagini a enciclopediilor. Ea poate, şi ar trebui neapărat să fie folosită şi ca material didactic-ilustrativ în şcolile de toate gradele, la diferite discipline, fiindcă zice înţelepciunea populară: mai bine o dată să vezi, decât de zece ori să auzi. Impresionează şi devin memorabile vederile generale, vaste, de panoramă, ce reprezintă: oraşe, sate, câmpii, coline, ape curgătoare cu pragurile lor în culori vii, cascade, drumuri, poduri etc. De o importanţă cognitivă sunt imaginile ce reprezintă: biserici, catedrale, mănăstiri cu picturi murale, castele, peşteri, cetăţi, troiţe, porţi, case memoriale unde s-au născut, şcoli şi universităţi unde au studiat personalităţi istorice şi personalităţi contemporane notorii, monumente, busturi şi cimitire unde sunt înhumaţi domnitori valahi, mitropoliţi, cronicari, scriitori, pictori, actori etc. (de ex., Universitatea vieneză unde a studiat Mihai Eminescu, Opera vieneză, unde a cântat Maria Cebotari şi locul ei de veci la cimitirul din Viena).

Un element important ilustrat în album, element ce demonstrează unitatea românilor de pretutindeni, este portul, costumul naţional – cămăşi, ii, catrinţe, fote, fuste, şorţuri, brâie, broboade – toate cu broderii, dantele croşetate (horboţică), cu modele foarte variate, dar care alcătuiesc un stil comun – stilul românesc. Elocvent în acest sens este şi capitolul XIII din lucrare, intitulat Copiii Românimii. De la poalele Caucazului până la Munţii Stâncoşi. Bucură ochiul şi le simţim aproape de inimă pe aceleaşi covoare seculare, prosoape, cearşafuri, feţe de pernă, feţe de masă (brodate), cu zimţi („dantele croşetate”), ţesături, cusături, până şi ţolul cu dungi (vârste) de diferite culori, toate acestea atestate fotografic la românii de pe alte meridiane (de ex., ţolul din Canada), dar care împodobesc şi azi casa basarabeană, ca și cea maramureşeană, oltenească, bucovineană sau bănăţeană.

Imaginile din album scot la iveală şi viaţa spirituală a românilor din afara Ţării: serbările populare, datinile (de ex., Malanca şi Steaua din Mahala, Nordul Bucovinei, Zvoncearii din Croaţia etc.), grupurile de dans şi muzică populară, impresionantele festivaluri folclorice (de ex., Festivalul folcloric al aromânilor de pretutindeni la Moscopole în Albania), variate manifestări culturale (Sărbătoarea Mare la Boian), instrumente populare muzicale, hramuri cu Hora Mare (de ex.,  Hora Mare la hramul satului Gâmzova, Valea Timocului bulgăresc, Hora basarabeană a lui Ion Bazatin la festivalul folcloric din Varna) etc., etc.

Sub aspectul lingvisticii, acest album-monografie ne pune la dispoziţie şi informaţii despre atitudinea românilor care de secole locuiesc în alte state faţă de limba lor maternă, elementul de bază al identităţii. De ex., pe panoul Festivalului folcloric al aromânilor de pretutindeni, de la Moscopole, alături de inscripţiile în dialectele limbii române (aromân, istroromân, macedoromân), e scris şi în limba română literară: Vă iubim – Vă respectăm!!! Interesul şi dragostea pentru păstrarea limbii materne e exprimată şi în Imnul Aromânilor, care este un blestem (asemenea celui din Doina lui Eminescu) pentru cei ce se lasă de limba mamei şi de numele dat de părinţi:

Blestem mare să aibă-n casă / Cine limba lui îşi lasă.

***

Cei ce fug de-ale lor mume / Şi de părintescul nume …

(Transpunere din macedoromână în dacoromână)

 

Informaţii valoroase se desprind şi din toponime care, în mare parte, au depins nu de voinţa locuitorilor români, ci de politica statelor pe teritoriul cărora se află. Multe nume de localităţi româneşti din Basarabia, Transnistria, Ucraina au fost înlocuite cu numiri ruseşti, ucrainene şi în majoritatea lor – schimonosite: Parisul basarabean (azi Vesiolâi Kut), oraşul Nani (azi Ananiev), satul Grădiniţa (azi Gradinţî), comuna Mardari (azi Mardarivka), Corneşti (azi Carnalievka) de lângă Cetatea Albă, Bahmutul istoric din Donbas (azi Artiomievsk), Purcari (azi Troiţkoie) pe râul Lugani etc. Noua carte a lui V. Şoimaru ne oferă şi un material foarte preţios, e chiar mură-n-gură pentru lingviştii-toponimişti care ani la rând se află în căutarea numirilor româneşti de localităţi ce au existat pe teritoriile altor state contemporane.

Merită atenţie şi laudă spiritul fin de observaţie, ingeniozitatea, lirismul şi dragostea autorului Vasile Şoimaru la prezentarea peisajelor localităţilor basarabene: Feteşti „Elveţia basarabeană” de la Edineţ, „Carpaţii basarabeni” de la Maşcăuţi, „Everestul basarabean” de la Bălăneşti, Vâlcovul – „Veneţia basarabeană”, „Dantelele” Siretului la Lăpuşna bucovineană; un câmp cu maci de la Corneşti (azi Carnalievka), de lângă Cetatea Albă, este numit „Lacrimile roşii” ale Basarabiei istorice ş.a.m.d.

Aşadar, monografia în imagini Românii din jurul României reprezintă oglinda sufletului românesc al profesorului Vasile Şoimaru. Dacă Gustave Flaubert spunea că sufletul se măsoară după dimensiunea dorinţelor lui, sufletul românesc al dlui V. Şoimaru se măsoară după dimensiunea dorinţelor şi realizărilor lui. Susţinem părerea profesorului universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova Dumitru Moldovanu care numeşte această lucrare tratat ştiinţific, studiu interdisciplinar pentru care autorul merită conferirea gradului ştiinţific de doctor habilitat şi Premiul Naţional al Republicii Moldova (vezi „Literatura şi arta”, 5 martie, 2015, p. 3).

Această lucrare este, într-adevăr, un cadou făcut României şi tuturor românilor din partea românilor basarabeni. Dacă funcţionarii din Ţară n-au reacţionat pozitiv, dovadă că nu au suflet românesc, trebuie sesizată opinia ştiinţifică basarabeană. Profesorul Vasile Şoimaru, cu  frumoasele, originalele realizări ale Domniei Sale, este mândria noastră, a basarabenilor. Însă nu am nicio îndoială că fiece român, de oriunde, s-ar bucura şi s-ar mândri de asemenea cercetări şi creaţii, căci ele au în vedere întreaga românime.

 

Maria COSNICEANU,

doctor în filologie