Un profesor basarabean, urmas al lui Tudor Soimaru din „Neamul Soimarestilor”, a reusit sa reunifice Romania in imagini. Cinci ani, Vasile Soimaru a parcurs 100.000 km in cautarea romanilor din jurul Romaniei. Rezultatul? Un album foto de exceptie si o lectie vie despre romanism.

CARTE DE VIZITA
Vasile Soimaru s-a nascut in 30 aprilie 1949, in satul Cordova. Licentiat al Facultatii de Economie a Institutului Politehnic (ulterior, Universitatea Tehnica) din Chisinau (1971). Studii de doctorat (1973-1977) la Institutul de Finante si Economie din Leningrad (Sankt Petersburg), sustinand, in 1978, teza de doctor in Economie cu subiectul „Prognozarea productivitatii muncii in industria RSSM”. Intre anii 1971-1973, este asistent la Catedra de Economia Muncii de la Politehnica din Chisinau. Este profesor la Academia de Studii Economice din Moldova. A fost ales deputat in Parlamentul Republicii Moldova in perioada 1990-1994 si 1998-2001, in ambele mandate fiind vicepresedinte al Comisiei permanente pentru Economie. A publicat numeroase carti, articole si fotografii. Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara „Neamul Soimarestilor – 500 de ani de istorie”, care constituie un omagiu adus memoriei strabunilor traitori in ultimele cinci secole; multi fac parte si din albumul monografic „Romanii din jurul Romaniei, in imagini”. A primit numeroase distinctii si premii.

Reporter: Sunteti urmasul lui Tudor Soimaru. Cand ati inceput sa cercetati istoria familiei dumneavoastra?

Vasile Soimaru: Tudor Soimaru e urmasul meu, asa-l cheama pe fiul meu (rade). In 1961, am citit pentru prima data „Neamul Soimarestilor” a lui Sadoveanu. Eram elev in clasa a V-a sau a VI-a. Aparuse acest roman la Chisinau in limba romana, dar cu grafie ruseasca. Era un singur exemplar in sat si mi-a venit si mie randul s-o citesc. Era foarte frumoasa si ilustrata nemaipomenit. Aceasta lucrare mi-a marcat viata. Din 1961 pana in 2003, am alergat pana cand am scos monografia „Neamul Soimarestilor – 500 de ani de istorie”. Pot sa fac un jurnal serios, cum au fost cautarile mele, cum am stat ani in sir sa gasesc ceva. Sadoveanu vorbeste despre Neamul Soimarestilor din comuna Soimari, din judetul Orhei. Niciodata n-a existat o localitate cu o astfel de denumire. Mult mai tarziu, am aflat ca a existat o localitate pe malul drept al raului Moldova, satul Soimaresti, judetul Neamt.

Rep.: Romanii din Cornova, satul dumneavoastra natal, sunt convinsi ca romanul lui Sadoveanu e inspirat din viata lor.

V.S.: Corect. Mama lui Sadoveanu s-a nascut in satul Verseni. O treime din satul asta sunt Soimaresti. In Cornova, la fel. Dar in Soimaresti, judetul Neamt, nu mai exista niciun Soimaru. Exista unul singur, de fapt: eu. Sunt cetatean de onoare al acestui sat. In 1975, a fost publicat pentru prima data recensamantul populatiei din Moldova Istorica. Si au aparut in 1774, in Corenova, doua familii: Ion Soimaru si Tudor Soimaru. Lucrarea mea e un model de arbore genealogic. 500 si ceva de ani de istorie.

Rep.: Cum s-a conturat ideea de a realiza un album de fotografii cu romanii din jurul Romaniei?

V.S.: In 2002, mi-a venit in minte primul gand. Eu mai aveam un album („Poeme in imagini”), lansat la Manastirea Putna, la 2 iulie 2004, in ziua in care s-au implinit 500 de ani de la moartea lui Stefan. Am dedicat Anului Stefan acel album. Si am avut un capitol: „De la Nistru pan’ la Tisa”. A fost primul imbold. Dar mai departe de Nistru si Tisa ce e? Cand am vazut ce se intampla dincolo de Tisa, de Bug, de Don, Caucazul de Nord, plin de romani, de insulite romanesti… La fel cum a spus Iorga la o conferinta: „Romania e singura tara inconjurata de romani”. Atunci, am zis ca voi face acest album, pe care il voi lansa in 27 martie 2008, la 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania.

Rep.: Pentru toate lansarile, ati ales date pline de semnificatie.

V.S.: Statistica e stiinta mea preferata. Cifrele si coincidentele m-au pasionat intotdeauna. Am si o fotografie in album care se numeste „Simetrie totala in timp”. Pe data de 2 februarie 2002, erau greve anti-rusesti, pentru limba si pentru istoria romana. Am stat toata ziua acolo, pana seara, sa nu pierd cumva momentul. Si pe aparat, arata data de 2, luna a doua, anul 2002, la ora 22, 2 minute si 2 secunde cand am facut o fotografie. Data s-a imprimat si am fotografia in album.

Rep.: V-ati gandit sa strangeti experientele din cei 5 ani intr-o carte, sa realizati un jurnal?

V.S.: As putea sa fac asta. Am facut jurnalul, dar trebuie sa mai lucrez la el. Din zeci de mii de fotografii, am ales 850 care au intrat in acest album, dar trebuia sa scot macar 8.500. Acum, sper sa ma ajute Dumnezeu sa fac un album de cel putin doua ori mai mare. Anul trecut, am inconjurat iar Romania. N-am fost in Caucazul de Nord, dar au venit romanii din Caucazul de Nord la mine, la Congresul Moldovenilor. Ei la mine au venit, nu la Voronin. Au cautat sa vada cu cine sunt frati.

Rep.: In care dintre locurile prin care ati fost sunt incalcate cel mai grav drepturile romanilor si unde se pastreaza cel mai bine romanismul?

V.S.: Da’ unde nu-s incalcate drepturile romanilor? In Banatul Sarbesc, e destul de favorabila situatia. In Basarabia, sunt foarte incalcate aceste drepturi. Nu suntem lasati sa spunem nici macar cum ne cheama. Ne-ar sugruma, dar noi suntem 80 de procente si nu pot face asa ceva. In Ucraina, e mare prapad, in URSS aveau drepturi, aveau scoli.

Rep.: Romanii recunosc uneori ca cei din afara granitelor sunt mai patrioti ca si noi.

V.S.: Acum, m-am convins ca e asa. Bucurestiul parca ar sta in calea miscarii noastre nationale. Bucurestiul ar putea face multe lucruri. Am ratat sansa din 1990, eram deputat atunci, eu am votat independenta, dar nimeni dintre oamenii politici de la Bucuresti nu a facut nimic. Si acum se tem de rusi, ca altfel cum poti sa-ti tradezi neamul in halul asta? Pod de flori si, in cateva luni, se putea infaptui Unirea. Acum, avem alta sansa: UE. Nu ma intereseaza deloc aceasta Uniune Europeana, dar e o sansa a noastra pentru a fi impreuna.

Rep.: Unde ati avut cele mai mari probleme cu fortele de ordine?

V.S.: In Ucraina am avut probleme. Ma apropiam de Bug. Eram pe urmele lui Anton Golopentia, care a cercetat romanii din Bug inainte de 42-43. Si ajung la un pod, care se reflecta in apa. O simetrie extraordinara. Vad santinela. Il intreb daca pot fotografia podul, a zis ca nici intr-un caz. Am mers mai departe. Am facut fotografia de departe. Era o patrula a politiei rutiere. Numai noi eram pe drum. M-au chemat la sectie. M-au intrebat, au cercetat, mi-au luat documentele, au vrut sa se uite in aparat. Au sunat nu stiu unde, nu puteau citi numele de pe pasaport si l-au spus pe litere. In Rusia, am patit-o mizerabil de rau. Am trecut din Ucraina spre Rusia si m-au oprit. Le-am dat toti banii pe care i-am avut, toate cadourile, numai sa nu-mi ia aparatele. Nici de benzina nu mi-au lasat. La toate cotiturile ma oprea politia ruseasca. Mi-au luat totul. Am ajuns in Caucaz fara nimic. Dar am schimbat ruta si am ajuns la un consatean. El mi-a imprumutat bani si a mers cu mine in satele de romani din Caucaz. Da-n Albania… cat am tremurat. Da-n Kosovo… Se uitau, ma urmareau. Greu a fost, dar Dumnezeu m-a ajutat. Eu, inainte de a porni la drum, imi fac cruce si imi merge bine.

de Ioana Lucacel, 1 Iunie 2009
ioana[@]gazetademaramures[.]ro