Cotu Morii-2018

LOCUL PRIN CARE ACUM 140 DE ANI TRECEA FRONTIERA DINTRE IMPERIUL RUS ȘI PRINCIPATUL MOLDOVEI

De ani de zile hoinăresc împreună cu prietenul meu devotat, aparatul de fotografiat, pe dealurile și văile din sudul Basarabiei, în căutarea urmelor unei granițe dispărute acum 140 de ani, cea din perioada 1856-1878, cu ținuturile Cahul, Bolgrad și Ismail, implicit și gurile Dunării, retrocedate de către Imperiul Rus Principatului Moldovei, conform Tratatului de pace de la Paris, din 30 martie 1856, teritoriu care la 24 ianuarie 1859 a participat la Mica Unire, devenind parte a României moderne. Pe 15 septembrie curent am pus punct căutărilor mele în restabilirea în imagini a graniței de Sud-Est a Principatelor Unite, granița care începea pe malul Prutului, între moșiile celor două sate vecine, Nemțeni și Cotu Morii (în Tratat este numit Katamori), în apropierea locului de vis-a-vis de locul unde curge râul Jijia în apa Prutului, la Gorban, în actuala Românie.

În linii mari iată localitățile de graniță revenite în 1856 acasă, în Moldova istorică: Cotu Morii (Nemțenii au rămăs în Imperiul Rus), Leușeni, Mingir, Sărățica Veche, Congaz, Tabacul și Bolgradul, Fântâna Zânelor, Borisăuca, Sărăria, Tuzla și Burnas. Imaginile fotografice ale culmilor dealurilor, râurilor, movilelor de frontieră, ale celor două Valuri ale lui Traian etc. pe unde trecea frontiera anului 1856, vor intra într-o carte cu titlul provizoriu: FRUNTARIILE ISTORICE ROMÂNEȘTI ÎN IMAGINI …ȘOIMĂREȘTI (sic!). Astăzi postez câteva imagini ale primului punct de pe harta Basarabiei Istorice, cel pe care l-am fotografiat ultimul, unde se află o troiță instalată de către creștinii din cele două sate chiar pe drumul din pădurea de pe malul stâng al Prutului, care separă moșiile acestor două sate, pe frontiera de acum 140 de ani dintre Imperiul Rus și Principatul Moldovei…

Ori de câte ori merg spre Leușeni și Albița pe lângă cele două benzinării, Lukoil și Rompetrol, arunc privirea în dreapta spre noul sat Cotu Morii, construit pe timpul Guvernului Filat, după inundațiile din luna iulie 2010, și admir movila de frontieră (al treilea punct!) păstrată ca prin minune, lângă pârâul Nârnova, care-mi amintește că traversez acea frontiertă a istoriei noastre zbuciumate. Tot pe acolo trecea acum o sută de ani și calea ferată ce lega Bâcovețul de târgul Huși, de pe malul drept al Prutului, pe care o mai putem descoperi doar pe Harta României Mari tipărită cu prilejul primului deceniu de la Marea Unire, din anul 1928.

P.S. -Punctele principale ale Granițelor României Întregite la 1 decembrie 1918, le-am terminat de fotografiat acum cinci ani, în ajunul aniversării a 95-a a Marii Uniri și sper să public în acest an al Centenarului Marii Uniri, într-un volum aparte, aceste IMAGINI INIMAGINABIL DE FRUMOASE ȘI DURUTE!…

De ce fac eu aceste eforturi, inclusiv financiare? Pentru că DORESC SĂ RESTABILESC MĂCAR ÎN IMAGINI, DEOCAMDATĂ, FRUNTARIILE UNEI FRUMOASE ȚĂRI, PE CARE AU CREAT-O DEPUTAȚII BASARABENI AI SFATULUI ȚĂRII ȘI PARTICIPANȚII ARDELENI LA MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ DE LA ALBA IULIA, ACUM O SUTĂ DE ANI. Sperând, desigur, că se vor găsi cu timpul buni și curajoși conducători ai României de azi și buni specialiști români și neromâni în dreptul internațional, care cu ARGUMENTE TARI vor contribui la anularea definitivă a consecințelor PACTULUI NEGHIOB Ribbentrop-Molotov. Acest termen nejuridic dar foarte exact aparține regretatului nostru poet, născut la Copăceni, Adrian Păunescu, cel care în anii 70 ai secolului XX recita pe stadioanele României DOINA lui Mihai Eminescu cu nemuritoarele cuvinte: De la Nistru pân-la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a… (V.Ș.)