DRAGĂ ALEX JOLONDCOVSCHI, ÎMI PLAC POSTĂRILE TALE PE FB DAR…

Postarea din 11.11.18 de pe FB a lui Alex Jolondcovschi: „ Anul 1978. „Lăutarii” au fost preluați de Nicolae Botgros. Această poză reflectă componența ansamblului din acea perioadă. La acel moment ducea lipsă de Administrator al ansamblului. Locuiam la o scară cu Nicolae, eram prieteni la catramă. Fiind în vacanță de aspirant, Nicolae mi-a propus pentru perioada vacanței sa dețin funcția I-ului Administrator al ansamblului „Lăutarii”. Am muncit mult pentru ei, dar am și petrecut cu ei o vară de vis. Această poză reflectă „Lăutarii” la Festivalul din Ialta. Anul acesta „Lăutarii” implinesc 40 de ani de când la pupitru se află Nicolae Botgros. Felicitări, încă multe realizări și la Mulți ani ție, Nicolae, dar și pentru toți cei care au fost și sunt lângă tine!”

…CHIAR NICIUN CUVÂNT DESPRE FONDATORII LĂUTARILOR DIN ANUL 1970, NICOLAE SULAC, MIRCEA OȚEL, APOI GHEORGHE USACI?… OPT ANI ARUNCAȚI DIN ISTORIA LĂUTARILOR? OARE TOTUL A ÎNCEPUT DE LA ZISA “PRELUARE DIN 1978”?…

Am avut norocul să fiu prezent la premiera LĂUTARILOR în 1970, cu muzică populară și ușoară împreună cu întreg Ansamblul folcloric HORA și conducătorul lui Ion Bazatin… Sala Mare a Filarmonicii era arhiplină și magnetizată, o priveliște de nedescris, o adevărată revoluție muzicală pe scena Filarmonicii…

Vezi dacă nu cumva Nicolae Botgros abia peste patru decenii a ajuns la aceeași idee frumoasă a lui Mircea Oțel, făcând un pas reușit spre dreapta, spre alte genuri de muzică, spre CLASICĂ și UȘOARĂ, concertul în costume negre etc… A se vedea concertele LĂUTARILOR cu Alex Calancea Band, cu Orchestra simfonică, cu ZDUPII…

Este incontestabil meritul lui Nicolae Botgros în revoluționarizarea LĂUTARILOR lui Nicolae Sulac dar este uriaș păcatul încercării unora de a șterge din memoria colectivă a fondatorilor, Sulac, Oțel, Usaci, și cei opt ani de la începuturile istoriei LĂUTARILOR…

Se apropie vertiginos JUBILEUL DE 50 DE ANI Al LĂUTARILOR lui SULAC și poate se găsește un Istoric independent al artelor care va scrie Istoria fără comenzi a bravilor Lăutari, începând cu parcurgerea Proiectului LĂUTARILOR la MinCulturii și Secția de cultură a CC-ului, din 1969, și până la Concertul în costume negre din Palatul Național NICOLAE SULAC (!!!)… Cel care, sper eu, nu va uita nici de anul 1968, anul marii revoluții în muzica populară provocată de Orchestra FOLCLOR și ctitorul ei, patriotul și profesionistul, Dumitru Blajinu… Nu va uita nici de provocarea pozitivă de către LĂUTARI a unei acerbe concurențe pe scena orchestrelor de muzică populară din R. Moldova, concurență din care s-a născut și minunata orchestră a Fraților Advahov, pe care le ascult cu nemărginită dragoste zeci de ore la rând în drumurile mele de mii de kilometri de la crestele Alpilor până la cele ale Caucazului, și de la Tatra carpatină până la Gramosul aromânilor din Balcani…

În România deocamdată nu cunosc colective artistice de nivelul acestor două orchestre… Ca să nu aduc aici și exemplul actualei minunate orchestre FOLCLOR condusă de alt uriaș al muzicienilor profesioniști, Petre Neamțu, și încă vreo câteva orchestre nașterea cărora se datorează unor Oameni și Patrioți ai Meleagului, adevărați revoluționari ai muzicii populare de la noi, precum a fost regretatul țambalist și profesor universitar de la Conservatoriul din Chișinău,Vasile Crăciun, sau minunatul profesor și director al colegiului de muzică populară, Ștefan Neaga, actualul Centru de excelență, Vasile Roșcovan. Prin Patriotismul și Curajul acestor doi muzicieni a fost posibilă readucerea adevăratelor instrumente populare, vioara, acordeonul, țambalul, naiul etc, la catedrele conservatoriului și limitarea studierii la catedre a balalaicii și baianului, care, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, ele inundaseră tarafurile populare cu instrumente străine muzicii pe care o interpretau acele tarafuri…

P.S. –Am terminat de scris acest articol aproape de ora 14.00 și l-am lăsat pentru câteva ore să se …odihnească până revin de la Mănăstirea Sf. Andrei din Durlești unde trebuia să verific starea Troiței închinată memoriei Eroilor de la Cotul Donului, inaugurată acum un an, și urcând în automobil am plecat spre Durlești… Și să vezi minune: în drum, căutând știrile de la ora 14, am descoperit vocea maestrului Nicolae Botgros la Radioul Național, într-un interviu dedicat LĂUTARILOR… Am reușit să ascult o parte de interviu în care maestrul a vorbit de bine despre meritul unor oameni dinaintea lui pe care i-am pomenit și eu aici de bine. Am revenit acasă și primul lucru pe care l-am făcut a fost scrierea acestui Post-Scriptum, atașându-l la articol, pe care îl postez în următoarele clipe și-i doresc Drum Bun! ca să ajungă și la Alex… (V.Ș., 11.11.18, 16.00)

Lăutarii lui Botgras

Orchestra LĂUTARII-1978