E bine ca mai exista asemenea oameni pentru ca, uneori, am senzatia ca exista numai cealalta parte, oricum, mult mai numeroasa si ma agresiva.Eram intr-un punct depresiv forte cand a aparut seit-ul lui Vasile Soimaru.Anul acesta am organizat expozitia “Basarabia mea”, care m-a intarit din toate punctele de vedere si am avut si sansa sa-l cunosc pe Tudor Zbarnea.Cateodata ajunge si atat.
Mare bucurie ne faceti, domnule Vasile Soimaru, impartasind cu noi comorile adunate de-a lungul atator ani! Adevarata bucurie pentru sufletul romanesc.
Va dorim numai bine si asteptam noi si noi imagini, pentru ca nu ne putem satura de ele.
FRATE ROMANE basarabean,DRAGA PRIETENE,e SUPERB ce ai putut sa realizezi!
Ai in tine SUFLET ROMANESC ,ceva ce LE LIPSESTE CU DESAVARSIRE majoritatii politicienilor nostri nevrednici sau si mai rau,tradatori de neam si tara!
SUNT MANDRU DE TINE DOMNULE SOIMARU,FRATE ROMANE!
Petre Tutea:
“Basarabia e pamant romanesc. E pamantul lui Stefan cel Mare. Imi pare rau, eu sunt mai savant ca Stefan cel Mare. Dar, pe langa el, eu sunt un maturator. Si n-am eu dreptul sa renunt la pamantul asta. Daca-mi scoateti ochii, se gaseste vreun roman sa ma duca la mancare, la culcare si sa-mi dea sa mananc. Si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca.”
Mihai Eminescu:
“Insuşi numele “Basarabia” ţipă sub condeiele ruseşti. Căci Basarabia nu insemnează decât ţara Basarabilor, precum Rusia inseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor.”
Gala Galaction, 2 iulie 1940 , despre ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie, la 28 iunie 1940
“Ce le trebuia acestor monştri – intinşi pe două continente – bietul nostru petic de pământ? Si cum poate fi justificat, in logica omenească, faptul odios al acestei tâlhării internaţionale?”
“Acum, iată şi felul cum a folosit dr. Vasile Şoimaru înclinaţia sa spre fapta dedicată Unirii, în detrimentul cuvântului rostit festiv şi patetic, în ziua de 27 martie a anului curent.
În panorama relativă a Ceahlăului, pe malul stâng al Moldovei, râul preistoric în arealul căruia descălecătorii din Maramureş au întemeiat zbuciumata Ţară a Moldovei, la vreo doi-trei kilometri de Dealul Căpăţânii (locul unde Dragos, zice-se, a îngropat capul bourului) se aflau ocinile strabunilor doctorului Şoimaru – cei rămaşi la vest de Prut, căci o parte din ei erau vrednici gospodari în Basarabia. Pe culmea de deal de pe malul Moldovei, la Năvrăpeşti – azi Mirosloveşti –, dăinuia un stejar de pe vremea voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Uriaşul din lumea regnului vegetal, a carui vârstă a fost stabilită ştiinţific de doctorul în botanică Ionel Lupu (de la Gradina Botanică din Iaşi), a fost ocrotit câteva secole de străbunii lui Vasile Şoimaru, cei care deveniseră stăpâni pe pământul pe care supravieţuia stejarul cel iertat de secure.
Cum şi copacii împărtăşesc, într-un final, soarta oamenilor, cu tot privilegiul longevităţii, vara trecută stejarul a fost doborât de stihiile cerului. Cel căruia bătrânul arbore i-a intermediat întâlnirea, simbolică, cu strabunii, n-a putut fi pasiv la această rupere a firului istoric şi, ca într-o ştafetă peste timp şi peste timpuri, a purces la o nouă faptă, contextualizată, în esenţă, Unirii.
Doctorul Vasile Şoimaru ştia că şi anul acesta, mai ales anul aceasta, de ziua Unirii Basarabiei cu România, Unirea cea de-o clipă, la Chişinău vor fi rostite din nou multe vorbe. Excesiv de multe vorbe din categoria verbelor şi adjectivelor. Şi că foamea aceasta de cuvinte nu va găsi, nici acum, un corespondent concret în faptă.
Si, după măsura faptelor lui, joi sau vineri, zilele care precedau Sărbătoarea de suflet a basarabenilor, Vasile Şoimaru a dat fuga la Străşeni, unde exista, de asemenea – viu însă – un stejar secular căruia i se spune, ca şi celui de pe malul Moldovei, Stejarul lui Ştefan cel Mare. A rugat un pădurar vrednic, şi el cu neamuri în Ţară, să smulgă din rădăcina stejarului basarabean trei stejărei. Câte unul pentru fiecare din cele trei mari provincii româneşti. Să pună, astfel, Vasile Şoimaru de-o Unire, o altă Unire, pe lângă celelalte ctitorite de el.
A ticsit din nou cărţi basarabene în două sacoşe mari, în care doamna Maria Şoimaru îşi face, de regulă, cumpărăturile casnice, şi a anunţat îndată dascălii Şcolii din Mirosloveşti să pregătească elevii cu drapele tricolor şi cu cele necesare plantării celor trei stejarei din stânga Prutului. Şi-a luat cu el aparatul de fotografiat, devenit organul transplantat fiinţei sale, şi a trecut apoi, din nou (a câta oară?) râul cel silit să despartă un Neam.
Primarul comunei, Ionuţ Gospodaru, însoţit de consilieri locali, a adus şi el câţiva puieţi de stejar, astfel încât, după încheierea isprăvii de la Mirosloveşti, dedicată Unirii (si fotografiată din toate unghiurile posibile), doctorul Vasile Şoimaru a putut să decreteze, în faţa zecilor de elevi cocoţaţi pe trunchiul cât o stâncă a stejarului cel trecut prin veacuri: Botez acest loc „Parcul Unirii”. Fie ca gestul nostru să prevestească Unirea cea mult-aşteptată.
Sa auda TOTI ROMANII Basarabeni ce inseamna RUSIA si COMUNISMUL!
EXPLOATAREA Basarabiei de catre CALAII OCUPANTI RUSI A DUS la CANIBALISM!!!
ORORILE provocate de CALAII OCUPANTI RUSI:
CANIBALISM in Basarabia!!!!
Strict Secret
09-96 CC Secretarul CC al PC (b) din Moldova
21.01.47 tov. Coval
În raionul Cotovski, satul Caracui a avut loc un caz de ucidere şi folosire în mîncare a unui copil de 2 ani. Cetăţeana Şveţ Evdochia Sergheevna a plecat în ziua de 18 ianuarie 1947 ca să-şi primească porţia de pîine, unde s-a reţinut o oră – două. Revenind acasă ea a găsit-o omorîtă pe fiică-sa Vasiliţa în vîrsta de 2 ani. Corpul fetiţei era tăiat în două părţi.
Criminali s-au dovedit cei trei copii ai ei: Serghei – anul naşterii 1935, Maria – anul naşterii 1938 şi Gavril – 1941. Cu o zi mai înainte de omor, Serghei i-a propus mamei sale s-o omoare pe Vasiliţa. Mama s-a opus categoric şi i-a interzis să facă această crimă odioasă. Dar cînd s-a întors de la punctul de distribuire a pîinii, cei trei copii de acum mîncaseră corpul şi picioarele.
În urma controlului s-a constatat că familia Şveţ trăieşte într-o sărăcie de neînchipuit. Soţul ei a murit acum 10 zile, la întreţinere i-au rămas patru copii. Deţine 3,5 ha de pămînt. A fost scutită de impozite.
În anul 1946 a primit de la stat 130 kg de seminţe şi 160 kg pentru produse. Copiii sunt bolnavi de distrofie de gradul 1 – 3. Actualmente ei au fost izolaţi într-o casă cu bolnavi de distrofie.
Procuror al RSSM S. Colesnic
28.02.1947 Strict Secret
Procurorului RSSM tov. Colesnic
Notă specială
În primele zile ale lunii februarie
Petru Bursacovschi din satul Olăneşti a tăiat din trupul tatălui mort în vîrstă de 63 de ani şi a mîncat o parte din corp.
La cîteva zile a decedat şi cet. P. Borsacovski.
Procuror ad-interim al judeţului Bender Scripnic”
Strict secret
009-579 C
18.IV-47
Locţiitorul procurorului general al URSS
general – locotinent de justiţie
tov. Vavilov A.P.
Notă specială
Vă aduc la cunoştinţă că Repkin Ivan Vasilievici, anul naşterii 1898 din judeţul Soroca împreună cu cetăţeana Repaţkaia Evdochia Ivanovna, în martie 1947, au ucis-o pe Repaţkaia Eufrosinia şi au mîncat-o.
În noaptea de 8 aprilie a-c- aceiaşi cetăţeni l-au ucis pe Mukomol Grigori Alexeevici în vîrstă de 12 ani şi o parte din corp au folosit-o în mîncare.
Persoanele în cauză au fost arestate şi trase la răspundere penală conform art. 56-17 al Codului Penal.
Procuror ad-interim al RSSM Drugobiţki
STRICT SECRET
27 C Locţiitorului procurorului RSSM
tov. Drugobiţki
Notă specială
La 27 martie 1947 Procuratura judeţului Bălţi le-a arestat pe locuitoarele satului Singereni – Ţurcan Afajia – anul naşterii 1887, Ţurcan Daria I., a.n.1928, Ţurcan Eudochia I. – a.n. 1932. Ele sunt învinuite că la 17 martie 1947 au invitat-o în ospeţie pe cetăţeana Chiriac Zinovia I. şi au gâtuit-o. O parte din carne au folosit-o în mîncare, iar altă parte au vîndut-o la piaţa din Bălţi la preţul de 40 de ruble kilogramul.
Locţiitorul procurorului judeţului Bălţi
Tureţki
SURSA : ANRM , F.3085 , inv. 1 , d. 129
Cazuri de acest fel au fost cu sutele. Nu avem mare plăcere să publicăm asemenea lucruri, dar istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, Făptaşii înfometaţi de mult şi-au dat seamă în faţa lui Dumnezeu. Foametea organizată a fost o tragedie naţională şi a fiecărei familii in parte.
Lenuţa Chiriac, absolventă a facultăţii de istorie (2010)
Universitatea de Stat “Ion Creangă”
Istoricul Anton Moraru în lucrarea „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812 – 1993” (Chişinău, 1995) scrie:
„Foametea care s-a abătut pe capul nostru odată cu venirea armatei roşii şi a puterii sovietice a fost una dintre cele mai îngrozitoare pagini din istoria basarabenilor.
Numărul morţilor şi a distroficilor creştea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 erau înregistraţi în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numărul lor crescuse pînă la 190 mii.
În timpul foametei din anii 1945 – 1947 în RSSM au decedat, doar din motive de subalimentaţie, peste 200 mii de oameni…”.
Din partea societatii culturale “DACIA”dinKazahstan,iti mutumim frumos,pentru vizita la noi in Karaganda si speram sa colaboram mai departe.Galeria e FOC!!!BAFTA!
La multi ani! La multi ani! La multi ani!
Felicitări deopotrivă fotografului şi aniversatului! O adevărată istorie a prieteniei în formă şi culoare, dar şi un jurnal de călătorie în timp şi în spirit.
Să ne trăiţi!
Huşenii Lina şi Theodor Codreanu
Am văzut pozele și am gândit: ce frumoși sunt tinerii noștri! Basarabia, au luat-o unii, dar fetele astea frumoase și băieții acestia mândri sunt toti, ai nostri. Fie binecuvântați, să aibă parte de sănătate, bucurie și viață bună!
Dr. Vasile Şoimaru, omniprezent pe treptele Timpului Nostru, ne-a făcut martori la un trist Moment pentru Istorie. Şi, totodată, pasiunea sa pentru fotografie – pătrunsă în câmpul artei – ne-a facilitat să constatăm că la Înmormantarea Poetului a participat însăşi Poezia. Căci noi privim aici un Poem de Despărtire, cu toate elementele lirice care au constituit substanţa proteică a poemelor lui Dumitru Matcovschi: Omul, Plaiul, Cerul, Dragostea… Odată cu Poetul, Poezia se împarte în două: o parte ne rămâne jos, iar cealaltă urcă la Cer.
Dr. Vasile Şoimaru, omniprezent pe treptele Timpului Nostru, ne-a făcut martori la un trist Moment pentru Istorie. Şi, totodată, pasiunea sa pentru fotografie – pătrunsă în câmpul artei – ne-a facilitat să constatăm că la Înmormantarea Poetului a participat însăşi Poezia. Căci noi privim aici un Poem de Despărtire, cu toate elementele lirice care au constituit substanţa proteică a poemelor lui Dumitru Matcovschi: Omul, Plaiul, Cerul, Dragostea… Odată cu Poetul, Poezia se împarte în două: o parte ne rămâne jos, iar cealaltă urcă la Cer. (Comentariu pentru grupajul foto dedicat înmormântării poetului D. Matcovschi)
M-am uitat poate ma revad si eu prin acele poze…dar nu ma gasesc,totusi e bine ca mai avem tineri,oameni care tin la pamintul Romanesc,oricum unirea va avea loc.
Domnule Vasiel Șoimaru, am văzut fotografiile postate și vă mărturisesc emoția mea de negrăit! De asemenea, vreau să vă transmit că am participat, pe 13 iunie 2014, la Clubul Țăranului Român din București, la lansarea albumului dv. și la ediția a doua a unei cărți pînă în prezent necunoscute mie. Drept urmare, am în lucru o recenzie cu titlul „Cotul Donului 1942 – o carte cît un tratat de istorie!”
Vă felicit din toată inima pentru lucrările dv., pentru abnegația pusă în slujba nobilă a trezirii conștiinței de neam a românilor.
Frumos!!!
E bine ca mai exista asemenea oameni pentru ca, uneori, am senzatia ca exista numai cealalta parte, oricum, mult mai numeroasa si ma agresiva.Eram intr-un punct depresiv forte cand a aparut seit-ul lui Vasile Soimaru.Anul acesta am organizat expozitia “Basarabia mea”, care m-a intarit din toate punctele de vedere si am avut si sansa sa-l cunosc pe Tudor Zbarnea.Cateodata ajunge si atat.
As spune ca nu sunt simple poze ci sunt niste capodopere potrivite pentru o expozitie publica.
Foarte emotionant…JOS PALARIA !
Mare bucurie ne faceti, domnule Vasile Soimaru, impartasind cu noi comorile adunate de-a lungul atator ani! Adevarata bucurie pentru sufletul romanesc.
Va dorim numai bine si asteptam noi si noi imagini, pentru ca nu ne putem satura de ele.
Respect pentru acest mic reportaj. Mersi.
Aici e un micut film cu o dedicatie oamenilor din preajma carpatilor
http://www.youtube.com/watch?v=WEBZ9VZk1k0
FRATE ROMANE basarabean,DRAGA PRIETENE,e SUPERB ce ai putut sa realizezi!
Ai in tine SUFLET ROMANESC ,ceva ce LE LIPSESTE CU DESAVARSIRE majoritatii politicienilor nostri nevrednici sau si mai rau,tradatori de neam si tara!
SUNT MANDRU DE TINE DOMNULE SOIMARU,FRATE ROMANE!
Petre Tutea:
“Basarabia e pamant romanesc. E pamantul lui Stefan cel Mare. Imi pare rau, eu sunt mai savant ca Stefan cel Mare. Dar, pe langa el, eu sunt un maturator. Si n-am eu dreptul sa renunt la pamantul asta. Daca-mi scoateti ochii, se gaseste vreun roman sa ma duca la mancare, la culcare si sa-mi dea sa mananc. Si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca.”
Mihai Eminescu:
“Insuşi numele “Basarabia” ţipă sub condeiele ruseşti. Căci Basarabia nu insemnează decât ţara Basarabilor, precum Rusia inseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor.”
Gala Galaction, 2 iulie 1940 , despre ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie, la 28 iunie 1940
“Ce le trebuia acestor monştri – intinşi pe două continente – bietul nostru petic de pământ? Si cum poate fi justificat, in logica omenească, faptul odios al acestei tâlhării internaţionale?”
“Acum, iată şi felul cum a folosit dr. Vasile Şoimaru înclinaţia sa spre fapta dedicată Unirii, în detrimentul cuvântului rostit festiv şi patetic, în ziua de 27 martie a anului curent.
În panorama relativă a Ceahlăului, pe malul stâng al Moldovei, râul preistoric în arealul căruia descălecătorii din Maramureş au întemeiat zbuciumata Ţară a Moldovei, la vreo doi-trei kilometri de Dealul Căpăţânii (locul unde Dragos, zice-se, a îngropat capul bourului) se aflau ocinile strabunilor doctorului Şoimaru – cei rămaşi la vest de Prut, căci o parte din ei erau vrednici gospodari în Basarabia. Pe culmea de deal de pe malul Moldovei, la Năvrăpeşti – azi Mirosloveşti –, dăinuia un stejar de pe vremea voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Uriaşul din lumea regnului vegetal, a carui vârstă a fost stabilită ştiinţific de doctorul în botanică Ionel Lupu (de la Gradina Botanică din Iaşi), a fost ocrotit câteva secole de străbunii lui Vasile Şoimaru, cei care deveniseră stăpâni pe pământul pe care supravieţuia stejarul cel iertat de secure.
Cum şi copacii împărtăşesc, într-un final, soarta oamenilor, cu tot privilegiul longevităţii, vara trecută stejarul a fost doborât de stihiile cerului. Cel căruia bătrânul arbore i-a intermediat întâlnirea, simbolică, cu strabunii, n-a putut fi pasiv la această rupere a firului istoric şi, ca într-o ştafetă peste timp şi peste timpuri, a purces la o nouă faptă, contextualizată, în esenţă, Unirii.
Doctorul Vasile Şoimaru ştia că şi anul acesta, mai ales anul aceasta, de ziua Unirii Basarabiei cu România, Unirea cea de-o clipă, la Chişinău vor fi rostite din nou multe vorbe. Excesiv de multe vorbe din categoria verbelor şi adjectivelor. Şi că foamea aceasta de cuvinte nu va găsi, nici acum, un corespondent concret în faptă.
Si, după măsura faptelor lui, joi sau vineri, zilele care precedau Sărbătoarea de suflet a basarabenilor, Vasile Şoimaru a dat fuga la Străşeni, unde exista, de asemenea – viu însă – un stejar secular căruia i se spune, ca şi celui de pe malul Moldovei, Stejarul lui Ştefan cel Mare. A rugat un pădurar vrednic, şi el cu neamuri în Ţară, să smulgă din rădăcina stejarului basarabean trei stejărei. Câte unul pentru fiecare din cele trei mari provincii româneşti. Să pună, astfel, Vasile Şoimaru de-o Unire, o altă Unire, pe lângă celelalte ctitorite de el.
A ticsit din nou cărţi basarabene în două sacoşe mari, în care doamna Maria Şoimaru îşi face, de regulă, cumpărăturile casnice, şi a anunţat îndată dascălii Şcolii din Mirosloveşti să pregătească elevii cu drapele tricolor şi cu cele necesare plantării celor trei stejarei din stânga Prutului. Şi-a luat cu el aparatul de fotografiat, devenit organul transplantat fiinţei sale, şi a trecut apoi, din nou (a câta oară?) râul cel silit să despartă un Neam.
Primarul comunei, Ionuţ Gospodaru, însoţit de consilieri locali, a adus şi el câţiva puieţi de stejar, astfel încât, după încheierea isprăvii de la Mirosloveşti, dedicată Unirii (si fotografiată din toate unghiurile posibile), doctorul Vasile Şoimaru a putut să decreteze, în faţa zecilor de elevi cocoţaţi pe trunchiul cât o stâncă a stejarului cel trecut prin veacuri: Botez acest loc „Parcul Unirii”. Fie ca gestul nostru să prevestească Unirea cea mult-aşteptată.
Gheorghe Pârlea, Mirosloveşti, Iaşi
27 martie 2010”
Sa auda TOTI ROMANII Basarabeni ce inseamna RUSIA si COMUNISMUL!
EXPLOATAREA Basarabiei de catre CALAII OCUPANTI RUSI A DUS la CANIBALISM!!!
ORORILE provocate de CALAII OCUPANTI RUSI:
CANIBALISM in Basarabia!!!!
Strict Secret
09-96 CC Secretarul CC al PC (b) din Moldova
21.01.47 tov. Coval
În raionul Cotovski, satul Caracui a avut loc un caz de ucidere şi folosire în mîncare a unui copil de 2 ani. Cetăţeana Şveţ Evdochia Sergheevna a plecat în ziua de 18 ianuarie 1947 ca să-şi primească porţia de pîine, unde s-a reţinut o oră – două. Revenind acasă ea a găsit-o omorîtă pe fiică-sa Vasiliţa în vîrsta de 2 ani. Corpul fetiţei era tăiat în două părţi.
Criminali s-au dovedit cei trei copii ai ei: Serghei – anul naşterii 1935, Maria – anul naşterii 1938 şi Gavril – 1941. Cu o zi mai înainte de omor, Serghei i-a propus mamei sale s-o omoare pe Vasiliţa. Mama s-a opus categoric şi i-a interzis să facă această crimă odioasă. Dar cînd s-a întors de la punctul de distribuire a pîinii, cei trei copii de acum mîncaseră corpul şi picioarele.
În urma controlului s-a constatat că familia Şveţ trăieşte într-o sărăcie de neînchipuit. Soţul ei a murit acum 10 zile, la întreţinere i-au rămas patru copii. Deţine 3,5 ha de pămînt. A fost scutită de impozite.
În anul 1946 a primit de la stat 130 kg de seminţe şi 160 kg pentru produse. Copiii sunt bolnavi de distrofie de gradul 1 – 3. Actualmente ei au fost izolaţi într-o casă cu bolnavi de distrofie.
Procuror al RSSM S. Colesnic
28.02.1947 Strict Secret
Procurorului RSSM tov. Colesnic
Notă specială
În primele zile ale lunii februarie
Petru Bursacovschi din satul Olăneşti a tăiat din trupul tatălui mort în vîrstă de 63 de ani şi a mîncat o parte din corp.
La cîteva zile a decedat şi cet. P. Borsacovski.
Procuror ad-interim al judeţului Bender Scripnic”
Strict secret
009-579 C
18.IV-47
Locţiitorul procurorului general al URSS
general – locotinent de justiţie
tov. Vavilov A.P.
Notă specială
Vă aduc la cunoştinţă că Repkin Ivan Vasilievici, anul naşterii 1898 din judeţul Soroca împreună cu cetăţeana Repaţkaia Evdochia Ivanovna, în martie 1947, au ucis-o pe Repaţkaia Eufrosinia şi au mîncat-o.
În noaptea de 8 aprilie a-c- aceiaşi cetăţeni l-au ucis pe Mukomol Grigori Alexeevici în vîrstă de 12 ani şi o parte din corp au folosit-o în mîncare.
Persoanele în cauză au fost arestate şi trase la răspundere penală conform art. 56-17 al Codului Penal.
Procuror ad-interim al RSSM Drugobiţki
STRICT SECRET
27 C Locţiitorului procurorului RSSM
tov. Drugobiţki
Notă specială
La 27 martie 1947 Procuratura judeţului Bălţi le-a arestat pe locuitoarele satului Singereni – Ţurcan Afajia – anul naşterii 1887, Ţurcan Daria I., a.n.1928, Ţurcan Eudochia I. – a.n. 1932. Ele sunt învinuite că la 17 martie 1947 au invitat-o în ospeţie pe cetăţeana Chiriac Zinovia I. şi au gâtuit-o. O parte din carne au folosit-o în mîncare, iar altă parte au vîndut-o la piaţa din Bălţi la preţul de 40 de ruble kilogramul.
Locţiitorul procurorului judeţului Bălţi
Tureţki
SURSA : ANRM , F.3085 , inv. 1 , d. 129
Cazuri de acest fel au fost cu sutele. Nu avem mare plăcere să publicăm asemenea lucruri, dar istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, Făptaşii înfometaţi de mult şi-au dat seamă în faţa lui Dumnezeu. Foametea organizată a fost o tragedie naţională şi a fiecărei familii in parte.
Lenuţa Chiriac, absolventă a facultăţii de istorie (2010)
Universitatea de Stat “Ion Creangă”
Istoricul Anton Moraru în lucrarea „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812 – 1993” (Chişinău, 1995) scrie:
„Foametea care s-a abătut pe capul nostru odată cu venirea armatei roşii şi a puterii sovietice a fost una dintre cele mai îngrozitoare pagini din istoria basarabenilor.
Numărul morţilor şi a distroficilor creştea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 erau înregistraţi în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numărul lor crescuse pînă la 190 mii.
În timpul foametei din anii 1945 – 1947 în RSSM au decedat, doar din motive de subalimentaţie, peste 200 mii de oameni…”.
Din partea societatii culturale “DACIA”dinKazahstan,iti mutumim frumos,pentru vizita la noi in Karaganda si speram sa colaboram mai departe.Galeria e FOC!!!BAFTA!
La multi ani! La multi ani! La multi ani!
Felicitări deopotrivă fotografului şi aniversatului! O adevărată istorie a prieteniei în formă şi culoare, dar şi un jurnal de călătorie în timp şi în spirit.
Să ne trăiţi!
Huşenii Lina şi Theodor Codreanu
Minunata poveste in imagini. Felicitari!
Tot binele din lume domnului Vlad Pohila la ceas aniversar!
Liliana Moldovan
http://www.asiiromani.com
Multumim d-le Vasile Soimaru ! Asa mai aflam si noi despre neamul nostru romanesc
Am văzut pozele și am gândit: ce frumoși sunt tinerii noștri! Basarabia, au luat-o unii, dar fetele astea frumoase și băieții acestia mândri sunt toti, ai nostri. Fie binecuvântați, să aibă parte de sănătate, bucurie și viață bună!
Dr. Vasile Şoimaru, omniprezent pe treptele Timpului Nostru, ne-a făcut martori la un trist Moment pentru Istorie. Şi, totodată, pasiunea sa pentru fotografie – pătrunsă în câmpul artei – ne-a facilitat să constatăm că la Înmormantarea Poetului a participat însăşi Poezia. Căci noi privim aici un Poem de Despărtire, cu toate elementele lirice care au constituit substanţa proteică a poemelor lui Dumitru Matcovschi: Omul, Plaiul, Cerul, Dragostea… Odată cu Poetul, Poezia se împarte în două: o parte ne rămâne jos, iar cealaltă urcă la Cer.
Dr. Vasile Şoimaru, omniprezent pe treptele Timpului Nostru, ne-a făcut martori la un trist Moment pentru Istorie. Şi, totodată, pasiunea sa pentru fotografie – pătrunsă în câmpul artei – ne-a facilitat să constatăm că la Înmormantarea Poetului a participat însăşi Poezia. Căci noi privim aici un Poem de Despărtire, cu toate elementele lirice care au constituit substanţa proteică a poemelor lui Dumitru Matcovschi: Omul, Plaiul, Cerul, Dragostea… Odată cu Poetul, Poezia se împarte în două: o parte ne rămâne jos, iar cealaltă urcă la Cer. (Comentariu pentru grupajul foto dedicat înmormântării poetului D. Matcovschi)
M-am uitat poate ma revad si eu prin acele poze…dar nu ma gasesc,totusi e bine ca mai avem tineri,oameni care tin la pamintul Romanesc,oricum unirea va avea loc.
[…] UPDATE: AM GĂSIT ÎNCĂ O GALERIE FOTO DIN ZONA ROŞIA MONTANĂ – CLICK AICI. […]
Domnule Vasiel Șoimaru, am văzut fotografiile postate și vă mărturisesc emoția mea de negrăit! De asemenea, vreau să vă transmit că am participat, pe 13 iunie 2014, la Clubul Țăranului Român din București, la lansarea albumului dv. și la ediția a doua a unei cărți pînă în prezent necunoscute mie. Drept urmare, am în lucru o recenzie cu titlul „Cotul Donului 1942 – o carte cît un tratat de istorie!”
Vă felicit din toată inima pentru lucrările dv., pentru abnegația pusă în slujba nobilă a trezirii conștiinței de neam a românilor.
Errata:
A se citi: Vasile Șoimaru la postarea mea anterioară.