Călatorii in Jurul României – O Suta Mii de Kilometri in Cinci Ani de Zile

Motto: „[...] Românii nu sunt nicaieri coloniști, venituri, oamenii nimarui, ci, pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populatie nepomenit de veche, mai veche decat toti conlocuitorii lor”. (Mihai Eminescu)

Trebuie sa recunosc din capul locului ca, atunci cand m-am pornit, cu aparatul de fotografiat, la acest drum, cu cinci ani in urma, nu-mi imaginam ca va fi asa de lung…

…si toate au pornit de la o simpla curiozitate, transformata, cu timpul, intr-o mare pasiune si fascinatie pentru impresionanta extindere, istorica si culturala, a etniei romanesti pe meridianele si paralelele batranului continent european.

Am luat-o mai intai spre Bucovina, mai exact spre nordul ei. Doream sa gasesc – nu numai pe harta, dar si in realitate – „Polul Nord” al Moldovei istorice si al Romaniei Mari. Aceasta, dupa ce aveam deja „negativul”, cu extrema estica a lor – Bugazul basarabean, podul peste limanul Nistrului, la Bugaz, pe care l-au numit mai tarziu, sovieticii, Zatoka. in acel an, vara lui 2002, nu am putut „explora” acest „Pol Nord” al nostru. Abia dupa ce am invatat a naviga mai bine prin internet, consultand harta Terrei, vazuta din satelit, de la altitudine cosmica, am putut descoperi cu o precizie maxima unde se afla acest punct. L-am gasit, dupa care am purces din nou la drum ca sa ajung acolo „pe viu” – in satul Babin, fostul judet Cernauti, pe malul Nistrului, in locul unde Nistrul intra pe teritoriul Moldovei istorice. Mai departe, asteptam clipa cand voi porni spre „Polul Sud”, care se afla in localitatea Ecrene (Kranevo) de pe malul Marii Negre, intre Balcicul dobrogean si Varna bulgareasca, in „Valea fara Iarna” a Cadrilaterului din Romania Mare.

Aceasta noua minune s-a intamplat in vara anului 2004. si abia peste doi ani de zile, in vara lui 2006, drumurile mele au ajuns la Beba Veche – cel mai vestic punct de pe harta Romaniei, unicul din cele patru puncte extreme care a supravietuit pe harta tarii, aflandu-se si azi in judetul Timis. Tot in acel an am ajuns si pe varful Lacauti, din muntii Vrancea, a carui inaltime o exprima o magica cifra – un „unu” urmat de trei de „sapte”: 1.777 metri. Am tinut sa ajung si aici, atras de alta magie: pe Lacauti se afla centrul sentimental al Romaniei, locul unde se „intalnesc” cele trei mari provincii istorice romanesti: Moldova, Transilvania si Muntenia. Ajuns acolo, am si scandat „Traiasca, traiasca, traiasca / Moldova,Ardealul si tara Romaneasca!”, impreuna cu prietenul si camaradul meu din acea drumetie, Lazar Dalica, seful bibliotecii dintr-o localitate foarte cunoscuta a Vrancei – satul Nereju.

Ce am cautat eu in aceste locuri? – ma intreb. Pentru ca doream foarte mult sa fac, pe o harta a Romaniei interbelice, un montaj fotografic cu cele patru extreme geografice si cu centrul ei sentimental inca era departe de finisarea acestui proiect al meu, cand dna prof. dr. Sanda Golopentia de la Brown University (Providence, SUA) m-a rugat sa trec… Bugul, pentru a-i pune la dispozitie niste imagini ale satelor locuite de moldoveni istorici, localitati studiate de catre tatal ei, Anton Golopentia, in fruntea unei echipe de cercetatori de la Institutul Central de Statistica din Bucuresti, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Dansa pregatea o ampla opera, soldata cu aparitia, in 2006, a doua volume masive (peste 1.500 pagini!), intitulate: Romanii de la Est de Bug. De la acea prima trecere a Bugului, am repetat escapadele spre Estul romanimii, pana dincolo de Nipru, Don si chiar raul Kuban din Caucazul de Nord.

Dupa aceste drumetii, dar si datorita mai multor carti si studii despre romanii din afara Romaniei, mi s-a conturat definitiv ideea prezentei lucrari. Daca e s-o luam din punct de vedere cronologico-geografic, aceste adevarate calatorii in jurul Romaniei includ trasee batatorite (dar si nebatatorite) de altii, care au cercetat respectivele spatii sub aspect etnologic, etnografic, istoric, folcloric, lingvistic etc. Iata o sumara lista a lor. Maramuresul istoric (sau: „Maramuresul Mic”, „Maramuresul de Nord”, actualmente regiunea Transcarpatica a Ucrainei); partea de nord a Bucovinei si localitatile din nordul Basarabiei (din fostul judet Hotin) precum si tinutul Herta – fosta parte componenta a judetului Dorohoi, toate alcatuind astazi numita regiune Cernauti; Basarabia propriu-zisa (numita si „Basarabia de Sud”, „istorica”, Bugeacul), acum in regiunea Odesa, si aceasta in componenta Ucrainei. Actuala Republica Moldova, incluzand cinci raioane ale Transnistriei.

Teritoriile populate de moldoveni / romani dintre Nistru si Bug, dintre Bug si Nipru, mai la est de Nipru, pana in Crimeea si Caucazul de Nord. Cadrilaterul cu cele doua foste judete romanesti, Durostor si Caliacra; Valea Timocului – partea bulgareasca si cea sarbeasca; Sudul Banatului (zis si Banatul Sarbesc). Au urmat calatorii in Grecia, Macedonia ex-iugoslava si Albania, Peninsula Istria din Croatia, regiunea friulana din Nordul Italiei, revenind in Banatul Unguresc si tinutul Debretin din Ungaria. Mai departe am mers in Cehia si Slovacia, apoi in Polonia carpatina, precarpatina si in Podolia, inclusiv Pocutia. (Se stie ca Podolia se afla pe teritoriul fostei tari a Bolohovenilor de prin sec. XII-XIII).

Nu am putut sa nu trec si prin extrem de frumosul oras Istanbul, Constantinopolul de alta data, capitala crestinatatii rasaritene, unde se afla importante vestigii ale prezentei romanesti. Multe din aceste drumetii le facuse candva, cu 130-140 de ani in urma, marele calator si etnograf Teodor Burada.

Aceste drumuri, de-a lungul a cinci ani, in total ar alcatui 100.000 (o suta de mii) de kilometri, ce echivaleaza cu inconjurul, de doua ori si jumatate, al Terrei la ecuator. in perioada respectiva, pe aceste distante, am acumulat circa 1.000 (una mie) de foto filme, multe alte mii de cadre filmate cu aparatul digital, sute de CD-uri si DVD-uri cu imprimari, scanari ale acestor locuri sfinte pentru Neamul nostru. Aproape ca fiece cadru nou a constituit un prilej de bucurie. Cu trecerea anilor si a kilometrilor bucuriile se inmulteau intr-o progresie care avea sa ma puna in fata unui uluitor depozit de acumulari fotografice. Abia cand simteam apropierea unui final al lungilor, uneori extenuantelor drumetii printre fratii nostri, mi-am dat seama ce greutate ma mai asteapta: selectarea imaginilor pentru carte. A trebuit sa fac o selectie, apoi inca una… cea din urma – si, definitiva (provizoriu, totusi, vreau sa cred!) am facut-o deja cu pictorul Simion Zamsa, designerul acestei carti. Cat de reusit au fost alegerile, optiunile noastre – ramane deja la discretia cititorilor, beneficiarilor… (citește tot)

Vasile ȘOIMARU