IN MEMORIAM AUREL PREDA

A fost înmormântat, cu onoruri militare, în urmă cu o săptămână, Excelența Sa Ambasador AUREL PREDA, general, profesor universitar doctor, diplomat de carieră, fost director la Direcția Juridică și Tratate, din Ministerul Afacerilor Externe, ministru-consilier, consul general al României la Milano, membru al Subcomitetului ONU pentru definirea agresiunii și președinte al Asociației Române de Politică Externă.
A părăsit acestă lume curajosul diplomat roman, AUREL PREDA, fiind cel care a redactat Declarația de Independență a Republicii Moldova la 27 iulie 1991, a negociat Unirea cu Basarabia, a denunțat trădarea României prin tratatul cu Ucraina, si nu numai…
Ceremonia de înmormântare a avut loc în comuna natală, Mătăsaru, după o scurtă oprire din dumul de la București, la casa Sa din sat, care i-a fost toata viata, atât de dragă, si după savarsirea slujbei religioase in biserica ce L-a găzduit, și la ultima-i plecare.
I-au fost alături, la ceremoniile de înmormântare familia, rudele apropiate, militari ai Garnizoanei Târgoviște, foști colegi, săteni și prieteni care, prin cuvinte puține, innecate in lacrimi și focuri de armă, I-au adus un emoționant onor, luptătorului pentru România și un ultim omagiu, pe o vreme tristă, în care si lacrimile cerului curgeau șiroaie, udând iubitii sai -din totdeauna- militarii, prezenți pentru ONOR, astfel ca nimeni să nu-l poată uita, niciodată.
În ziua înmormântării sau după, cu durere, anunțând moartea Sa, prin valoroase și ample postări pe “ ZIARIȘTI ONLINE TAG. AUREL PREDA “, prin analize, interviuri șI sinteze, din sensibila și dificila Sa activitate diplomatică, i-au adus CEL MAI FRUMOS și VALOROS OMAGIU, Consiliul director al Asociației Române de Politică Externă și mari personalități precum dr.Vasile Șoimaru, Victor Roncea, Viorel Patrichi.
Poate, L-au uitat sau, poate, timpul de reacție a fost scurt, pentru “ învățăceii Săi din diplomație“, pentru foștii miniștri de externe, premieri, fosti președinți ai României, sau colegi de studenție la Facultatea de Drept, cărora le-a fost șef de promoție și care, pentru devotamentul și remarcabila Sa activitate diplomatică, nu au dat nici un semn, măcar, familiei indoliate, la trista plecare a celui care a luptat cinstit, responsabil și din răsputeri, pentru ȚARĂ, find un exemplu de urmat, neacceptând, nicicand, să facă “diplomație în genunchi”.
Excelența Sa Ambasadorul AUREL PREDA, generaÎul, profesorul universitar dr., care “a dat strălucire diplomației și învățământului superior românesc”, își doarme somnul de veci in comuna MATASARU satul TETCOI, aproape de biserica, în cripta modestă a familiei Sale, care a dat 12 ofițeri eroi pe cîmpurile de luptă, lângă merituosii Sai părinți, din neamul PREDA ȘI MOGOȘANU.
După cum însuși, din convingere si cu modestie spunea, și-a “făcut datoria de român, având și profesia de diplomat“, care, in negocierile sale, nu a acceptat capitularea pe timp de pace, luptandu-se, ca un erou, precum bravii Sai inaintasi.
Parafrazându-l, venindu-I VREMEA, probabil că, va trece ușor prin VAMA, despre care, sugestiv, scria pe coperta exceptionalei sale cărți de Memorii, putandu-se prezenta acum, cu faptul ca, in calitatea Sa de diplomat, A ALES INTERESELE TARII, si putand arata cât de mult “a făcut el pentru TARA, fara a cere ceva, si de la care a primit…” atât de putin…
Poate că, urmașii Săi din Diplomațiia română, vor continua și vor lupta, cu arme specifice, pentru a-I indeplini visele si pentru a rezolva, problemele sensibile, dorite, initiate, dar nefinalizate de marele diplomat roman, din motive care nu-I sunt imputabile, copiind din stilul Său de negociere, de masurare “cu sublerul” a oricarui cuvant, pentru ȚARĂ și pentru toți românii “de la Nistru până la Tisa“.
Parafrazand versul eminescian, CURAJOSULUI DIPLOMAT ȘI MARE PATRIOT ROMÂN, AUREL PREDA, am vrea acum, la o saptamana de la inmormantare, si pentru totdeauna, cu pioșenie, să-I spunem:
FIE-TI SOMNUL LIN ȘI VISUL, PENTRU ȚARĂ, APROAPE !
Familiei sale îndurerate, Dumnezeu să-i dea puterea de a trece peste aceasta mare durere, care, de fapt, nu se va vindeca niciodata.

Elena ONOFIE BARBU