„De-l munceşte dorul pe român, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă eroii, îşi cântă istoria, şi astfel sufletul său e un izvor nesfârşit de frumoasă poezie”, spunea Vasile Alecsandri. Românul, dacă ar fi să parafrazez acest gând, şi-a cântat durerile şi năzuinţele chiar şi atunci […]