În anii ʼ80 ai secolului XX în URSS, din fostele republici sovietice doar RSS Moldovenească nu avea o instituție de învățământ economic superior. Prima încercare de deschidere a unui Institut al Economiei Naționale (IEN) au făcut-o cercurile conducătoare de partid și de stat ale RSSM, la 12 octombrie 1974, când venise la Chișinău, la sărbătorirea jubileului formării acestei republici-surori, liderul sovietic Leonid Brejnev. Acea încercare, din 1974, eșuase, cu argumentul fals, din lipsă de bani… Dar nu acesta a fost motivul adevărat al renunțării la proiectul dat, pentru că nu trecuse mult timp și Moscova prezentase la Chișinău un proiect de construcție pe teritoriul celei mai dens populate republic a unei uriașe stații atomoelectrice la Grigoriopol, pe malul stâng al bătrânului Nistru. De această dată însă anume lipsa de bani ne-a salvat de pericolul construcției acestui înfricoșător obiectiv economic. Adevăratul motiv consta în neîncrederea liderilor sovietici în ziua de mâine, pentru viitorul acestui teritoriu ocupat de ei, frica față de urmașii sutelor de mii de români, deportați, împușcați, în gropi de var aruncați. Această frică de urmările crimelor lor nu le-a permis, pe lângă multe alte posibile deschideri pentru moldoveni spre progres, nici măcar în gând să admită accesul moldovenilor la pregătirea lor într-o instituție de învățământ economic superior autonomă în domeniile financiar-bancar, relații economice internaționale, învățământul economic în limbi străine etc.

Concluzia de mai sus a fost confirmată și mai târziu, în anul crucial 1991, când veniseră, parcă, alte vremuri, mai libere, mai suverane, mai independente…

Așadar, următoarea încercare de a înființa o instituție specializată de la noi a lansat-o premierul Mircea Druc în primele zile ale anului 1991, când fusese elaborat primul proiect de Hotărâre guvermamentală. La începutul primăverii, M. Druc și-a trimis consilierul la București, la Guvernul Petre Roman, pentru consultări și sprijin, în vederea fondării unei Academii de Înalte Studii Economice naționale românești și în stânga Prutului. Solicitarea a fost acceptată din prima, numai că definitivarea proiectului de hotărâre a Guvernului și pregătirea pentru deschiderea instituției ieșise din toate limitile posibile: munca la proiect începuse în luna ianuarie cu indicația primului ministru de a deschide ușile instituției la 25 aprilie, admiterea urmând a fi organizată în lunile iulie-august, în realitate copilul se născuse peste… 9 luni, la 25 septembrie 1991. În șase luni fusese elaborate șase proiecte de Hotărâre și frâna principală erau deputații și miniștrii viitorului partid  al agrarienilor, care, din frică să nu dispară facultatea economică din cadrul Institutului Agricol erau gata la orice sacrificiu… Dar și unii colegi și luptători înverșunați, la prima etapă, pentru această idee cedaseră apoi în fața fostei nomenclaturi, încercând să-i convingă pe ceilalți să nu mai insiste asupra proiectului, “pentru că toți sunt împotriva noastră”…

Pe 8 august, premierul moldovean Valeriu Muravschi deja expediase premierului român Petre Roman o scrisoare oficială în care ruga Guvernul român să-l delegheze pe prof. dr. Paul Bran la funcția de rector al viitoarei ASEM și la cea de membru în Consiliul Economic Suprem, pentru consultări în vederea elaborării unor proiecte de avengură în domeniul reformelor economice.

Și această rugăminte a Chișinăului a fost acceptată de către București însă proiectul totuna stătea fără mișcare. Pe 19 august avusese deja loc la Moscova puciul, care eșuase cu succes, apoi începuse cavalcada proclamării independenței de către toate fostele republici sovietice. De la proclamarea independenței R. Moldova, pe 27 august, trecuse patru săptămâni și chiar dacă tot setul de documente era gata, iar Paul Bran aștepta de la 13 septembrie să intre în funcție, totuna proiectul se tergiversa pentru că oamenii de stat cu porăielile la Palat erau măcinați de alte gânduri, cum să apară mai întâi o altă instituție în proaspătul stat european, R. Moldova…

Între timp, se apropia ziua decisivă și evenimentele luaseră o dinamică demnă de filmele de acțiune: pe 24 septembrie seara, convenisem cu premierul V. Muravschi pentru o ultimă, la tema dată, audiență, a doua zi. Am fost invitați pentru ora 7 dimineața în anticameră. La 7 și 10 minute am intrat în cabinetul dlui prim-ministru al R. Moldova. Discuția a durat 20  de minute: după ce i-am explicat premierului că nu am încredere în evoluțiile politice, ele nefiind favorabile nici guvernului, nici lui personal, nici viitoarei ASEM, l-am îndemnat să numere câte din deciziile adoptate în cele patru luni de când conduce Guvernul, vor deveni istorice, și care din ele vor fi legate pe viitor de numele său, sugerându-i să nu rateze această șansă și să semneze Proiectul chinuit atâtea luni prin cabinetele fostei nomenclaturi. Paul Bran, la rândul său, a subliniat că de două săptămâni așteaptă la Chișinău decizia dată și-i este rușine să mai stea cu mâna întinsă și că nu vrea să rateze începutul anului de studii și la București, la ASE. Atunci, premierul l-a rugat pe Paul Bran să mai aștepte doar o zi și să urmărească atent evenimentele. În aceeași zi de 25 septembrie, în știrile Median-Flux-ului, de la Radioul Național,  la ora 12, pentru prima dată a fost anunțată înființarea la Chișinău a primei institușii de învățământ economic superior din Moldova independentă, Academia de Studii Economice! Chiar dacă surprinzătoarea știre și curajul lui Valeriu Muravschi provocaseră supărări, ea a început să se răspândească amețitor de repede și n-o mai putea opri nimeni din zbor. În jurul orei 16 informația se publicase și în Curierul de seară pe prima pagina. Seara o preluase și faimosul Mesager de la TVNM. Așa a devenit istorică ziua de 25 septembrie 1991, zi de naștere a ASEM, care peste zece ani a devenit zi de sărbătoare pentru toți economiștii din R. Moldova…

Dar cea mai neagră zi din cele trăite de la fondarea ASEM a fost ziua de 11 iulie 1994, în dimineața căreia, rectorul-fondator Paul Bran, a fost invitat la vicepremierul, responsabil de economie, să-i aducă la cunoștință decizia conducerii R. Moldova (care, toată făcea parte din acel blestemat partid al agrarienilor),  despre concedierea sa din funcție, explicându-i-se că R. Moldova nu mai are nevoie de serviciile sale și că are propriul candidat pentru funcția dată!… Și asta fără să-i spună măcar un cuvânt de recunoștință pentru munca de trei ani de zile plină de abnegație și dragostea lui deosebită față de Basarabia, care-i devenise între timp natală… Paul Bran, pe deplin satisfăcut de creația sa de la Chișinău, plecând la 27 iulie 2006 la Domnul, i-a iertat pe toți groparii săi cu toate că ei n-au îndrăznit, n-au avut curajul, n-au găsit de cuviință s-o facă… Doar M.S. i-a trimis peste un an de la rușinoasa alungare o telegramă de felicitare la cea de a 55-a aniversare, la 13 septembrie 1995, gest creștinesc, pe care P.B. l-a interpretet ca o scuză adusă lui… Au trecut douăzeci de ani de atunci și astăzi ne mândrim co toții cu această ctitorie a unor români de pe ambele maluri ale Prutului, această stea numită ASEM, care luminează strălucitor pe cerul didactic al R. Moldova, razele ei fiind văzute bine și peste Prut, dar se întrezăresc deja și în Uniunea Europeană, unde R. Moldova ține sigur calea!

La mulți și buni ani, dragă Academie!

În numele primilor exploratori ASEM-iști,

Vasile ȘOIMARU,

Vicerector al ASEM, 1991-1994

Literatura și Arta, 22 septembrie 2011