“Este acasa Voievodul Stefan cel Mare?” Aceasta a fost intrebarea cu care a venit la Muzeul si Biserica de la Borzesti cunoscutul scriitor basarabean Nicolae Dabija, insotit de renumitul solist instrumentist Vasile Iovu – “vrajitorul” naiului in Basarabia, asemeni lui Gheorghe Zamfir – si publicistul Vasile Soimaru. Intampinati de doi tineri oituzeni cu paine si sare si de catre presedintele si vicepresedintele Filialei Onesti a Asociatiei “Pro Basarabia si Bucovina”, ing. Constantin Rusanovschi si avocatul Nicolae Enache, alaturi de care s-au aflat consilierul local Ioan Negoita si coregraful Francisc Enasel (presedintele Asociatiei Culturale “Calutul” din Caiuti), oaspetii au fost poftiti ca sa viziteze aceste obiective turistice. Muzeografa Ana Solomon a prezentat muzeul care poseda peste 200 de obiecte din secolele XVI-XIX. Intre acestea se afla numeroase icoane in stil bizantin cu influente grecesti si armenesti, lucrate pe lemn (unele realizate de Nifon Zugravul). Cu piosenie a fost privita catapeteasma Manastirii Bogdana, care se afla in Muzeul de Arta Religioasa Borzesti, ea fiind restauranta in timp de trei ani la Suceava. “Alaturi de «Cazania» lui Varlaam (din anul 1643) si de «Biblia» de la Blaj, aparuta in anul 1795, tiparite de calugari cu negru de fum (carti din care se mai gasesc mai putin de 30 de exemplare in tara), puteau fi in vitrine si machete cu «Sfantul Chivot», cu smalt chinezesc, dar acestea nu incapeau in vitrinele muzeului, ele fiind pastrate la Manastirea Bogdana. Muzeul «stefanian» are cruci de lemn, sculptate in relief, pomelnice ale boierilor care sunt ca o icoana, un ulcior din secolul XVI si o harta realizata pe piele, la Putna. De aici de la Borzesti, unele obiecte au ajuns la Muntele Athos, de exemplu «Tetraevanghelierul» cu care Stefan cel Mare impodobea fiecare biserica pe care o construia, se afla la Sfantul Munte Athos, el fiind lucrat de calugarul miniaturist Nicodim. Vechile vesmintele de preoti care sunt expuse arata ca inainte vreme, in secolele trecute erau oameni mici de statura”, aminteste muzeografa Ana Solomon in periplul prin muzeu, mentionand ca “insusi Stefan Voda, domnitorul Moldovei era mic la stat si se chinuia la urcatul pe cal”. Nicolae Dabija a marturisit ca “in ciuda staturii sale Stefan cel Mare era un om puternic… In anul 2004 am vazut sabia lui Stefan, care era foarte grea, patru calugari ducand aceasta sabie, adusa de la Istanbul”.
Ridicata in cel de-al 38-lea an de domnie a lui Stefan cel Mare, pe un platou inalt ce strajuieste zarile pana spre malul Trotusului, Biserica de la Borzesti a fost cel de-al doilea obiectiv turistic vizitat de oaspetii basarabeni. Zidirea sa svelta cu piatra de Slanic, cu ferestre si usi in zidul gros de un metru si jumatate, toate realizate de mesteri sasi, i-a impresionat pe Nicolae Dabija, V. Soimaru si pe Vasile Iovu. Muzeografa Ana Solomon a adus alte amanunte despre aceasta maiestuoasa biserica a voievodului Stefan cel Mare, mentionand: “Stefan cel Mare a inaltat aceasta ctitorie cu fiul sau, Alexandru Voievod intru ruga siesi si pentru prietenia care l-a legat de prietenul sau din copilarie, Mitrut, ce a devenit un martir, fiind omorat de tatari fara suflet (Stefan avand atunci 10 ani), langa un stejar, sub sagetile hanului tatar. Stefan si-a razbunat moartea prietenului sau Mitrut, dupa 30 de ani cand a stavilit tatarii cotropitori, prinzandu-l si spanzurandu-l de crengile legendarului stejar de la Borzesti pe fiul hanului tatar, care l-a omorat pe Mitrut. Fata in fata cu biserica s-a aflat curtea domneasca. Biserica a fost construita in stil moldovenesc, sub forma de nava, cu influenta bizantina iar timp de 517 ani a fost biserica de cult. Se banuieste ca ar fi fost si biserica de manastire, dupa crucile de piatra din fata bisericii. Alaturi de catapeteasma din zid sunt vizibile fragmente din pictura originala si «Crucea rastignirii». Pictura bisericii a fost intarita in secolul XVII de Nifon Zugravul. In anul 1952 o echipa de arheologi au gasit radacinile carbonizate ale «stejarului din Borzesti», pe radacina de trunchi a caruia a fost asezata masa altarului ctitoriei stefaniene”. Scriitorul Nicolae Dabija a povestit ca trecand pe la Manastirea Capriana, una din cele mai vechi manastiri din Moldova (datand din anul 1429), a aflat ca “in pronaosul manastirii au fost descoperite ramasite de radacini, care in contact cu lumina, instantaneu s-au facut cenusa, neputand fi nici macar fotografiate”. Muzeografa Ana Solomon a amintit faptul ca “in anul 2004, cu sprijinul Ministerului Culturii, Biserica lui Stefan cel Mare de la Borzesti a avut sansa de a fi pictata de Grigore Popescu, cel mai mare pictor bizantin din Romania. Timp de mai mult de un an si jumatate, impreuna cu doi ucenici acest pictor a realizat toata pictura bisericii. Aceasta pictura este impresionanta: pe un fond verde – culoarea sperantei in «lumea de dincolo» sunt reprezentati toti sfintii meleagurilor romanesti, acceptati de cultele religioase, intre ei regasindu-se si Sfintii Brancoveni”. A fost amintit si de sarbatoarea sfintirii picturii Bisericii de la Borzesti, din anul 2008 cand pe meleagurile copilariei voievodului Moldovei, Stefan cel Mare s-au adunat peste 3000 de pelerine, ,slujba religioasa fiind savarsita de 11 ierarhi intre care se afla si Mitropolitul Moldovei, Daniel, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. De asemenea s-a mentionat ca in prezent ctitoria stefaniana de la Borzesti este biserica de mir pentru 80 de familii de credinciosi iar in fiecare an la 15 august la Sarbatoarea religioasa “Adormirea Maicii Domnului” se savarseste Sfanta Liturghie a hramului. Ca o “pata de culoare”, a fost relevat faptul ca aici, la aceasta biserica a fost oficiata cununia religioasa a doua familii de basarabeni, din Ungheni si Edinet.

Vraja cuvantului si a cantecului

Lasand in urma Biserica ridicata de Stefan cel Mare in anii 1493-1494, ce are in apropiere o clopotnita in stil maramuresean (care “incarca” mai frumos arhitectura acestui obiectiv turistic) si cladirea Muzeului de Arta Religioasa (fost corp de scoala, cu doua sali de clasa), ridicat de “Eforia Scoalelor” cu pereti de zid imbracati in piatra) – loc pe unde dintre neamurile lumii a fost consemnata prezenta a numerosi straini intre care si un japonez, oaspetii basarabeni si prietenii lor onesteni care i-au insotit in acest periplu, au poposit la Libraria “Magic Print” si mai apoi la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”. Aici, in fata unui public auditor de toate varstele scriitorul Nicolae Dabija a marturisit ca “atunci cand am deschis ochii, i-am deschis peste carti, unele vechi, altele scrise cu alfabetul chirilic impus in Basarabia”. E timpul sa amintim ca Nicolae Dabija este nepot al arhimandritului Serafim Dabija, unul din marii duhovnici romani deportati in Gulag, in anul 1947. Nascut in satul Codreni (com. Rezeni, loc de unde au plecat spre infaptuirea idealului Marii Uniri din 1918 Ion Inculet si Ion Pelivan, membri ai “Sfatului }arii” ce au implinit acest mare vis), Nicolae Dabija este absolvent (in 1972) a Universitatii de Stat din Moldova iar din anul 1986, redactorul-sef al revistei “Literatura si arta” – stindardul luptei pentru grafia latina si a romanismului in Basarabia. El cunoaste profund viata comunitatilor romanesti din jurul Romaniei, este autorul a numeroase carti ce invie cuvinte arhaice, din imboldul sau basarabean “Sa fim cu tara”, reverbereaza si versurile: “Si doina nu va conteni / De noi in lume sa vorbeasca / Vom fi atat cat vom vorbi / Aceasta limba stramoseasca”. Prin tot ceea ce face acest scriitor (care e “Cetatean de onoare” al mai multor localitati – Albac, Craiova si altele), argumenteaza cuvintele poetului Grigore Vieru care considera ca “Nicolae Dabija este o dovada ca Basarabia nu a murit si n-are cand sa moara!”
In fata celor prezenti in Aula bibliotecii onestene ce vibra la puternicele sentimente de fratietate, dintru inceput artistul Vasile Iovu a marturisit: “Fiecare vorbeste despre ceea ce cunoaste. Scriitorii au literatura iar eu am muzica. Din 1960 sunt indragostit de nai iar aceasta boala mi-a ramas pana in ziua de azi. La Chisinau avem cea mai buna Academie de nai si generatii de naisti canta azi in toata lumea”.

Cu naiul, Vasile Iovu “a soptit” cantecele inimii si dragostei, pentru a demonstra la ce performante a ajuns “manunchiul de tuburi”, ce-l fac pe acest instrument sa fie unul divin. Oprindu-se din farmecul dulcei cantarii Vasile Iovu a dorit sa transmita spectatorilor cum vede parca “dacii nostri de la Sarmisegetusa”. Apoi s-au auzit magistral trilurile “Ciocarliei” si ale cantecului “Pastorul solitar” iar aceasta vraja a facut ca spectatorii sa multumeasca oaspetilor basarabeni Nicolae Dabija, Vasile Soimaru si Vasile Iovu pentru ale dumnealor cuvinte si melodii ce au incantat sufletul.
Ion Moraru

http://www.onestiexpres.ro/basarabeni-musafiri-pe-meleagurile-onestene.html