Verşeniul e satul de pe cursul inferior al râului Moldova în al cărui peisaj auroral şi-a petrecut o parte din copilărie cel ce avea să devină „Ştefan cel Mare al literaturii române din sec. XX”.

Mama scriitorului, Profira Ursachi, avea în „mezalianţa” cu Alexandru Sadoveanu, avocatul din Paşcani, o „poziţie […] ciudată”, după cum mărturiseşte chiar fiul. În vremea când „iniţierea în tainele vieţii vechi încă nu se desăvârşise” asupra Profirei, „târgul o smulse din lumea ei printr-un accident năprasnic. Accidentul acesta era iubirea – ale cărei roade de multe ori sunt amare şi otrăvite”. Aşadar, „ţăranca” din Verşeni „nu putea fi fericită în mediul orăşenesc”. Legătura directă cu satul natal era o terapie pentru ea. Acest contact, început precoce, cu mediul fizic şi spiritual al Verşenilor mamei avea să-i producă scriitorului următoarea reflecţie: „Dacă maică-mea nu şi-ar fi trăit copilăria […] în satul sărac ce se cheamă Verşeni şi dacă nu veneam cu ea din când în când dela Paşcanila bătrânii noştri, şi dacă n-aş fi ascultat despre împrejurări şi oameni de odinioară, tot ce-a fost durere şi iubire, asupriri şi răzbunări, ar fi rămas pururi închis sub stânca uitării.”

După moartea mamei, când Mihail avea doar paisprezece ani, în durerea deznădăjduită ce l-a cuprins, s-a întors la ai săi, cei din care descindea mama, sub impulsul unei chemări interioare irezistibile. „Dintr-o dată, bătrânii mi-au fost mai scumpi ca orice”, recunoaşte el. Acum,la Verşeni, se simţea dator să-i răscumpere mamei „viaţa ei distrusă şi pustiită prin dezrădăcinare”. Justifica mai târziu această datorie de răscumpărător, punându-şi sie însuşi întrebarea: „Nu-mi dăduse ea oare privirea, auzul şi zâmbetul păstorilor din veac?” Bunicii Gheorghe şi Anghelina Ursachi dela Verşenişi unchiul Vasile (fratele mamei, reprezentantul „păstorilor din veac”) aveau să aibă o influenţă covârşitoare asupra scriitorului ce urma să devină. Şi aceasta pentru că, în înţelesul criticilor literari, „reevaluarea rădăcinilor, a descendenţei”, care „capătă forma unei anamneze” (a unei pierderi de memorie) avea să însemne o „autentică renaştere spirituală” pentru scriitorul în devenire.

Aşadar, Verşeniul nu poate fi disociat de biografia şi opera sadoveniană. Acest fapt e consacrat atât de scriitor, în scrierile sale de natură autobiografică, cât şi de exegeţii săi. De aceea, la Verşeni, manifestările omagiale intitulate generic Zilele Sadoveanu au avut mereu anvergură, profunzime. Deşi casa bunicilor nu mai este, şcoala din Verşeni a preluat o parte din funcţiile unei imaginare (şi necesare) case memoriale, zeci de ani primind oaspeţi iubitori de slovă sadoveniană şi organizând serbările comemorative anuale. Cartea de Onoare a şcolii e plină de semnăturile unor personalităţi notorii din lumea literară. Pelerinajele literare anuale îl aveau mereu ca „ghid literar” pe regretatul academician Constantin Ciopraga, cel mai important istoric şi critic literar al celui supranumit „Ceahlăul literaturii române”.

Trebuie spus că efectele curentelor resentimentare („corecte politic”) l-au atins, cu grave consecinţe, şi pe Sadoveanu, cel considerat „un miracol” care nu s-a mai petrecut decât cu Eminescu. De aceea, în ultimii 15 ani Zilele Sadoveanu deveniserăla Verşeni doar modeste medalioane literare ale şcolarilor din partea locului.

Anul acesta, însă, manifestarea omagială care a încheiat ciclul de acţiuni din prima decadă a lunii noiembrie a recăpătat consistenţa pierdută. Gazdele (Primăria comunei Mirosloveşti şi cadrele didactice) au organizat pe 11 noiembrie un simpozion la care au participat oaspeţi din Basarabia (profesorul universitar Vasile Şoimaru, publicist, coautorul monografiei Neamul Şoimăreştilor – 500 de ani de istorie, scriitorul şi publicistul Vlad Pohilă şi celebrul naist Vasile Iovu, Artist al Poporului), prof. Ana Nazarov (directorul Casei Memoriale „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni) şi poetul fălticenean Alexa Paşcu, prof. Carmen Dumitriu (directorul Colegiului „Mihail Sadoveanu” din Paşcani; doi scriitorii veniţi de pe meleagurile lui Avram Iancu – Mihai Barbu şi Marian Boboc, împreună cu vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, fiu al Verşeniului, Costel Avram; primarul oraşului Flămânzi, jud. Botoşani, Constantin Pitorac, însoţit de publicistul Gabi Gomboş. E de menţionat că la manifestare au fost prezenţi mai mulţi Şoimăreşti din Ţară, toţi invitaţi speciali ai prof. univ. Vasile Şoimaru dela Chişinău: cuplul Mitrică şi Maria Şoimaru din Piatra-Neamţ, viceprefectul de Hunedoara de care am amintit deja – dl Costel Avram, şi el Şoimar; Gelu Şoimaru cu fiul din Verşeni şi consăteanul lor moş Alecu, cel mai bătrân dintre Şoimăreştii localităţii.

Manifestarea a derulat cu un număr de o emotivitate ieşită din comun: corul elevilor din Mirosloveşti a interpretat piesa Îndemn la Unire, care este şi imnul Forului Democratic al Românilor din R. Moldova. Astfel, acest superb imn, al cărui autor este prof. Aurelian Silvestru (director al Liceului „Prometeu”, scriitor, filozof, compozitor…) a fost interpretat şi de românaşi de pe malul drept al Prutului. Gazdele (prin reprezentanţii lor, primarul comunei, Ionuţ Gospodaru şi înv. Gheorghe Pârlea) au prezentat asistenţei un expozeu detaliat privind legăturile fizice şi spirituale ale prozatorului cu satul bunicilor. Înv. Gh. Pârlea de la Mirosloveşti a adus la cunoştinţa auditoriului numeroase amănunte frapante despre copilăria şi tinereţea lui M. Sadoveanu, aflate într-o relaţie strânsă cu Verşenii şi satele din împrejurimi, referindu-se şi la ecourile, depistate în opera sadoveniană, care dovedesc ataşamentul scriitorului faţă de aceste locuri şi oamenii ei. Mai mulţi invitaţi au avut intervenţii legate de opera şi viaţa marelui prozator, remarcându-se, credem, oaspeţii de la Chişinău. Scriitorul Vlad Pohilă a relevat însemnătatea cărţilor lui M. Sadoveanu pentru basarabeni în timpul ocupaţiei bolşevice, venind cu date privind titlurile editate la Chişinău, tirajele acestora, ce au atins un milion de exemplare. Format din elevi, învăţători şi profesori (din comuna Mirosloveşti, dar şi de la Paşcani), publicul a fost surprins să afle că în anii ’50 ai secolului trecut două cărţi de M. Sadoveanu au apărut în „moldoveneşte” cu specificarea „[traducere] din limba română”, ceea ce a stârnit fireasca mânie a Maestrului. Profesorul universitar Vasile Şoimaru a vorbit despre felul cum l-a marcat, în copilărie, romanul Neamul Şoimăreştilor, despre monografia sa dedicată Neamului Şoimăreştilor (dovedind existenţa reală a dregătorilor domneşti cu acest nume, unii dintre ei cu moşii şi pe meleagurile verşenene), despre colecţia sa din 22 de ediţii ale faimosului roman sadovenian, apărute în Ţară, în Basarabia sau chiarla Moscova, unele dintre acestea prezentându-le publicului dela Verşeni. Poetul fălticenean a citit din poeziile sale inspirate de locuri atinse de condeiul Maestrului, iar publicistul hunedorean Mihai Barbu a subliniat întâmplarea de a fi şi el un reprezentant al unui loc devenit „un Sadoveanu” (Valea Frumoasei) şi a citit publicistică inspirată de o vizită anterioarăla Verşeni.

Elevii de la şcolile din Verşeni şi Mirosloveşti au prezentat scenarii după texte sadoveniene (Baltagul, Dumbrava minunată, Hultanul), iar excepţionalului artist Vasile Iovu, intermediat de naiul adus cu sine, a impresionat asistenţa cu arta sa.

Oaspeţii satului Verşeni au participat şi la un Te-Deum oficiat de pr. prot. Pavel Postolache împreună cu un sobor de preoţi din satele comunei. Ceremonialul religios dedicat scriitorului s-a desfăşurat în Biserica seculară în a cărei cristelniţă a fost creştinat copilul Mihail Ursachi (numele scriitorului până la vârsta de 12 ani).

Scriitorii-oaspeţi au oferit localnicilor cărţile lor, cu dedicaţii şi autografe. Astfel, originala (poate şi unica în Ţară!) „Biblioteca basarabeană” din Mirosloveşti, „ctitorită” de V. Şoimaru şi de înv. Gh. Pârlea, cu valoroase contribuţii ale unor mari scriitori români dela Chişinău, s-a completat cu încă vreo câteva zeci de titluri… Ziua omagială s-a încheiat cu o vizită a oaspeţilorla Hanu Ancuţei, locul scos din anonimat de condeiul „celui mai mare narator de istorisiri din literatura noastră”.

Gheorghe NĂVRĂPEANU,

 comuna Mirosloveşti, jud. Iaşi