Pînă la început de brumărel, toamna – zîna cu straie aurii, arămii, ruginii – s-a arătat blîndă şi cu mult soare. Gospodarii de la sate în această perioadă a anului adună pe la casele lor roadele cîmpurilor mănoase, iar orăşenii fac şi ei, cît le stau în puteri, lucrări bune şi utile societăţii. În această atmosferă a avut loc, la Chişinău, Conferinţa ştiinţifică cu genericul Şcoala monografică românească în Basarabia interbelică, consacrată împlinirii a 80 de ani de la celebra cercetare monografică a satului Cornova, judeţul Orhei (azi, raionul Ungheni), efectuată de Şcoala sociologică de la Bucureşti, condusă de ilustrul sociolog român Dimitrie Gusti (1880-1955). Manifestarea a început vineri, 7 octombrie a.c., în incinta Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, avînd continuarea, pe 8 octombrie, la Biblioteca comunală „Dimitrie Gusti” din Cornova. Coordonator şi moderator al acestui eveniment cultural de rezonanţă a fost dr. în economie Vasile Şoimaru, comoderator – dna conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, director general al BM „B.P. Hasdeu”. Au participat istorici, sociologi, oameni de ştiinţă, de cultură şi artă, jurnalişti, bibliotecari, cadre didactice, studenţi, locuitori ai satului Cornova ş.a. În cadrul conferinţei s-a vernisat o expoziţie de cărţi şi documente în domeniu. S-a lansat volumul Cornova. 1931, autori – Dimitrie Gusti şi colaboratorii (ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Zoltán Rostás şi Vasile Şoimaru; Chişinău, Editura „Quant”, 2011, 852 p.). E de menţionat că manifestarea s-a desfăşurat sub patronajul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Academiei de Studii Economice din Moldova, Asociaţiei Economiştilor din Moldova şi al Primăriei comunei Cornova, Ungheni.

Un mesaj de salut a fost rostit de către dna dr. Lidia Kulikovski, după care s-a purces la prezentarea nemijlocită a comunicărilor: Opt decenii de la magnifica monografie a Cornovei basarabene de dr. Vasile Şoimaru; Alegerea satului Cornova pentru cercetări sociologice de Grigore Botezatu; Cornova în istoria orală a şcolii gustiene de Zoltán Rostás; Trei dialoguri cu Cornova de Sanda Golopenţia.

„Ce ştiu despre Cornova? Ce ştie lumea din jurul meu despre Cornova?”, se întreba retoric dr. Lidia Kulikovski. „Am intuit că puţini ştiu unde se află şi cum trăieşte Cornova. E un sat relativ mic (aproximativ o mie două sute de locuitori) de prin părţile Unghenilor, nu se deosebeşte cu nimic de Nicorenii mei din raionul Drochia – oamenii locului fac aceleaşi lucrări în gospodăriile particulare şi la cîmp, respectă aceleaşi tradiţii în cursul anului şi aceleaşi obiceiuri la diferite ocazii din viaţa omului, ţin la datinile lăsate din bătrîni. Dar Cornova e un sat nu ştiu cum mai norocos ca altele din împrejurime sau chiar din întreaga regiune a Codrilor, dat fiind că în anii ’30 ai sec. XX a fost cercetat de o impunătoare expediţie monografică de la Bucureşti, iar începînd cu ziua de azi are o impresionantă monografie, un volum impunător al istoriei sale. Nici Chişinăul nu are aşa lucrare ştiinţifică…”, a mai spus conducătoarea instituţiei-gazdă, încheind astfel: „Volumul Cornova. 1931, apărut prin osteneala zilnică a lui Vasile Şoimaru, cel fascinat la nebunie de Cornova, cel care m-a făcut să mă îndrăgostesc şi eu de Cornova, în primul rînd, vorbeşte despre faptele oamenilor simpli ai locului care, prin actele lor de cetăţeni exemplari ai Ţării lor, au dat un renume satului. Tot aici găsim secvenţe din viaţa şi activitatea lui Paul Mihail… Felicit pe cei care au muncit la această noutate editorială, pe cei care au contribuit financiar la apariţia ei. Prin astfel de cărţi poporul nostru îşi afirmă conştiinţa naţională fragilă, ele servesc un excelent instrument de cunoaştere, dar şi de promovare a valorilor culturale basarabene în lume.”

Comuna Cornova are în prezent foarte mulţi prieteni: şi de partea stîngă, şi de partea dreaptă a Prutului. Dr. Vasile Şoimaru – originar din această aşezare de oameni harnici şi pricepuţi la lucruri frumoase – a specificat că membrii Şcolii sociologice dela Bucureşti, venind în 1931 pe aceste locuri,  în descrierile lor au luat totul în seamă: orice copăcel, orice căsuţă, orice drum şi cărăruie, orice cuvînt sau expresie mai nuanţată a localnicilor ş.a.m.d. În sat nu se ştia că va veni expediţia, care era a şaptea campanie pentru savantul Dimitrie Gusti şi colaboratorii săi. Băştinaşii i-au primit pe cercetători cu bunăvoinţă. A fost una din cele mai reuşite investigaţii în cariera multora dintre ei. Moştenirea lui D. Gusti dela Cornova trebuia să cuprindă trei volume, o parte din materiale au fost publicate, dar marea lor majoritate abia acum, peste 80 de ani, şi-a găsit sponsorii şi oamenii care s-au interesat de editare. V. Şoimaru este preocupat de 20 de ani de fenomenul ştiinţific Cornova. Cu părere de rău, nu a reuşit să includă în volumul elaborat încă vreo şapte articole găsite de curînd pe diferite căi. În ziua cînd se lansează această operă a înaintaşilor culturii şi ştiinţei noastre, dumnealui s-a adresat cu rugămintea către ascultători să caute cartea oriunde ştiu, căci, spunînd în glumă, „se citeşte mai bine ca un roman poliţist”.

Ca autori, în afară de Dimitrie Gusti, între coperţile cărţii îi găsim pe: N. Argintescu-Amza, Ernest Bernea, Xenia C. Costa-Foru, Ştefania Cristescu, D.C. Georgescu, Anton Golopenţia, Traian Herseni, Ion I. Ionică, Domnica I. Păun, Mihai Pop, Henri H. Stahil, D. Şandru, Petre V. Ştefănucă, Emil Turdeanu, Ion Zamfirescu; iar în calitate de colaboratori pe: Iosif Berman, Petru Comarnescu, Al. David, Ana Dominic, I.I. Fărcăşanu, Adrian Maniu, Paul Mihail, Emil Popa, arhim. Scriban, I. Simionescu, Ion Zamă, Grigore Botezatu, Lina Codreanu, Iordan Datcu, Iancu Filipescu, Sanda Golopenţia, Iulia Mărgărit, Dora Mezdrea, Zamfira Mihail, Dinu-Ioan Nicula, B.T. Rîpeanu,  Tudora Şandru-Mehedinţi ş.a. La sfîrşitul cărţii este inclusă o galerie de fotografii, care au fost descoperite în Muzeul Satului de la Bucureşti, în presa periodică a acelor vremi, precum şi din filmul documentar Cornova, realizat în 1931. Tot în premieră, în volumul respectiv au fost incluse biografiile celor care au cercetat satul la acea dată. „Din păcate, despre aproape o jumătate din cei 57 de membri ai acelei expediţii nu am găsit nicio informaţie, nici măcar unde s-au născut sau unde au murit. Ştim doar că o bună parte dintre ei au pierit în puşcăriile comuniste din România”, a menţionat Vasile Şoimaru.

Folcloristul Grigore Botezatu a adus la cunoştinţa auditoriului că în 1931 Cornova era un sat izolat de răzeşi, aşezat aproape de mănăstirile Hîrjauca şi Frumoasa, ţăranii se adresau unul altuia cu formula de politeţe „căpitane”. S-au propus spre cercetare 40 de localităţi din zona Codrilor – ca, pînă la urmă, să se aleagă doar una. La selectare a fost atras şi istoricul Ştefan Ciobanu – membru al Academiei Române din 1918. Norocul a căzut pe Cornova. Cercetările au coborît în istorie cu circa 400-500 de ani, iar în ceea ce priveşte aria investigaţiilor aceasta a fost amplă, cuprinzînd traiul, datinile, folclorul, muncile agricole, limba, religia etc., etc. Familia Şoimaru este un exemplu grăitor de dăinuire a zeci de generaţii pe aceste meleaguri. Din documentele elaborate s-au publicat ulterior aproximativ o pătrime. După 1945, în România comunizată sociologia a fost desconsiderată ca ştiinţă, iar D. Gusti – scos din circuitul academic. Şi atitudinea puterii sovietice faţă de rezultatele expediţiei a fost degradantă, chiar înjositoare. Doar revista Sovetskaia etnografia din Moscova a publicat prin 1981 un articol mai mult sau mai puţin obiectiv despre sociologul şi filozoful Dimitrie Gusti, cu ocazia jubileului acestuia.

Din Statele Unite ale Americii a venit şi ne-a onorat cu prezenţa prof. dr. Sanda Golopenţia, lingvistă, fiica lui Anton Golopenţia, unul dintre cercetătorii Cornovei la 1931. Dumneaei a adus multe cuvinte de laudă editorilor volumului dedicat cornovenilor şi şi-a dat pe faţă gîndurile despre activitatea tatălui şi a mamei sale în componenţa echipei din 57 de colaboratori care a lucrat în acest sat cu adevărat legendar. Cei mai tineri aveau un stagiu de muncă de doar doi-trei ani, majoritatea erau în vîrstă de la 25 pînă la 35 de ani. Anton Golopenţia avea pe atunci 22 de ani, la fel şi Ştefania Cristescu, a fost prima lor campanie de echipă. Cornova a devenit pentru părinţii ei şi pentru alţi membri ai expediţiei sociologice un loc de revenire. Unii au reluat ulterior cercetările începute. Relaţiile dintre echipă şi cornoveni erau excelente. Pe cercetători îi interesau, mai ales, obiectele ce înconjurau oamenii locului în traiul de zi cu zi, dar şi preţul acestora. Cînd A. Golopenţia a plecat în Germania, nu a uitat nici pe o clipă prietenii din Cornova. Acest sat i-a însoţit reflecţiile sale peste mulţi ani trecuţi de la eveniment.

E locul să spunem că doctorului în lingvistică Sanda Golopenţia, în cadrul prezentei conferinţe, dar care a avut continuitate a doua zila Cornova, i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al acestei comune. De aceea, pentru a o cunoaşte mai bine pe distinsa urmaşă a unei dinastii de savanţi, aducem în cele ce urmează cîteva date biografice din viaţa şi activitatea Domniei Sale.

Sanda Golopenţia (născută pe 2 martie 1940 la Bucureşti) între 1956 şi 1961 urmează cursurile Facultăţii de limba şi literatura română a Universităţii din Bucureşti. Lucrează în diverse funcţii la Institutul de Folclor, la Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectale, la Universitatea din Bucureşti, unde devine profesor universitar şi doctor în lingvistică. În 1980 se stabileşte în Statele Unite ale Americii. Actualmente este profesor la Departamentul de studii franceze al Universităţii Brown (Providence, Rhode Island). Sanda Golopenţia este autoarea a numeroase studii şi articole în domenii precum lingvistica structurală, poetică şi semiotică, filozofia limbajului, teoria literaturii, alte studii culturale. Începînd din 1982, a publicat materiale referitoare la activitatea Scolii Sociologice de la Bucureşti din perioada interbelică, cu referinţe directe la activitatea părinţilor săi, membrii marcanţi ai Şcolii, precum şi numeroase articole referitoare la comunitatea românească de pe continentul american. Din scrierile sale amintim: Mitul pagubei (1986), Cartea plecării (1995), America, America (1996), Vămile grave (1999), Chemarea mîinilor negative (2002), Limba descîntecelor româneşti (2007), Emigranţii (2008), România globală (2009). În 2009 la Editura „Curtea Veche” din Bucureşti îi apare volumul Viaţa noastră cea de toate zilele, care o reprezintă în aceeaşi măsură ca scriitoare şi cercetătoare. Cartea scoate la lumină notele de supraveghere a familiei Golopenţia, făcute de securişti la sfîrşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 ai secolului trecut. Îi admirăm vitalitatea şi bucuria de a avea posibilitatea, de după 1990, de a vizita Ţara. Sanda Golopenţia face parte din acea categorie a românilor despre care trebuie să vorbim mai des în mass-media noastră.

„Cei mai fericiţi ani – şcoala sociologică: o şcoală a amiciţiei! O familie! Ce durere, desfiinţată!”, scria cu amărăciune în suflet D. Gusti.

„Tatăl lui Guguţă”, adică scriitorul Spiridon Vangheli, adoratul picilor, care a fost prezent la manifestare, a spus fără ocolişuri că asistăm la un mare eveniment cultural şi ştiinţific. „Cea mai mare bucurie din toamna aceasta este faptul că ţin în mîini această carte valoroasă – Cornova. 1931. Parcă m-am întîlnit cu mama şi tata, cu buneii, cu ţăranii din sat… Am fost acolo de nenumărate ori la nunţi, la şezători, la hore. Am fost în vizite împreună cu Grigore Vieru şi la Cornova, şi la Năpădeni, un sat învecinat. De acolo am pornit în lume. Acolo trebuie să ne întoarcem. Însă, în perioada ocupării Basarabiei de către URSS, aproape toate lucrurile bune s-au distrus, istoria noastră începea cu «homo sovieticus». Abia acum revenim cu încetul la normal. Devine clar: fără o temelie trainică nu există nimic durabil. Veşnicia se naşte acolo unde are o bază spirituală puternică, unde relaţiile etice, morala sînt sănătoase. Trebuie să conştientizăm cît de scumpi ne sînt ţăranii. Bravo lui Vasile Şoimaru şi celorlalţi prieteni ai lui, care au contribuit la apariţia acestei surse de lumină.” În încheiere scriitorul a rugat să ţinem minte şi să tragem învăţămintele necesare din cuvintele clasicului literaturii române din Basarabia Alexei Mateevici: „Limba noastră-i o comoară / În adîncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată…”

Din însemnările lui D. Gusti mai cităm: „Precum e nevoie de o tehnică industrială pentru a pune în valoare bogăţia pămîntului – tot astfel e nevoie de o tehnică culturală pentru a valorifica zăcămintele de preţ ale sufletului românesc.” Unul din cei care valorifică opera ştiinţifică a marelui savant este Zoltán Rostás (după caracterizarea moderatorului – „cel mai bun ungur din Transilvania”), născutla Odorheiul Secuiesc, jud. Harghita, profesor universitar, licenţiat în filozofie, specializarea sociologie, filozofia valorilor, a culturii şi a istoriei,la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Oaspetele din România a expus pe scurt situaţia Cornovei la 1931 şi cum s-a ajuns la istoria orală a şcolii gustiene. Prin anii ’80 ai secolului trecut interesul faţă de Şcoala sociologică al lui D. Gusti aproape că a dispărut. A fost nevoie să înceapă să facă legătura cu cercetătorii care au activat în această şcoală. Ideea era să nu dubleze documentele. Un ajutor incontestabil a servit imensa corespondenţă a lui Anton Golopenţia. Au fost adunate patru volume de istorie orală (a cerut să se povestească despre ce au făcut oamenii la cercetări, care au fost relaţiile cu locuitorii satului ş.a.).La Cornova cercetătorii au învăţat foarte multe lucruri utile de la oameni neştiutori de carte. Aceştia nu au dispărut din memoria lor nici peste ani de zile, aveau foarte mult de povestit, trebuia să ştii să asculţi oamenii, să faci transcrierile mot-à-mot ale convorbirilor.

Sociologia constă în studiul vieţii sociale umane, a grupurilor şi societăţilor. Este o ştiinţă de mare responsabilitate, întrucît studiază propriul nostru comportament ca fiinţe sociale. Rezultatul muncii sociologice depinde de alegerea metodelor de investigare. Nicolae Dabija, parafrazîndu-l pe poetul şi filozoful transilvănean Lucian Blaga, a menţionat cu o bună doză de adevăr că „veşnicia s-a născut la Cornova”, că „această localitate a fost aleasă de Dumnezeu, care ştia că cineva o va scoate din anonimat”. Sîntem întru totul de acord cu dumnealui, mai cu seamă că ştim şi preţuim acele personalităţi ale Cornovei care au făcut-o vestită în lume: Dimitrie Gusti, Anton Golopenţia, Paul Mihail, Vasile Şoimaru ş.a. Autorul Temei pentru acasă a continuat să-şi exprime sentimentul de stimă şi apreciere: „Cornova. 1931 este o monografie extraordinară, apărută cu insistenţa surprinzătoare a lui Vasile Şoimaru. El şi cei care l-au susţinut au lucrat ca nişte arheologi, adunînd vestigiu cu vestigiu, astfel reconstituind imaginea Cornovei din secolul trecut. Pentru noi faptul constituie un prilej de satisfacţie că aflăm ce popor minunat am avut în perioada interbelică. Dacă m-ar întreba cineva în ce perioadă din istoria României aş dori să trăiesc, cu siguranţă aş alege perioada interbelică, perioadă în care România Mare a cunoscut o înflorire culturală la cel mai înalt nivel, dar şi o dezvoltare economică pe potrivă (a împărţit cu Danemarca locul 6 şi 7 în Europa în ceea ce priveşte mărimea produsului intern brut). Vasile Şoimaru este un mare practician, spre deosebire de alţii care operează mai mult cu vorbele… Am văzut şi cunosc mult despre România, dar nu atît de mult cît a văzut şi cunoaşte acest entuziast al nostru care a pornit în călătorie pe urmele descălecătorilor de ţară, ale căpitanilor de pe vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt şi a ajuns (cu aparatul de fotografiat în mînă, adăugăm noi) pe la toţi românii din jurul României. ASEM trebuie să se mîndrească atîta timp cît îl are pe acest savant, publicist şi editor în statele de personal.” N. Dabija şi-a adus aminte apoi de urcuşul în munţii Rarău, de alte locuri pitoreşti vizitate în compania protagonistului nostru, completînd că avem foarte mulţi martiri – să amintim doar de Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu – despre care trebuie să vorbim în permanenţă, iar volumul de faţă împlineşte acest gol resimţit şi este o mare victorie a compatriotului nostru în susţinerea cauzei noastre comune – de a ne păstra sufletul român aici, în Basarabia.

Vorbind de sociologie, putem remarca, în primul rînd, că ea este studiul oamenilor, ea permite observarea şi reflectarea asupra vieţii sociale, descoperirea disfuncţionalităţilor şi crizelor sociale de la nivelul individului şi comunităţilor umane, propunînd soluţii rezonabile la problemele cu care se confruntă societatea. Vlad Pohilă, scriitorul, lingvistul şi redactorul-şef al revistei de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării BiblioPolis, a menţionat că opera lui Dimitrie Gusti şi a colaboratorilor săi, care se lansează atît de solemnla BM „B.P. Hasdeu”, este de conotaţie civică şi se încadrează perfect în acţiunile de reconstituire a trecutului nostru nu atît de îndepărtat. „Cornova a fost un fenomen cu totul deosebit, un sat exemplar al României Mari, iar echipa de cercetători a renumitului savant român – o echipă de excepţie. Dacă analizăm mai atent, observăm că toţi au avut biografii extraordinare, care fac cinste Ţării. Din nefericire, după instalarea regimului comunist, care «avea alergie» la investigaţii de felul acesta, aproape toţi au fost nimiciţi. Solidul volum despre Cornova anului 1931 este un monument celor care au crezut în viitorul ţării şi o palmă dată celor care au vrut intenţionat să se piardă, să se dea uitării truda lui Dimitrie Gusti.” Sîntem cu speranţa că lucrurile vor reveni la firesc, iată că unele planuri se nasc, altele se răstoarnă. Acest spirit trebuie să ne mobilizeze să promovăm orice efort de sprijinire a românismului pe scumpul nostru meleag.

Dr. hab. prof. univ. Ion Buga a reiterat că volumul Cornova. 1931 este unic în felul său despre celebra cercetare a Şcolii sociologice gustiene, editată cu o întîrziere de 80 de ani de la fenomenul ce se produce atît de rar în fapt.  „Scrierile de natură ştiinţifică, elaborate în acel an fericit, sînt dovada prezenţei de secole pe aceste teritorii ale românilor. Ele formează un legămînt dintre generaţii, epoci, milenii. Avem în faţă o mostră de arheologie vie, de prezenţă vie de secole a spiritului românesc în Basarabia. Un neam, un popor nu va dăinui pe teritoriile lăsate în folosinţă de Cel de Sus, dacă nu are destulă demnitate, dacă nu îşi cunoaşte istoria. În acest sens, fapta lui Vasile Şoimaru şi a susţinătorilor acestuia este un model demn de urmat pentru alţii”, a evidenţiat istoricul şi omul politic I. Buga. „Cu ce mergem noi în Uniunea Europeană?”, se întreba cu semnificaţie vădită dumnealui. Şi pe loc a dat răspunsul: „Avem cultură, avem ştiinţă – ne dovedesc documentele… Nu ne ducem în UE cu cerşitul. Mai mult decît atît: Europa datorează acestui popor că a fost şi este un contrafort în calea neprietenilor… Trebuie de studiat documentele de arhivă ale lui Dimitrie Gusti, ale fundaţiilor regale ş.a.m.d. Trebuie să desfăşurăm activităţi în susţinerea cultului muncii (acela pe care îl aveau strămoşii noştri, imortalizaţi cu veridicitate în studiile publicate de curîndla Chişinău), să consolidăm neamul prin acţiuni practice de explicare a misiunii familiei ca celulă economică în viaţa noastră, căci dacă ea va dispărea, pămîntul acesta roditor va deveni al nimănui.”

Pe aceeaşi undă cu antevorbitorii a fost şi absolventa Facultăţii de relaţii internaţionale, ştiinţe politice şi administrative a USM Oxana Popa, în prezent masterandă la această instituţie de învăţămînt superior, care îşi trage rădăcinile de la Cornova Unghenilor. Venind la BM „B.P. Hasdeu”, ea a vorbit în numele sătenilor, care spun într-un glas că V. Şiomaru pentru ei reprezintă un adevărat tezaur. Tot ea prin observaţiile sale a dedus că în toate faptele bune săvîrşite de consăteanul ei persistă respiraţia baştinei, că el este permanent cu gîndul la cornoveni, la grijile acestora, la buna imagine a lor în Ţară şi, de ce nu, în lume. „Cînd vine Vasile Şoimaru în sat e o nemaipomenită sărbătoare pentru mic şi pentru mare. Aşa oameni trebuie numai de apreciat, de invidiat şi de stimat”, a spus fără tăgadă tînăra ce bate insistent la uşile ştiinţei. Despre aceeaşi grijă părintească faţă de consîngenii săi de la est de Nistru a vorbit Maria Golubenco, preşedinta Societăţii culturale a moldovenilor din Ananiev şi Balta, Transnistria. Dumneaei, fiind o colaboratoare veche a ziarului Cuvînt moldovenesc, care la începuturi apărea cu alfabet rusesc, iar în prezent a trecut la cel latin, cunoaşte amănunţit doleanţele pămîntenilor săi şi ţine legături strînse cu malul drept al rîului ce ne desparte.

Ştefan Roşca, primarul actual al comunei Cornova, ca să avem o închipuire deplină a ceea ce reprezintă acest sat de harnici şi oneşti gospodari, a invitat pe cei prezenţi în sală să viziteze la diferite ocazii satul, în care acum 80 de ani îşi începeau munca, apreciată abia în ultimii ani, sociologul Dimitrie Gusti şi colaboratorii lui. Ocazii se găsesc destule: 120 ani de la deschiderea şcolii, 100 de ani de la sfinţirea bisericii ş.a. Cornovenii au devenit oameni moderni, civilizaţia din jur îşi spune cuvîntul, dar V. Şoimaru, conform spuselor primarului, continuă să-i scoată în lume (acesta însă a replicat cu energie zicînd că, de fapt, e meritul lui Dimitrie Gusti, care a înveşnicit satul în analele istoriei). La finele manifestării Ş. Roşca împreună cu V. Şoimaru au înmînat celor care au sponsorizat şi au favorizat apariţia într-un timp-record a volumului Cornova. 1931 diplome de gratitudine în semn de profundă recunoştinţă pentru contribuţia deosebită la buna imagine a satului Cornova şi cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la cercetarea monografică a satului, în vara anului 1931, în cadrul Şcolii româneşti de sociologie, condusă de Dimitrie Gusti. Printre fericiţii cărora li s-a strîns prieteneşte mîna şi li s-a spus un sincer „Mulţumesc!” se numără: Dumitru Sclifos, Lidia Cojocaru, Pavel Tostogan, Marin Diaconu, Zoltán Rostás, Nicolae Jantovan, Lidia Ciumac-Şoimaru, Alexei Şoimaru, Vasile Benderschi, Stefan Iacomachi, Mihaela Ştefan-Ciufu, Lidia Kulikovski, Vlad Pohilă ş.a.

Dar ceea ce a însufleţit şi a încurajat asistenţa la fapte măreţe chiar în aceste zile, cînd criza economică de pe toate continentele încă nu se dă bătută, a fost exclamarea celor doi codreni: „Cornova a scăpat de comunişti!” O bucurie mai mare pentru toată lumea de parcă nici nu a existat. Pe cînd exemplul acestui sat cu adevărat legendar din inima Codrilor îl vom vedea în toate satele basarabene? E o sarcină de viitor. Şi vrem să credem că e o sarcină realizabilă, dacă la faţa locului se vor găsi eroi de acţiune precum acei de care am vorbit mai sus. A fost un mare înţelept din popor acel care a spus pentru prima dată că „omul sfinţeşte locul”. Să luăm aminte şi faptul că Dumnezeu îi ajută pe cei care fac mai mult pentru alţii decît pentru sine. Numai în felul acesta vom reuşi!

Andrei BUTUCENEANU