Dimitrie Gusti și colaboratorii

Cornova 1931

Editura Quant, 2011

Editarea la Chişinău a monografiei socio­logice despre satul basarabean Cornova (Orhei), realizate în 1931 de echipele Gusti-Stahl, e un eveniment care ar fi păcat să treacă neob­servat. „Enciclopedie a vieţii rurale” dintrun colţ (pierdut, între timp) al României interbe­lice, impunătorul volum face parte dintr-un vast şantier de istorie socială. Pentru iniţiatorul său, sociologul Zoltan Rostas, recuperarea activităţii şcolii Guşti reprezintă un proiect de-o viaţă, iar asocierea unui expert în generaţia ’27 precum Marin Diaconu şi a unui specialist local inimos ca Vasile Şoimaru s-a dovedit a fi salutară. Va ur­ma, sperăm, publicarea monografiilor despre Drăguş, Nereju şi Fundu Moldovei. Pînă atunci însă, avem în acest tom banca de date a unui sat basarabean „atins de orăşenizare” şi al cărui ca­racter ambivalent – primitiv/modern e în sine semnificativ. Fără a fi o ediţie critică propriu-zisă, reconstituirea se prezintă ca un miscela-neu creator, avînd la bază două culegeri reali­zate anterior de Ovidiu Bădina (1997) şi Vasile Şoimaru (2000), plus numeroase texte inedite; deschisă cu o suită de studii ale colaboratorilor, ea continuă prin consemnări ale ciclului de con­ferinţe prezentate de aceştia la Institutul Social Român, cărora li se adaugă recenzii din presa vremii, însemnări diaristice, secvenţe memoria­listice, comentarii recente, portrete şi fişe de­spre monografişti, plus o arhivă de fotografii realizate la faţa locului – în 1931 – de neuitatul Iosif Berman. Ar fi de remarcat emulaţia pe care demersul a generat-o în epocă inclusiv în rîndul unor nespecialişti ca Adrian Maniu sau Petru Comarnescu… O menţiune specială merită studiul lui Anton Golopenţia despre „procesul de orăşenizare” a satului orheian. în rest – date statistice despre evoluţia demografică, struc­tura etnică şi ocupaţională, savuroase scrisori de război şi calendare, cercetări de sociologie a familiei şi despre modul de ocupare a timpului prin activităţi domestice, investigaţii lingvistice (inclusiv despre… păsărească), despre practici magice (descîntece, zodiacuri) şi religioase, de­spre activităţi economice, manifestări artistice şi cutume juridice, alcătuiesc un mix multidiscipli-nar modelat de teoria gustiană a „faptului social total” sub semnul a ceea ce un ziarist numise, inspirat, „regionalism educativ”. Printre colabo­ratori, destule nume de rezonanţă: H.H. Stahl, Anton Golopenţia, Ştefania Cristescu, Lena Constante, Harry Brauner, Mircea Vulcănescu, Ion Zamfirescu, Constantin Brăiloiu, Xenia Costa-Foru, Ernest Bernea, Mihai Pop, Traian Herseni, Gheorghe Focşa, D.C. Amzăr, Emil Turdeanu, Igor Measnicov, Octavian Neamţu, Nicolae Argintescu-Amza, Marcela Focşa ş.a. Di­verse ca profil şi ponderi, cercetările lor „de te­ren” configurează, impresionant, o arheologie identitară ce poate fi citită ca hartă socio-antro-pologică a locului, dar şi, de ce nu?, ca roman istorico-documentar în puzzle, cu plinuri şi goluri (nu lipsesc nici personajele pitoreşti gen Popa Zamă). Textul-pilot al lui D. Guşti (Sociologia monografică) îşi asumă ca reper ambiţioasa lu­crare colectivă Recent Social Trends, inspirată de preşedintele Hoover al Statelor Unite, ca-re-şi propunea în chiar acei ani ’30 realizarea unei sociologii a naţiunii americane şi a tendin­ţelor sale de transformare. O paralelă cu micro-istoria Şcolii Analelor ar merita, de asemenea, făcută în alt context.

Activitatea de la Cornova a echipelor gus-tiene supravieţuieşte şi azi în memoria local­nicilor, iar cercetările monografice în speţă au constituit prima şi, deocamdată, singura ten­tativă izbutită de „cuplare” între elitele tehno­cratice moderne şi „România profundă”. Ce a urmat – tăvălugul istoriei totalitare şi restul – se cunoaşte.

Paul Cernat

DILEMATECA, nr. 69, februarie 2012