Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova

expri­mă sincere condoleanţe familiei şi tuturor celor

care l-au cunoscut pe scriitorul şi pedagogul

Constantin BOBEICĂ.

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții.

cn-bobeica-1924-2013-10

Picture 2 of 60

S-a stins un patriarh…

Nu mai e Constantin BOBEICĂ, omul-enciclopedie, care a depozitat atâtea date, atâtea fapte, ce n-au în­căput în cărţile sale: O cronologie a satului Codreanca, Sinteze, Oratio Recta (Vorbirea directă), Intre stele şi ţărâne, Moment crepuscular, Dor de muntele Bobeica.

Nu mai e Constantin Bobeică, omul în preajma căruia îţi era ru­şine să jigneşti o frunză, nemaivorbind de un om. A fost au etalon de omenie şi cumsecădenie.

Am avut marele noroc să-mi fie profesor şcolar. Corect, disciplinat, obiectiv. Şi exigent. Deşi nu ocăra, era de ajuns să-ţi arunce o privire mai lungă, ca să-ţi fie jenă pentru vorba sau pentru gestul pripit.

Dar, mai ales, a fost un exemplu de probitate civică, un om al cetăţii. Un mare patriot, un mare iubitor de oameni. Şi de baştină.

De altfel, în unul din volumele sale, el scria: „Închin această carte bătrânei Cobâlca – vatra de mazili şi răzeşi de la poalele Codrilor Orheiului, unde am văzut lumina zilei, am muncit, am iubit, am suferit”.

Sau, cum spunea un prieten al său, poetul Nicolae Costenco:

De altă lume nu mi-i dor,

Nu vântur fără rost nimicul,

Fiind crescut pe-acest ogor,

Aici eu am să-mi scutur spicul.

 

Acesta e laitmotivul întregii sale creaţii.

 

A plecat patriarhul, lăsând Cobâlca/ Codreanca, satu-i natal, cu lacrima pe obraz.

Dumnezeu să-1 odihnească în pace.

Ion IACHIM

Chiar dacă ar fi trăit două vieţi…

 

Odată cu plecarea la cele veşnice a lui Constantin Bobeică, săptămânalul „Lite­ratura şi arta” a rămas fără unul dintre cei mai de seamă autori.

Autor al unor materiale inedite, în care mărturiile pe care le aducea despre soarta basarabeanului în general din tim­pul regimului totalitar comunist, dar şi a intelectualului în special, despre umilinţa la care a fost acesta supus, despre destine­le mutilate, despre miile de vieţi curmate în gulagurile siberiene, nu avea nevoie să recurgă la citate pentru a fi credibil, nu avea nevoie de dovezi luate din anumi­te surse, fiindcă intelectualul Constantin Bobeică, profesor de limba română, în­suşi a fost martorul tuturor intemperiilor la care a fost supus băştinaşul basarabean, a fost contemporan al tuturor relelor pe care le-au adus cu sine „eliberatorii” care s-au autodefinit „fraţi mai mari”.

A plecat la ceruri omul scump şi drag nouă, Constantin Bobeică, autorul nostru neobosit pe care Bunul Dumnezeu 1-a dăruit, îndrăz­nim să spunem, cu zile multe, deoarece, credem noi, a fost ales, pentru a aduce mărturii incontestabile des­pre ce a însemnat bolşevismul şi bolşevicii, care l-au încolţit necruţător, provocându-i răni adânci, răni care nu s-au mai închis de-a lungul vieţii sale. Acest om, chiar dacă ar fi trăit două vieţi, tot ar fi fost izvor ne­secat de amintiri, de pagini de istorie vie, de mărturii valoroase pentru scrierea acesteia pentru generaţiile care urmează să afle trecutul poporului nostru anume de la asemenea oameni care au trăit coşmarul unuia dintre cele mai feroce, bestiale şi inumane regimuri care aveau drept scop exterminarea popoarelor pe care le-au cotropit, mutilându-le memoria, transformându-i în sclavi.

Constantin Bobeică a fost un adevărat martir al neamului, un neobosit patriot, un om milostiv şi un adevărat creştin.

Iar sutele de pagini de documente pe care le-a pu­blicat în săptămânalul „Literatura şi arta”, în alte pu­blicaţii, dar şi cărţile pe care le-a semnat, vor recon­stitui adevărata menire a celui care a fost Constantin Bobeică într-o lume în care de multe ori omul, grăbit de cotidian, uită că trebuie să trăiască pentru oameni. Citindu-i tristele amintiri aşternute pe nenumărate pagini, uneori aveam impresia că în faţă am un stejar secular, care se descarcă de memoria a tot ce i-a fost dat să vadă imprimată pe frunzele care i se aştern la poale.

Constantin Bobeică a propovăduit de-a lungul vieţii sale Adevărul, Dreptatea, Omenia, Cumsecădenia, Dragostea pentru apropiaţi etc, etc.

Ne va lipsi mult timp numele autorului nostru Constantin Bobeică, ale cărui materiale meritau să fie inserate pe prima pagină prin fondul bogat de informaţie şi documente purtătoare de netăgăduit adevăr.

Ne aştepta în fiecare an să-1 vizităm când se coceau cireşele, ca să ne îndulcească, să ne alinte. Mulţi dintre noi însă credeam că el este veşnic, că negreşit vom ajunge la el, la Codreanca.

Drumul însă se curmă chiar şi pentru oameni precum a fost Constantin Bobeică. Şi nouă nu ne ră­mâne decât să regretăm, rugându-1: iartă-ne, bunule Constantin Bobeică, pentru că de multe ori drumu­rile lungi le considerăm prioritare celor scurte, dar care de fapt sunt pline de sens.

Dumnezeu să-1 ierte şi să-1 aibă în paza Sa pe cel care a fost, dar va rămâne şi în continuare valorosul nostru autor, Constantin Bobeică.

Raisa CIOBANU