(Lansarea monografiei etnofotografice „Românii din jurul României” la ASEM, 16 mai 2014)

lansaea-albumului-2014-02

Picture 2 of 60

Unii oameni apar în viaţa noastră ca o bi­necuvântare, alţii – ca o lecţie, spunea cineva. Românul prin excelenţă sau, altfel spus, „pelerinul prin românime” Vasile Şoimaru este pentru foarte multă lume bună de pe ambele ma­luri ale Prutului o lecţie de verticalitate şi de dra­goste de neam, o palmă usturătoare dată falşilor patrioţi, atât de la Chişinău, cât şi de la Bucureşti, infatuaţi şi gălăgioşi care invadează microfoanele şi tribunele etalându-se în pseudomerite şi glorie deşartă. Într-o căutare permanentă a propriului eu, acest descendent din neamul legendar al Şoimăreştilor, cu o energie nestăvilită şi o forţă de invi­diat, a reuşit să facă ce nu le-a fost în putere unor instituţii întregi.

„Având revelaţia adevăratei istorii a româ­nilor, citind şi asimilând scrierile istorice ale lui Nicolae Iorga, C.C. Giurescu, Dinu Giurescu şi ale altora, cele sociologice ale lui Dimitrie Guşti, Mircea Vulcănescu şi Anton Golopenţia, atunci când vremurile i-au îngăduit, şi-a propus să facă cunoscut concetăţenilor gândurile sale şi să-i îm­bogăţească cu propriile cărţi”, remarcă în prefaţa noului album-monografie „Românii din jurul Ro­mâniei” (2014, ed. Magic Print, Oneşti, şi ed. Serebia, Chişinău) prof. univ. dr. Zamfira Mihail de la Bucureşti. Mai mult, am putea spune, porneşte, la îndemnul marilor înaintaşi, şi purcede la pro­priile studii de pelerinaj, publicistică şi cercetări socio-etnologice. Numit nu întâmplător „ochi de şoim” de publicistul şi scriitorul Vlad Pohilă, încă de la prima ediţie a albumului-monografie „Ro­mânii din jurul României în imagini” (2008, ed. Prometeu, Chişinău), cu un studiu introductiv şi circa 850 de imagini, selectate din mii de lucrări efectuate, timp de cinci ani, în zece ţări, în căuta­rea fraţilor de neam şi limbă, V. Şoimaru anunţa încă de atunci că e un „om al faptelor şi nu al vor­belor”. Aşa cum e scris şi pe blazonul neamului Şoimăreştilor. Tot atunci a promis că va face încă o carte consacrată fraţilor de neam şi de limbă, dat fiind faptul că deţine un material imens, care se cere valorificat. Au urmat şase ani de drumuri, completări, selectări…

Şi iată că în aceste zile de mai, cu parfum de salcâm înflorit şi lăcrimioare, artistul fotograf şi publicistul V. Şoimaru vine să ne fascineze cu un nou volum al monografiei etnofotografice „Românii din jurul României”, lansată în incinta bibliotecii Academiei de Studii Economice. Este un incontestabil document istoric, dar şi artistic, ce reuneşte noi şi surprinzătoare imagini inedite, informaţii şi atestări de legitimare a românilor din afara graniţelor României, văzute prin obiectivul sufletului şi al „ochiului de şoim”, mereu tentat de înălţimi.

Acest fapt a fost amintit şi de moderatoarea acţiunii, dr. Silvia Hinculov, fiind reiterat de pro-toiereul Petru Buburuz, care a binecuvântat adu­narea.

„Noua carte a lui Vasile Şoimaru, prin cu­prindere, într-adevăr, de neegalat până acum, ne poartă pe la românii din Ucraina, Rusia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Grecia, Albania, Ma­cedonia, Croaţia, Slovenia, Italia, Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Kazahstan, Canada… Aduce, în cele 14 capito­le, locuri, privelişti, monumente, biserici, adulţi, tineri şi foarte mulţi copii. In spatele imaginilor sunt istorii, legende, monumente, destine ale ro­mânilor care-şi duc traiul departe de România”, afirmă în postfaţa monografiei dr. conferenţiar Lidia Kulikovski.

Dând o notă acestui eveniment cultural de excepţie din urbea Chişinăului, scriitorul Vlad Pohilă, prefaţatorul primei ediţii a monografiei, dar şi redactor al altor cărţi ale acestuia, biblio­graful în viaţă al lui V. Şoimaru, cel care 1-a bo­tezat metaforic pe autor „pelerin prin românime”, a remarcat că noua carte, completată cu circa o mie de imagini, adunate în 400 de pagini, este un îndemn pentru noi, românii, la unire, când, cu pă­rere de rău, în aceste vremuri tulburi, mai suntem încă dezbinaţi şi înstrăinaţi. Şi, bineînţeles, un îndemn pentru frumos, meditaţie şi cunoaştere a istoriei neamului. Totodată, Vl. Pohilă a ţinut să precizeze că lansarea lucrării la biblioteca ASEM este simbolică şi prin faptul că V. Şoimaru, doctor în economie, este tocmai unul dintre întemeietorii Academiei de Studii Economice din Chişinău, al cărei vicerector a fost în primii ani.

O surpriză a evenimentului a fost şi „Omul Frumos”, în concepţia lui Dan Puric, un mare îm­pătimit de această parte a românimii, Basarabia, olteanul Petre Dinescu din Vâlcea. Deşi e jurist, e un suflet de poet (nu întâmplător o doamnă din sală 1-a confundat cu Mircea Dinescu, solicitându-i un autograf), care a pătruns în firea fratelui basarabean prin creaţia lui Grigore Vieru, Petru Zadnipru, Ion Druţă, Nicolae Dabija, Leonida Lari ş.a., cultivând dragostea de Basarabia şi co­piilor săi, fiind însoţit la Chişinău de fiul Tudor.

Un bun şi vechi prieten al vulcanicului Adrian Păunescu, românul basarabean prin excelenţă de la Copăceni, Petre Dinescu a adus un omagiu pro­tagonistului dând citire aprecierii făcute de poet fratelui de peste Prut. „Întâlnirea, fie şi târzie, cu Vasile Şoimaru mi-a luminat orizontul către Basarabia crucificată. Am cunoscut un om de va­loare, un iubitor de neam şi de ţară, un caracter inflexibil, un frate. Albumul cu aşezări româneşti şi cu români de dincolo de graniţele actuale ale României are multe semnificaţii şi e făcut cu pro­fesionalism şi jertfelnicie. Dar rostul lui cel mai adânc e să strângă într-o unitate pe cei care o is­torie criminală şi cinică i-a despărţit şi i-a risipit prin lume. Aşa cum arată cartea lui Şoimaru ar trebui să arate – nu târziu – Neamul. Albumul este o repetiţie generală a unei realităţi încă nedesluşi­te. Ne simţim bine între copertele acestei capodo­pere a simţirii şi speranţei româneşti.

Cartea lui Vasile Şoimaru miroase a viscolul nopţii de 30 noiembrie spre 1 decembrie 1918.

Doamne-ajută! Albumul familiei româneşti ne încurajează. Adrian PĂUNESCU, 2009″.

Un alt „om frumos”, dar mai bine spus „om-legendă”, prezent la lansare, a fost generalul Radu Theodoru, autor de cărţi şi monografi, între care şi „Calea robilor. Basarabia în flăcări”. De la înăl­ţimea şi demnitatea vârstei sale nonagenare, dar cu o vervă tinerească de invidiat, domnul general a venit la noi parcă ghidat de îndemnul Mareşa­lului: „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”. Dl R. Teodoru a apreciat noua lucrare a lui V. Şoimaru, înainte de toate, ca pe un document istoric, ca pe o armă împotriva uitării trecutului nostru milenar şi un argument forte istoricilor străini care mai cutează a neglija vechimea acestui nobil neam şi acestei ţări, România, numită şi ţara zeilor, care şi-a scris istoria încă înainte de Cristos, matca cul­turii europene, limba română fiind mai veche ca latina. „În mileniul trei nu putem veni împotriva duşmanilor cu tancuri sau rachete. Armele noastre sunt scrisul, studiile, argumentele istorice. Scrieţi, acţionaţi, nu uitaţi că suntem români”, a mai spus generalul.

Referindu-se la creaţia şi munca anevoioasă a autorului, care parcurge mii de kilometri, tre­ce oceanul sau urcă muntele ca să imortalizeze o nouă imagine din românimea împresurată pe glob, scriitorul Aurelian Silvestru a utilizat o parabolă, prin care se subînţelege ţăranul român, românul. In timpul foametei forţate, pentru a-şi salva viaţa, familia, neamul, un bătrân a propus să fie arate drumurile pe unde au picat din car boabe de grâu, în timp ce călăii sovietici duceau prada furată din podurile şi hambarele basarabenilor, deportaţi în Siberia. Şi, ca printr-un adevărat miracol divin, grâul a răsărit din nou. Aşa cum răsare şi se naşte din somnul cel de moarte, din înstrăinare, inima şi spiritul românului, a relevat în stilul său aforistic eseistul Aurelian Silvestru.

Un moment relevant a fost intervenţia învăţă­torului de la Miroslăveşti Gheorghe Pârlea, care a venit împreună cu primarul comunei, dl Ionuţ Gospodaru, pentru a fi alături de Vasile Şoimaru, cetăţean de onoare al acestei localităţi, şi a-i exprima admiraţia pentru prinosul său pe altarul faptelor neamului.

La această adunare a românilor, cum avea să o definească Omul Frumos şi Omul-Metaforă, poetul Nicolae Dabija, nu a putut să lipsească nici dumnealui. Cel care ne pune cu generozitate la dispoziţie în fiecare joi, în „Literatura şi arta”, adevărate studii, eseuri şi investigaţii despre is­torie, trecut şi identitate. A fascinat publicul prin intervenţia sa, vorbind despre fenomenul emblematic pe nume Vasile Şoimaru, de la care chiar el însuşi a descoperit România, spaţiul Vechii Dacii. Or, V. Şoimaru i-a adus acasă pe Dimitrie Gusti, An­ton Golopenţia, Nicolae Iorga, Mircea Vulcănescu, Paul Mihail, a reabilitat memoria şi jertfa soldaţilor români de la Cotul Donului, unde a înălţat o cruce… Apreciindu-i talen­tul de pelerin desăvârşit pe locurile sfinte ale românimii, N. Dabija a mărturisit cum, însoţindu-1 pe autorul mono­grafiei în mai multe călătorii, s-a convins că în faţa acestui artist pozează munţii, copacii, dacii din Carpaţi…

„Dar, de fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă este omul eficient”, spune Dan Puric, care în tim­pul unei întâlniri în Basarabia a spus că aici bate pulsul românismului”, a remarcat poetul acade­mician. „Cum am înţelege gestul Departamentu­lui Românilor de Pretutindeni, care sponsorizează ani la rând lucrări de îndoielnică calitate şi care ezită să sprijine proiecte ca «Românii din jurul României»?”, şi-a exprimat nedumerirea orato­rul. Dânsul a propus ca monografia etnofotografică „Românii din jurul României” să fie propusă pentru Premiul Naţional al R. Moldova, idee sus­ţinută prin aplauzele celor prezenţi.

În final, rectorul Academiei de Studii Eco­nomice, dl academician Grigore Belostecinic, a mulţumit autorului şi colegului pentru eforturile şi realizările sale, prin care a dus imaginea insti­tuţiei pe care o reprezintă în lume, a contribuit la întemeierea ei, alături de Paul Bran, şi pe parcur­sul anilor a transformat ASEM-ul într-un centru de cultură, unde a atras mai multe personalităţi şi nume sonore din întreg spaţiul românesc. Omul de ştiinţă Ioan Caliniuc a dat citire unei poezii scrise cu ocazia împlinirii a 65 de ani de către V. Şoimaru, comparându-1 cu un viu Tricolor, ce ne aminteşte cine suntem, de unde venim.

Au mai expus frumoase impresii despre acest eveniment de excepţie şi despre autorul monogra­fiei acad. Sergiu Chircă, pictorul Simion Zamşa, care, secundat de Svetlana Munteanu, a realizat concepţia grafică a două vo­lume consacrate românimii. Muharib Allahverdiev, preşe­dintele Societăţii Culturale a Azerilor din R.M. şi unul din­tre cei aproape 30 de sponsori ai cărţii lansate, şi-a exprimat sincera bucurie de a fi impli­cat în acest frumos act cul­tural. Mesaje de felicitare au prezentat oaspeţi de dincolo de Bug, din nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Mara­mureşul istoric. Au introdus o undă de vibrantă emotivitate regele naiului basarabean, Vasile Iovu, faimoasa inter­pretă bucovineană Măria Iliuţ, grupul etnofolcloric „Şte­fan-Vodă”, condus de Tudor Ungureanu, căruia i s-a alăturat muziciana Măria Stoianov.

Revenind la metafora lui Nicolae Dabija pre­cum că V. Şoimaru prin arta sa fotografică reface hotarele Vechii Dacii, aş îndrăzni să zic că autorul monografiei „Românii din jurul României” este predestinat, ca urmaş al dacilor, să contribuie la reabilitarea istoriei, recuperând documente şi pro­be, în context, printr-o coincidenţă uimitoare, am dat de un vechi horoscop. Probabil rămas tot de la daci, dar preluat de egipteni. Or, zeii Egiptului, cu alte nume, sunt zeii noştri dacici, care au sălăşlu­it pe acest pământ cu 3000 de ani în urmă. „Cei născuţi în perioada 14 Aprilie – 8 Mai, 12-19 Au­gust (V.Ş. e născut pe 30 aprilie) sunt caracterizaţi prin Măreţia înălţimii, semnul lui Horus (la daci Heros sau Heron). Fiul lui Isis şi al lui Osiris, zeu protector al Egiptului, în religia egipteană, Horus era reprezentat printr-un cap de şoim, simbol al somptuozităţii, al puterii şi al capacităţii de a zbu­ra la cele mai mari înălţimi. Oricum ai caracte­riza pe aceşti reprezentanţi ai paradoxului, ceva important tot va rămâne în afara definiţiei. Nati­vii acestui semn toată viaţa lor se vor afla într-o căutare permanentă a propriului eu. Forţa pentru care sunt atât de admiraţi vine din interiorul lor. Le este menit să strălucească, să atingă culmi”.

 

Tamara GORINCIOI

Literatura şi arta, 22 mai 2014