Gloria este trecătoare. Anonimatul este veşnic.

Napoleon Bonaparte

(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci am coroana mea de spini

Şi fruntea toată mi-i o rană

Din râvna mea prin mărăcini…

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci moştenesc un biet ogor,

Averea mi-i o simplă pană

Şi-o filă smulsă din cotor.

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci dat îmi e să ar cu plugul;

Cât nu-s de rasă ariană,

Îmi strâng sărman în pumn belşugul.

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană

Căci n-am blazonul de nobleţe,

Nici de zidit nu am vreo Ană,

Deci muza n-o să mă răsfeţe.

 

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Şi neîncoronat va fi să mor –

Cât stihul mi-i doar mie hrană,

Rămân doar scribul din popor .

 

Fiţi voi cu aurul pe frunte

Cât gloria o să vă ţie,

Eu – doar acel menit să-nfrunte

Anonimatul pe vecie…

 

Referinţă Bibliografică:

EU NU RÂVNESC LA VREO COROANĂ / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1269, Anul IV, 22 iunie 2014, Bucureşti, România.

http://confluente.ro/Gheorghe_parlea_1403447559.html