Basarabeanul dr. în economie Vasile Şoimaru este un entuziast incurabil. Că îşi iubeşte Ţara, mai mult decît se poate, o ştie fiecare. Că îşi iubeşte consîngenii, de pe orice continent al globului pămîntesc, nu este un secret. Nu în zadar am notat anterior că dl conf. univ. dr. în economie Vasile Şoimaru este un român total – drept dovadă servesc faptele sale îndreptate spre înveşnicirea memoriei Neamului din care îşi trage rădăcinile. O faptă de ultimă oră (demnă de toată lauda, în acest sens!) o constituie şi editarea albumului Românii din jurul României: monografie etnofotografică[1], scos la lumina tiparului în luna lui Cireşar al anului curent. Insistăm să spunem că anume este vorba de o faptă ieşită din comun ce îi face cinste atît autorului, cît şi tuturor românilor, căci pe aceştia i-a surprins cu aparatul său de fotografiat admirabilul, neîntrecutul maestru în ale artei de a observa ceea ce noi, cei de rînd, nu vom observa poate niciodată.

Aici trebuie să menţionăm că dl conf. univ. dr. V. Şoimaru nu este la prima lucrare de acest fel. În 2004, a văzut lumina tiparului un album de fotografii pe care specialiştii le-au calificat drept „lirice”. Titlul lui grăieşte de la sine: Poeme în imagini. Sînt adevărate capodopere ale genului fotografic. În 2008, în urma călătoriilor efectuate (cu autoturismul pe cont propriu!) prin statele vecine cu România, dar şi prin cele de mai departe, tipăreşte (susţinut din punct de vedere financiar de o mînă de oameni cu sufletul generos) albumul Românii din jurul României în imagini cu fotografii documentare şi artistice, de asemenea, unice în felul său. Autorul a imortalizat de data aceasta vederi ale locurilor şi chipuri de români care se află în afara graniţelor statului de la care le provine numele. Românii din jurul României: monografie etnofotografică nu este a doua ediţie a albumului menţionat mai sus, ci o cu totul altă lucrare – doar o mică parte din fotografii pot fi întîlnite în cea de mai înainte. Recentul album constituie o adevărată avere fotografică pentru cei care se interesează de istoria şi cultura românilor atît din ţară, cît şi din diasporă. Cele peste 1000!!! de reproduceri tipărite, la sigur, pot fi incluse în patrimoniul etnocultural al românilor de pretutindeni, căci au o valoare de nepreţuit – cine şi cînd va mai încerca să realizeze prin muncă ce e proprie titanilor astfel de opere artistice ca să strălucească în toată perfecţiunea lor?

Dna prof. univ. dr. Zamfira Mihail, care semnează prefaţa la această impunătoare comoară artistică, dar şi ştiinţifică (căci e o colecţie de lucrări deosebite, un document al păstrării religiei ortodoxe, obiceiurilor de nuntă, la cumetrii, înmormîntări etc., al îmbrăcămintei, dar şi al dispoziţiei personajelor), notează: „Geneza alcătuirii lucrării Românii din jurul României a fost dintre cele mai incitante. A demarat ca un proiect de lungă durată, elaborat însă de la început în componentele lui esenţiale. A existat o «idee», un imbold sufletesc al lui Vasile Şoimaru şi anume: nevoia de cunoaştere plenară a tot ce înseamnă suflet românesc în afara graniţelor de astăzi ale României. Elementul de control îl constituie limba română,  marca identităţii, în ultimă esenţă, a unui popor. Detaliile lingvistice îşi găsesc suport în amintirile autorului care s-a înţeles cu vorbitorii (încă şi ai) limbii române sau ale dialectelor ei (aromâna, istroromâna) în toate locurile în care i-a găsit vieţuind pe aceştia. […] Cartea este un document care mărturiseşte despre existenţa românilor din jurul României din anii 2002-2014. Acest «de jur-împrejur» se întinde la distanţe şi de peste o mie de kilometri, dar în împrăştierea lor românii totuşi formează un inel, ca un fel de halou sau nimb în jurul ei. Iar un «răsad» peste Ocean, satul Boian din Canada, face dovada solidarităţii locuitorilor unei aşezări tradiţionale, care pot învinge, prin habitatul-enclavă, secolele, care dispersează. Şi asemenea răsaduri a întîlnit de la ţărmul Mării Baltice pînă în Kazahstan şi din Italia la Istanbul, prin tot sud-estul Europei.”

Şi Vlad Pohilă, scriitor şi publicist, un bun prieten al protagonistului, fiind în cunoştinţă de cauză, în prefaţa la volumul din 2008 (inclusă şi aceasta în ediţia nouă) menţionează: „Mi-a fost dat de mai multe ori să aud încîntarea autorului, dr. Vasile Şoimaru, în legătură cu o remarcă a lui Nicolae Iorga, potrivit căreia România ar fi unica sau una din puţinele ţări din lume înconjurată de conaţionali. Nu credeam, nu îmi imaginam însă că această observaţie a strălucitului nostru cărturar ar putea servi drept punct de plecare pentru elaborarea unui album monografic. De fapt, este destul de greu a stabili cu precizie cînd şi unde a fost pentru V. Şoimaru acest punct de plecare. Personal, l-aş «deplasa» cu vreo 12-14 ani în urmă – cînd i s-a aprins în suflet focul, pasiunea pentru arta fotografiei. Încă pe atunci, conferenţiarul universitar de la ASEM, doctor în economie V. Şoimaru, care se impunea tot mai frumos şi ca publicist, cu o abordare nu numai economică, dar şi istorică a lucrurilor, a fenomenelor; ei bine, încă de atunci dînsul surprindea oameni, locuri, evenimente ce formau pagini de istorie. Apoi a prins a coborî în jos, mai spre adîncurile istoriei naţionale. […] Ce l-o fi împins la drum, ce l-o fi mînat în atîtea căi nebătătorite? Desigur, o firească curiozitate şi o admirabilă fascinaţie a frumosului din om şi din sînul naturii. Dar, neîndoios, şi primordial chiar, Vasile Şoimaru a pornit în drumeţii ghidat de un mare, acut, vibrant, mai rar întîlnit la noi sentiment al dragostei de Neam şi Ţară.”

După aceste două splendide prefeţe, autorul a plasat capitolul Căutări, întîmplări, reflecţii şi mărturii din peregrinările mele în jurul României. Textele incuse aici sînt un fel de raport, o dare de seamă despre cele întîmplate – cercetările, evenimentele, manifestările culturale desfăşurate – pe parcursul mai multor ani, în timp ce călătorea prin locurile românilor din afara graniţelor României.

Dar miezul – materialul cel mai consistent şi cel mai valoros – îl constituie cele 14 capitole incluse în următoarea ordine: I. Maramureşul istoric [p. 24-57]; II. Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa [p. 58-111]; III. Basarabia [p. 112-151]; IV. Transnistria [p. 152-165]; V. Noua Serbie, Slavo-Serbia, Crimeea şi Caucazul de Nord [p. 166-191]; VI. Cadrilaterul şi Valea Timocului bulgăresc [p. 192-205]; VII. Valea Timocului şi Banatul sîrbesc [p. 206-217]; VIII. Aromânii [p. 218-253]; IX. Istroromânii [p. 254-265]; X. Românii din Ungaria [p. 266-271]; XI. Valahii slavizaţi din Cehia, Slovacia şi Polonia [p. 272-293]; XII. Urmele bolohovenilor în Galiţia, Pocuţia şi Podolia [p. 294-303]; XIII. Copiii românimii: de la poalele Caucazului pînă la Munţii Stîncoşi [p. 304-311]; XIV. Vestigii româneşti pe alte meridiane: Turcia, Italia, Austria, Ţările Baltice, Kazahstan, Canada [p. 312-339]. Desigur, numărul fotografiilor realizate de facto este de  câteva sute de ori mai mare decît cel care a avut norocul să încapă între coperţile albumului dat. Parcurgînd sute de mii de kilometri, neobositul călător prin Românime, s-a ales cu o bogăţie de care îşi dă seama şi de aceea o prezintă cu multă amabilitate şi bunăvoinţă concetăţenilor săi – în primul rînd celor în care dăinuie spiritul românesc sau în care încă nu a încetat să bată o inimă de român.

De la prima vedere se pare că ochiul ager al maestrului a surprins tot ce vedea interesant şi inedit, adică necunoscut mai înainte sau chiar neobişnuit pentru mulţi dintre noi, care ne delectăm cu vederi color superbe din ţările sau regiunile enumerate mai sus. Să exemplificăm doar prin denumirile localităţilor (unele adaptate) pe care le-am selectat din titlurile sau explicaţiile la fotografiile incluse în album: Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina, Turia-Remetea, Obava (Transcarpatia, Ucraina); Mahala, Ostriţa, Boian, Cernăuca, Onuţ, Lujeni, Ocna Bucovinei, Codrul Cosminului, Dumbrava Roşie, Poeni-Bucovca, Voloca, Hruşeuţi, Fîntîna Albă, Hliboca, Sinăuţii de Sus, Suceveni, Crasna, Davideni, Ciudei, Putila, Iabloniţa, Zahariceni, Vijniţa, Tîrnăuca, Culiceni, Lucăuţi (reg. Cernăuţi, Ucraina); Pancevo, Pecica, Martonoşa, Pauliş, Cenad, Şoimoş, Turia, Glodos, Dobreanka, Kanij, Nadlac, Şerban, Subotiţa, Moldovka, Voievodovka, Popasna, Frunze, Voloşino (estul Ucrainei); Moldovanskoe, Moldovanovka, Moldovka, Soloneşti, Şabanovka (sudul Rusiei); Caliacra, Balcic, Bazargic, Cociumar, Silistra, Turtucaia, Vultureşti, Arbănaşi, Albotina, Florentin, Gîmzova, Hîrleţ, Coşava, Satul Nou, Vidin (Bulgaria); Slatina, Jîtkoviţa, Malainiţa, Zaicear, Uzdin, Satul Nou, Torac, Vîrşeţ (Serbia); Aminciu, Gravena, Cuţufleani, Samarina, Zaikas (Grecia); Moscopole, Petrele, Elbasan, Tirana (Albania); Bitolia, Kruşevo, Malovişte, Skopje, Ştip (Macedonia); Smiljan, Gospic, Dubrovnik, Jeiani, Cătun, Ucika (Croaţia); Cicearija (Slovenia); Jula, Chitighaz, Micherechi (Ungaria); Vilemov, Tabor (Cehia); Lendak, Zdiar, Moldava pe Bodva (Slovacia); Cracovia, Wadowice, Czaniec, Lipnik, Lopuszna, Watra (Polonia); Luţk, Uniev, Miziurineţ, Lvov, Sniatîn, Colomîia, Cameniţa, Obertin, Bacota, Cotiujani, Racovăţ (vestul Ucrainei) ş.a. Avem în faţă o adevărată enciclopedie ilustrată despre vechile, dar şi noile, aşezări în care îşi au sălaşul consîngenii noştri. Majoritatea acestor localităţi (dacă nu chiar toate) au o istorie în tangenţă cu cea a românilor. O parte din locuitorii acestor locuri păstrează pînă în prezent obiceiurile strămoşeşti din diferite etape ale vieţii lor. Creaţia folclorică (cea literară, muzicală, teatrală etc.) seamănă întru totul cu cea a românilor din Ţară. Dar trebuie să remarcăm şi faptul că, odată cu trecerea timpului, localnicii de viţă românească de acolo devin tot mai puţini, statele vecine nu au interesul să susţină cultura şi tradiţiile etniilor de pe teritoriul lor, iar guvernanţii de la Bucureşti şi Chişinău nu au curajul să intervină spre a salva situaţia creată (ce-i drept, de acum de multă vreme pînă încoace).

Cititorii pasionaţi de istorie, turism etc. pot cu uşurinţă să afle din albumul Românii din jurul României: monografie etnofotografică şi date despre o seamă de universităţi, şcoli, muzee, biblioteci, case memoriale, case-muzeu, case tradiţionale şi particulare, gospodării exemplare, castele, conace, turnuri, catedrale, biserici, mănăstiri, cetăţi, monumente, busturi, memoriale, cimitire, morminte, troiţe, rezervaţii arheologice, ruine de veacuri şi tot de felul acesta; cei cărora le place mult geografia îşi vor îmbogăţi cunoştinţele privind datele despre unele rîuri, pîraie, munţi, dealuri, văi, coline, izvoare, praguri, cascade, movile, valuri, cîmpii, monumente ale naturii şi multe altele.

Îşi vor găsi un obiectiv atractiv şi cei cărora le place să călătorească, adică să practice turismul, căci îi vor atrage de pe paginile albumului muzeele, clădirile-reşedinţe, hotelurile, pieţele, străzile, drumurile, şoselele, podurile, morile de apă şi de vînt, peisajele (inclusiv cele agricole şi industriale), parcurile şi chiar unii… arbori. La acestea putem adăuga diverse picturi, covoare, ţesături, cusături şi alte lucrări de artă decorativ-aplicată tradiţională. Cu certitudine, pe mulţi îi vor interesa familiile fruntaşe, meşterii populari, ansamblurile (grupurile) folclorice, colindătorii, urători ş.a.m.d., deoarece sînt destule vederi de la iarmaroace, hramuri, nunţi, sărbători oficiale şi de familie, hore, jocuri… Ca în oglindă îi vedem pe cei cu „Steaua” şi din „Malanca”… Autorul albumului a avut ocazia să se întîlnească la faţa locului cu scriitori, folclorişti, interpreţii, pictori, pescari, ciobani, enoriaşi, pe toţi nu-i putem enumera…

Se vede că V. Şoimaru are o dragoste şi o atitudine aparte faţă de înaintaşii Neamului nostru, de multe ori plecînd în călătorie pe urmele lor. Iată de ce întîlnim pe paginile albumului fotografii sau referinţe la Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Teodor Burada, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Anton Golopenţia ş.a. La fel, în timpul călătoriilor dumnealui s-a întîlnit cu multe personalităţi, imortalizîndu-le chipul cu ajutorul aparatului său de fotografiat spre bucuria noastră a tuturor. Iată că vedem în diferite ipostaze ale vieţii lor pe bine cunoscuţii de toată lumea: Mihai Cimpoi, Alexandru Moşanu, Andrei Vartic, Paul Mihail, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vladimir Beşleagă, Alexei Marinat, Nicolae Rusu, Vlad Pohilă, Vasile Tărîţeanu, Ion Paulencu, Vasile Iovu, Simion Duja, Petre Neamţu, Vasile şi Eleonora Bizovi, Constantin Bobeică, Ion Iovcev, Dinu Ursu, Petru Buburuz, Viorel Cojocaru ş.a. Totodată avem ocazia de a face cunoştinţă cu feţe mai puţin cunoscute: Gheorghe Gorda, scriitor din Bucovina; Draghi Dmitrievici, folclorist din Valea Timocului; Ion  Moiș, medic din Maramureş; Gheorghe Berinde, primar în Biserica Albă; Vasile şi Tudor Iordăchescu agricultori din Hagi Curda; Maria Golubenco, bibliotecară din Ananiev (Nani); Viorica Şoşdean, pictoriţă naivă din Banatul Sîrbesc ş.a. Desigur, mărinimosul român Vasile Şoimaru nu a putut să nu ne prezinte şi locurile în legătură cu aşa personalităţi ca Ştefan cel Mare şi Sfînt, Alexandru Lăpuşneanu, Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Nicolaus Olahus, Petru Movilă, Miron Costin, Dosoftei, Alexandru Hîjdău, Gheorghe Asachi, Alexandru Averescu, regina Maria, George Pomuţ, Vasile Karazin (Caragea), Milton Manaki, Nicolae Tesla, Maica Tereza, Alexei Mateevici, Aniţa Nandriş-Cudla, Pavel Boţu, Leonida Lari şi aş mai da încă multe nume. Un capitol aparte este dedicat copiilor românimii (de la poalele Caucazului pînă la Munţii Stîncoşi) – cei care trebuie să fie demni de întregul patrimoniu lăsat de moşii şi strămoşii noştri ca să-l perpetueze, să-l transmită din generaţie în generaţie întru dăinuirea Neamului românesc.

Ultimul capitol al albumului ne face cunoscuţi cu: sedii, uşi şi scări din viaţa vieneză a lui Mihai Eminescu; Opera vieneză, în care a cîntat marea soprană a Basarabiei române Maria Cebotari; Colina Crucilor din Lituania (una dintre cele 500 000 de cruci este moldovenească); români din cele trei ţări baltice – Estonia, Letonia şi Lituania; moldoveni din Kazahstan; Boianul canadian; o seară românească de neuitat în casa nonagenarului Ovidiu Creangă din Toronto ş.a.

În postfaţa A mers prin românime ca la locurile sfinte (bravo, bravo pentru acest titlu!) dna dr. Lidia Kulikovski reiterează că „Vasile Şoimaru a adunat tot ce se putea despre românii din jurul României pentru a ne oferi dovada că românul unde ajunge, vitregit de soartă sau de bună voie îşi creează România, acolo, s-o aibă aproape, prin port, prin datini, prin folclor, prin dans şi cîntec. Admirabilă este tenacitatea (simţită, nespusă, din paginile albumului)  şi voinţa cu care a lucrat la acest volum. Ca om din laborator, vă spun că nu a fost uşor şi nu a fost nicio simplă idee de a aduna imagini cu românii din jurul României… A fost o minuţioasă cercetare în teren, o explorare şi testare la faţa locului, a fost o incomensurabilă investiţie materială, de timp, fizică şi spirituală pe care nu ai cum s-o evaluezi în variabile cifrice. Evaluarea constă în reacţia pe care o are asupra celor care o citesc – satisfacţie, încîntare, împlinire sau poate fi o răzbunare pentru toată nonistoria pe care au inhalat-o unii cititori pînă la această carte (primul volum – Românii din jurul României în imagini – autorul recunoaşte că l-a scris din răzbunare…). Dr. Vasile Şoimaru a fost un pelerin, în adevăratul sens al cuvîntului. Dar nu a mers doar pentru experienţă, a mers să caute, să găsească români, urme ale românilor în lume şi să realizeze visul de a oferi un spaţiu unde să se reunească întreaga românime. Manuscrisul volumului pe care tocmai l-am parcurs / l-am vizionat / l-am citit – cu emoţii, mîndrie, uimire şi mulţumire – reprezintă un model de contribuţie la dăinuirea românităţii, un model de contribuţie la istoria noastră, dar şi un exemplu de valorificare a istoriei românităţii.”

De la pagina 342 pînă la 369 sînt incluse ecouri din presa vremii şi a lumii la albumul Românii din jurul României în imagini (Editura „Prometeu”, Chişinău, 2008). Printre autorii acestor ecouri îi menţionăm pe Grigore Vieru („Iată un «nebun», iertaţi-mă, o zic în sensul frumos al cuvîntului. Unde mai există asemenea «nebuni» care înconjoară ţara, lumea, fotografiază pe unde trece? […] E un miracol!”); Sergiu Chircă („Este imposibil să atingi această carte şi să nu-ţi dai seama că eşti român”); Andrei Vartic („Este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care un român din Basarabia l-a făcut Patriei sale, România. Este o carte de aplaudat pînă la lacrimi”); Alecu Reniţă („Obtuzitatea oficialităţilor de la Bucureşti nu l-a împiedicat să-şi împlinească visul: o călătorie documentară, soldată cu mii de fotografii, dar şi o călătorie iniţiatică, pe urmele sufletului românesc”); Nicolae Dabija („Autorul cărţii monumentale Românii din jurul României în imagini  ca şi cum reconstituie, fotografic, din aşchiile vechii Dacii, ţara noastră dintîi, mare cît un continent”); Ion Anton („Să nu se creadă că exploratorul a fost întîmpinat cu pîine şi sare de către naţionalităţile în pămînturile cărora vieţuiesc români. Furtunile care bîntuie asupra conaţionalilor din spaţiile externe sînt mai năprasnice, dar tocmai acest aspect i-a înnobilat pe fraţii noştri să fie mai viguroşi, de o mai înaltă simţire patriotică, iar în sufletele lor să ardă veşnic candela dorului de Ţară”); Theodor Codreanu („Vasile Şoimaru a lucrat ca un Meşter Manole, necruţîndu-şi sănătatea şi timpul vieţii. Şi asta dintr-o pustiitoare dragoste de neam şi de ţară, sentiment, desigur, desuet pentru mulţi dintre români!”); Zamfira Mihail, Ludmila Doroşencu (Bulat), Maria Toacă, Laura Huiban, Stelian Ţurlea, Anca Goja, Sergiu Musteaţă, Elena Buică, Constantin Iordan, Angarta Frîncu, Radu Cozma, Maria Toacă, Ion Stoica, Vasile Barbu, Gheorghe Pârlea, Roxana Iorgulescu-Bandrabur ş.a.

Încheie această capodoperă a genului fotografic o biobibliografie a dlui Vasile Şoimaru (după Calendar Naţional – 2014, editat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova) [p. 370-374]. De asemenea, pentru a înlesni înţelegerea texului, autorul a plasat în capitolele respective hărţi ale ţărilor şi regiunilor pe unde l-au purtat paşii. La deschidere şi închidere găsim harta Repartizării populaţiei româneşti pe continentul european, iar pe coperta a patra – harta fizică a „României Mari”.

Cu certitudine, cititorul care va avea ocazia să ţină în mîini şi să citească (sau măcar să răsfoiască) acest album – Românii din jurul României: monografie etnofotografică – va descoperi o altă lume din jurul său, o altă relaţie între oamenii de acelaşi sînge, un alt timp în care se menţine şi continuă să se menţină seminţia strămoşilor noştri care îşi au, la rîndul lor, rădăcinile la străvechii geto-daci şi romani. Nu exclud că pentru unii va fi cea mai bună carte citită vreodată, care a impresionat cel mai tare, care a trezit „din somnul cel de moarte” un suflet adormit sau rătăcit, care a provocat gînduri măreţe de a susţine valorile patrimoniale ale întregii românimi de pe toate continentele globului pămîntesc – leagănul tuturor civilizaţiilor ce trebuie (şi sînt datoare!) să vieţuiască în pace şi bună înţelegere, căci altfel cum putem să ne numim oameni? Este un volum care te chinuieşte, te mistuie sufleteşte, care este creat la cea mai înaltă temperatură a creaţiei artistice, care te face să dialoghezi cu personajele din el, care lucrează permanent în folosul naţiunii, care îţi dă încredere în ziua cea de mîine, care contribuie la creşterea inteligenţei, de a rezolva probleme noi pe baza experienţei acumulate, care îţi şopteşte nebănuite scenarii de viaţă, chiar dacă în unele momente nici nu îţi dai seama de acest fapt. Este un volum pe care mulţi vor dori să-l redeschidă mereu şi mereu, deoarece paginile lui te surprind de fiecare dată cu ceva neobişnuit şi extravagant, te plasează în lumea fascinantă a artei fotografice, care este pentru autorul nostru o îndeletnicire ludică. Nu mă pot abţine ca să recomand spre lectură această lucrare deosebită, ce nu te lasă să-i închizi paginile, pentru simplul motiv că este tipărită în condiţii poligrafice excelente la Tipografia „Balacron” din Chişinău, absolut tuturor cititorilor din toate spaţiile româneşti, absolut tuturor cititorilor de toate vîrstele şi de toate gusturile care au cuget românesc şi simţire românească.

Creaţia fotografică din acest album (am mai spus că e unică în felul său!), dar şi din cele precedente, amintite la începutul prezentelor impresii despre „cartea-statuie” (în vederea lui Nicolae Dabija, şi pe bună dreptate), îl caracterizează în întregime pe conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, care este un om dintr-o bucată – un caracter integru, pe care îl vrem să-l aibă oricare concetăţean de-al nostru în viaţa de toate zilele. Dacă ar fi să fie aşa, noi scăpăm pentru totdeauna de strădaniile şi suferinţele care ni se trag de veacuri.

Îi urez maestrului Vasile Şoimaru tradiţionalele La mulţi ani! şi La mai mult şi la mai mare! – deoarece lansarea acestei lucrări a avut loc la Chişinău, în Sala mare a Bibliotecii Ştiinţifice a Academiei de Studii Economice, la puţin timp după sărbătorirea aniversării a 65-a a dumnealui. Dorim ca această lansare să fie de bun augur şi pentru următoarele-i volume, căci protagonistul nostru neastîmpărat (în înţelesul cel bun al cuvîntului), la sigur, nu se va lăsa să ne mai bucure cu ceva nou – cu ce nici nu ne trece prin minte.

            Valeriu RAŢĂ,

Revista BIBLIOPOLIS, nr.2-2014