În aceste zile ale vacanței de iarnă, un Om al Cetății noastre, Vasile Aramă, până nu de mult ilustru profesor de fizică și matematică din Cornești,  împlinește trei sferturi de veac. Da, știam că timpul trece ca nebunul, dar nu-mi imaginam că, de când n-am mai stat la o vorbă,  au zburat atâția ani. Cu greu mi-au ajuns degetele de la mâini și de la picioare ca să număr anii de când am ciocnit ultima dată cu el un păhărel. S-a întâmplat aceasta pe data de 28 august 1996,  la aniversarea a 55-a de la nașterea soției sale, dna Viorica Aramă, și ea ilustră profesoară, de limba și literatura română. Am mers atunci la Cornești împreună cu liderul PFD, Valeriu Matei, și purtătorul de cuvânt al partidului, Vitalia Pavlicenco,  pentru a-i aduce colegei noastre de partid, doamna profesoară Viorica Aramă, un omagiu la aniversare.

vasile-arama-la-75-de-anim-12

◄ Back
Picture 12 of 12

S-au adunat la acea manifestare de suflet cei mai dedicați fruntași, democrați și naționali, ai Corneștiului, printre ei și rudele mele prin alianță, Georgeta și regretatul Nicolae Bocșa, la care ne-am simțit cu toții excelent. Însă, ceea ce s-a întâmplat mai târziu a fost o adevărată tragedie a Mișcării noastre de Eliberare Națională, o dramă, pe care o resimțim și azi. Ne-au „lucrat” atât de bine cozile de topor din partidele naționale, dispersându-ne în fel de fel  de partide și partiduțe, unul mai național, mai democrat, mai țărănesc, mai creștin, mai liberal, decât altul.  Dar ce „bănuți” și-au adunat cozile naționale de topor din acele trădări! Doar ca să cheltuiască aceste sume vor avea nevoie de două vieți și a treia, împreună cu întregile lor familii.

Slavă Domnului că au mai rămas, și nu puțini, oameni cu demnitate ca Vasile și Viorica Aramă, oameni cu coloana vertebrală neînclinată în fața acestor nesătule cozi de topor.

Cu prilejul aniversării, vreau să-i transmit domnului Vasile Aramă cele mai calde urări de sănătate, de care are nevoie cel mai mult, noroc și bunăstare celor dragi din familie, promițându-i că voi trece pe la el cu prima ocazie posibilă, că-mi este dor de casa lui modestă de lângă drumul spre Cornova mea natală…

Iar în calitate de cadou îi trimit pe acestă cale a internetului 11 imagini de la acea aniversare de neuitat din 1996 și o imagine, adevărată surpriză,  cu oameni frumoși din satul său natal, Popeștii de Sus, Drochia, poză făcută în august 1938 de către monografiștii Școlii sociologice bucureștene, printre ei doi basarabeni, membri marcanți ai echipei monografice, cornoveanul Paul Mihail și ialoveneanul Petre Ștefănucă (al 4-lea și 7-lea din primul rând, imaginea nr.12).

Cu drag și multă stimă,

Vasile ȘOIMARU

5 ianuarie 2015