Gînduri din Vinerea Mare

de Mihai FLOAREA

30 APR 2016

Deși Te-ai văzut mort…

An de an prohodul Domnului nostru Iisus Hristos vine să ne sublinieze mîhnirea că a existat „un popor ales“ care L-a ucis, în numele unei „corectitudini politice“ și religioase (prima sintagmă nu vă sună, oare, cunoscut?) pe El – Fiul cel unic al lui Dumnezeu. Odioasa conspirație la care a luat parte și trădătorul Iuda Iscarioteanul e uimitoare, căci masele manipulate au preferat amnistia unui criminal notoriu, Baraba, simbolizînd imediatul, prin revolta și dorința de schimbare politico-administrativă pămîntească, indiferent de mijloace, în locul Aceluia care le promitea veșnicia, viața cerească. Unul le dovedise pînă unde poate coborî condiția umană – crima –, celălalt pînă unde poate urca – învierea.

Situația e tragic-pilduitoare și din perspectiva necredincioșilor (păgînilor / politeiștilor / musulmanilor, la rigoare a new-age-iștilor de astăzi), căci stăpînirea laică reprezentată de Pilat descoperise cu stupoare nevinovăția condamnatului și voise, am putea bănui, cu disperare[1], salvarea „împăratului iudeilor“, uzînd numai de logica strîmtă juridică, rațională. Am putea concede, generalizînd, că rațiunea nu e de ajuns în situații limită ca aceasta, soluția dreaptă venind prin credință (așa înțeleg eu dreapta socotință).

Oprit pe buza prăpastiei, la această moarte trupească a Mîntuitorului, Nietzsche și, după el, toată „floarea cea vestită a raționaliștilor“ au proclamat „moartea lui Dumnezeu“ și eliberarea rațiunii umane de credință. Urmările au fost pe placul potrivnicului, același sfătuitor tainic de odinioară al lui Iuda, așa cum a dovedit istoria, secolul următor acestui nihilism proclamat cu surle și trîmbițe fiind sfîșiat de cele două totalitarisme genocidare…

Să-l lăsăm însă în rătăcirea lui pe filozoful[2] german, iar noi, creștinii ortodocși să cîntăm mai departe: (…) Dar ești viu Dumnezeu / Și ridici de pe pămînt, Hristoase, la cer, / Pe cei ce de-acolo au căzut demult // Deși Te-ai văzut mort, / Dar ești viu Dumnezeu / Și pe oamenii cei morți, pe toți înviezi, / Omorînd de tot pe-al meu omorîtor.[3]

București, 30 prier 2016

[1] Soția lui Pilat fusese prevenită în vis despre nenorocirea ce urma să vină, iar bărbatul nu reiese a fi fost nesimțitor la avertisment, dovadă și măsura lui rudimentară, validă numai în plan rațional, juridic-omenesc, de a se spăla pe mîni în public.

[2] Special folosesc în acest caz vocabula grafiată cu „z“, schimbarea de sens fiind de această dată potrivită, căci, în timp ce în grecește zophia înseamnă „întuneric“, sophia semnifică „înțelepciune“, prefixoidul philo-, desemnînd „dragoste, aplecare/înclinație“ (către studiu)!

[3] Prohodul Domnului, Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011, p. 20.

http://mihai-floarea.blogcreativ.ro/Primul-blog-b1/Ginduri-din-Vinerea-Mare-b1-p61.htm