M-a bucurat foarte mult darul prețios din 30 răpciune 2016 al artistului fotograf Vasile Șoimaru, profesor, colaborator al mai multor cărți dedicate înfățișării adevărului istoric, autor al unor articole de atitudine și interlocutor curajos al cîtorva realizatori de emisiuni tv.

Datorăm această tipăritură elegantă însumînd 36 de pagini, format 20,4 x 19,4 cm, Editurii SEREBIA din Chișinău, care a beneficiat de contribuțiile unor profesioniști – concepția grafică: Sanda Caracențev, procesarea computerizată: Svetlana Munteanu, redactor: Zamfira Mihail – și mai ales de aportul tipografiei „Balacron“.

Datorită acestei faste colaborări am acum prilejul de a comenta succint o culegere de imagini ce stăruie îndelung pe retina și reverberează în sufletul oricărui om ce-și iubește pămîntul natal. Două dintre aceste „imagini-poeme“ sînt reluate din amplul album Românii din jurul României pe care l-am salutat la vremea potrivită[1], dar celelalte sînt noi pentru mine. Unele au o prospețime și o gingășie mișcătoare, altele cutremură prin realism. În genere, „poemele“ acestea vii îndeamnă la meditație, la visare, la dragoste, la teamă, la nădejde, avînd teme variate precum trecerea ireversibilă a timpului, frumosul natural (impetuozitatea curgerii apei, de pildă) ori excepționalul vegetal, drapelul național, necesitatea memoriei, oieritul ș.a. Numitorul lor comun este același patriotism românesc, ardent și făptuitor care m-a cucerit din primele clipe la acest autor-prieten – un OM FRUMOS SUFLETEȘTE cum mi-aș dori să întîlnesc la tot pasul în România.

Pe pagina întîi a albumului se poate citi: Dedic aceste 25 de poeme în imagini aniversării a 25-a a proclamării Independenței Republicii Moldova și a întemeierii Academiei de Studii Economice și Liceului  „Prometeu“ din Chișinău. Așadar, este vorba de marcarea unei triple aniversări, anume a celor „trei contemporani“ (cf. p. 6) care i-au gravat specific viața lui Vasile Șoimaru: o republică, un liceu[2] și o academie…

De un dramatism care mă cutremură sînt „poemele“ de la paginile 8-9, reprezentînd, prin cele trei ipostaze ale tricolorului, mutilarea tinzînd către dispariție a patriotismului la dureros de mulți semeni de-ai noștri de astăzi (Un tricolor uitat), speranța reunificării țării la cîțiva dintre optimiștii cei încăpățînați (Umbră tricoloră) și o interogație-soluție de progres real (O nouă Revoluție?…). Dintre acestea trei, cea mai tulburătoare imagine pentru mine – participantul naiv-idealist la Revoluția română din decembrie 1989, care s-a dovedit a fi fost plănuită în laboratoarele oculte ale lumii – trimite ingenios la un viitor sperat, proiectînd prin celebra gaură[3] din tricolorul aflat în plan apropiat un alt drapel (minuscul din pricina depărtării), falnic fluturînd instituțional! Simbolul îl interpretez ca victorie obținută fără violență, legiferată și definitivă.

Un contrast abisal mă întîmpină la paginile 10-11: zidurile unei biserici rănite mortal de o satanică ideologie întinsă ca pecinginea în Europa (Urme bolșevice) și veselia abundent-calpă a unor artefacte de serie – nenumărate căni atîrnate în niște suporturi din lemn strunjit, acestea din urmă părîndu-mi replici miniaturale ale prepeleacului[4] nemurit de Ion Creangă (Iarmarocul).

Titlul fotografiei La colectat… polenul (p. 23) vădește umor, căci vaca fotografiată în perspectivă, aplecată cum e să pască, pare cu botul suspendat deasupra inflorescenței movulii de ciulin din prim plan, fără habar de oferta dulce făcută de hîtrul fotograf!… În cazul imaginii de pe alăturata pagină – O șansă dintr-un milion… (p. 22) –, privitorul e îndemnat să-și închipuie o narațiune cu final deschis, protagonistă fiind o splendidă floare galbenă de cîmp, cu multe petale, precum o floarea-soarelui minusculă, care și-a desfăcut delicat „corola de minuni“ în soarele generos al verii, ignorînd cu superbie că se află crescută, vai, în crăpătura din mijlocul unei șosele pe care, în depărtare, pe ambele benzi, se zăresc automobile în mișcare…

O altă narațiune pe tema viața e mereu triumfătoare propune instantaneul de la pagina 12, Primăvară atacată, cu inflorescențele rozalii de măr invadate de o nea desigur mult întîrziată. Pe pagina următoare, 13, ca în oglindă, se află o crenguță dintr-un măr cu două fructe roșii văratice și – caz rarisim! – avînd și două inflorescențe! Titlul este sugestiv: De frică a înflorit a doua oară…

Din albumul Românii din jurul României care a primit în 18 decembrie 2015 premiul „Henri H. Stahl“ al Academiei Române, regăsesc superba Transhumanță transilvană… – pe care o consider un fel de carte de vizită a strămoșilor noștri ce ne-au dus faima în lume ca popor pașnic, muncitor, ospitalier și creștin (p. 19) – și fotografia reprezentativă a volumului, Clepsidra (p. 32) care a fost așezată și pe copertă, devenind deci un echivalent în domeniul fotografiei al celor mai cunoscute creații-școală din opera cuiva denumite îndeobște ars poetica.

Nu pot încheia puținele și prea palidele mele rînduri de semnalare a acestei noi creații artistice datorate lui Vasile Șoimaru (căruia i-aș formula aici, în chip interogativ, o propunere: pe cînd o expoziție itinerantă?), fără a îndrăzni și reproducerea unui Autoportret (p. 27). Așa cum se poate vedea în această imagine subliniind modestia și ingeniozitatea fotografului, o palmă din pămîntul sfînt al Patriei Române, umbrită sugestiv de cruci, grăiește despre destinul ÎNTREGIRII, care e întrezărit artistic de Vasile Șoimaru și mi-am dorit a-l prelungi prin însemnările de față.

Mihai Floarea

[1] Cf. Vasile Șoimaru – autorul unui album monumental

[2] Îmi permit o modestă analogie: prin liceu mă apropii biografic de prietenul din Chișinău, căci am absolvit și eu cîndva un liceu economic, acela fiind din București, pe vremuri denumit americănește „Numărul 1“, dar botezat omenește actualmente: Colegiul Economic „Virgil Madgearu“.

[3] Ea a însemnat pentru noi, cei aflați în 21 decembrie în Piața Universității FĂRĂ COMUNISM!

[4] O reinterpretare a basmului Dănilă Prepeleac se poate citi pe http://mihai-floarea.blogcreativ.ro/Primul-blog-b1/Actualitatea-basmului-azDanila-Prepeleaca-de-Ion-Creanga-b1-p74.htm