Cu tristețe și îndurerare am aflat vestea, că pe data de 10 februarie 2018 ne-a părăsit colegul nostrum drag, scriitorul, poetul, publicistul Valeriu Rață.

Valeriu Rață s-a născut pe 4 decembrie 1951, în s. Ciuciulea, r-nul Glodeni (atunci r-nul Balatina). Copilăria și-a petrecut-o în satele Haraba și Butuceni din r-nul Râbnița, Transnistria.
În perioada anilor 1959-1967 a urmat școala de opt ani din s. Butuceni, r-nul Râbnița, 1967-1969 – Școala medie din satul Jura, același raion, 1969-1974 – studii superioare la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, specialitatea: filolog, profesor de limba și literatura română.
Începe activitatea ca profesor de limba și literatura română la școlile din raionul Râbnița și la Chișinău, între anii 1974-1978, apoi șef-adjunct și șef de secție la Colectura Republicană a Bibliotecilor (1978-1983 și 1985-1990), redactor inferior și corector la Editura „Cartea Moldovenească” (1983-1985). Activează ca traducător și inspector principal în cadrul Secției secretariat la Banca de Economii SA (1990-2008).
Din anul 2008 activează în cadrul Secției editoriale la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” mai întâi ca reporter, lector și redactor de carte.
Pasiunea de a scrie a avut-o de mic, de la 11-12 ani, pe când era elev în clasa a patra a școlii medii incomplete din satul Butuceni, raionul Râbnița. Până la absolvirea școlii medii de cultură generală avea deja adunate, într-un caiet voluminos, versuri „despre ce e şi ce nu e pe lume”.
Scria despre toate câte îi veneau în gând unui adolescent.
În viaţă a avut mai multe pasiuni, doar patosul scrisului l-a însoţit permanent. A rămas fidel poeziei, datorită dragostei de limba română şi de Ţară; dorinţei de a spune oamenilor gândurile, faptele și sentimentele; credinței în adevăr și dreptate prin cuvinte simple, dar, în acelaşi timp, pline de emoții, de pasiune, de profunzime.
Valeriu Rață a publicat mai multe scrieri literare și publicistice (unele semnate cu pseudonime), dintre care: Florilegiu bibliofil aniversar (2012), Biblioteca Municipală: portret din profil cultural ( 2013), culegerea de poezie civico-patriotice și social-militante Înălțarea Neamului (2014), culegerea de poezii lirice Frămîntul sufletului meu (2015), Cu Dumnezeu în fiecare zi (2016), Alt portret din profil cultural al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (2016).
Ultima apariție editorial a lui Valeriu Rață a fost volumul de poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului cu titlul Vibrații ecologice, apărută în 2017.
Pe parcursul activității publicistice și editoriale sale publică articole, consemnări și recenzii în: Literatura și arta, BiblioPolis, Capitala, Jurnal de Chișinău, Univers pedagogic pro, Gazeta bibliotecarului, Ecoul Eminescu, Gând românesc, Valahia ș.a. Are publicații în volume ale altor autori sau în culegeri colective.
A fost un activ publicist și în mass-media on-line: hasdeu.md, bibliocity.blogspot.com, romaniidinjurulromaniei.ro, radmila-popovici-paraschiv.com, ioncoja.ro, art-emis.ro, rgn¬press.ro, basarabia-bucovina.info, negrupealb.ning.com ș.a., pe blogul personal valeriurata.wordpress.com.
Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova în cadrul Concursul Cele mai reușite lucrări în domeniul biblioteconomiei și științelor informării i-a decernat în 2014 Premiul II pentru lucrarea Biblioteca Municipală: portret din profil cultural la categoria Biblioteconomie și știința informării și în 2016 Premiul I pentru volumul Alt portret din profil cultural al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” la categoria Alte domenii.
Colectivul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” aduce sincere condoleanțe și compasiune familiei, rudelor, colegilor apropiați regretatului Valeriu Rață, Om de omenie, Om al Cuvântului, Om al BiblioPolis-lui.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace și liniște.

Biblioteca Municipală,
Prietenii, Autrorii și Cititorii ei.

* * *

Poezii şi vechi, şi noi…
de Valeriu Raţă

Dor

Dor de stele luminoase,
Dor de iarba de mătase,
Dor de ramul plin de rod,
Dor de smoala de pe ciot,
Dor de zîne din poveste,
Dor de aer de pe creste,
Dor de fluturi, dor de ploi,
Dor de ciute din zăvoi,
Dor de zbor de rîndunele,
Dor de mări de viorele,
Dor de codrul cel tăcut,
Dor de visul meu plăcut,
Dor de bobul din cîmpie,
Dor de-a scrie poezie,
Dor de joacă, de alai,
Dor de cîntec, zis la nai,
Dor de marea idolatră,
Dor de plopii de la poartă,
Dor de magicul izvor,
Dor de graiul ce-l ador,
Dor de păsări călătoare,
Dor de cer mereu cu soare,
Dor de vatra ce-o iubesc,
Dor de dor – cu dor trăiesc!

Confidenţă

De vin la tine, mare,
În zbor ca un lăstun,
În valul tău albastru
Ca peştii mă cufund.

De vin la tine, codru,
Sub ramuri de alun,
Mă ştiu de veci cu Neamul
Şi-n toate-ţi mă supun.

De vin la tine, brazdă,
Bătînd acelaşi drum,
Îţi port în piept iubirea
Şi-n bulgări mă adun.

Pornit spre tine, steauă,
Cu toate că n-ajung,
Mă mîngîi doar cu raza-ţi,
În care şi apun.

Doina

Doina noastră-i suflul gliei,
Murmur dulce de izvor,
Cîntec ce duios răsună
Dintr-un fluier de păstor.

Doina ni-i şi veselie,
Tîngă, jale, bocet lung,
Pe hîrtie n-ai descrie-o,
Căci cuvinte nu ajung.

Doina ni-i mîndria noastră –
Patrimoniu secular…
Ea în suflet ne străbate
Şi ni-l spală de amar.

Eu ascult iubita-mi doină
În sătucul meu cel drag,
Melodia ei curată
Mă alină ca un mag.

Nu mai am de ce mă teme
Neamul meu că va pieri,
Nu, căci dăinuie în vreme
Cultul doinei de aci.

Noi cu doina ne mai ţinem,
Doar cu doina din străbuni,
Doina cea dintotdeauna,
Făcătoare de minuni.

Ce e limba mea română?

Ce e limba mea română?
Soarele ce luminează
Zi şi noapte ca-n amiază,
Floarea vieţii, floarea-zînă.

Ce e limba mea română?
Strugurii de poamă rară,
Cocostîrcii ce-ntr-o doară
Stau pe creasta de fîntînă.

Ce e limba mea română?
Rîu cu valuri jucăuşe,
Dealuri roşii de scoruşe,
Miei buclaţi zburdînd la stînă.

Ce e limba mea română?
Este vatra cu ogoare,
Un covor, un păretare
Cu motiv lucrat de mînă.

Ce e limba mea română?
Cîntecul voios de fată,
Un sărut de prima dată,
Chiar şi plînsul fără frînă.

Ce e limba mea română?
Legămîntul meu cu Ţara,
Roua dulce şi amara
Frunză de pelin, păgînă.

Ce e limba mea română?
Dar lăsat pe veşnicie,
Înţelegeri, armonie,
Pacea-n curs de săptămînă.

Ce e limba mea română?
Zîmbet de copil în faşă,
Stea, putere uriaşă –
Peste noi ca o stăpînă.

 

Cartea

În orice filă-i văd sublimul,
Un dar ce vine de la zei
Şi îmi găsesc smerit alinul
Oricînd mă aflu-n faţa ei.

Îmi iese-n cale doar cu plinul
Şi sînt ferit de oameni răi –
În orice filă-i văd sublimul,
Un dar ce vine de la zei.

De parcă ar gusta din vinul
Ce mă îmbată vrei, nu vrei
De dor, de jale, de scîntei
Şi îmi determină destinul.

În orice filă-i văd sublimul,
Un dar ce vine de la zei…

 

Pomul dragostei

Ion
şi Ioana:
el – tulpina,
ea – coroana,
fructele – copiii,
fiicele şi fiii,
mulţi
şi
dulci.

 

 

Referinţe

 

„Poezia lui [Valeriu Raţă – n.n.] are suficiente note originale şi denotă o avansată cultură poetică.”
Iurie COLESNIC,
scriitor, istoric, cercetător

* * *

„Poezia lui Valeriu Raţă din recentul volum [Frămîntul sufletului meu – n.n.] e pătrunsă de un frumos grad de sensibilitate și de gust, exprimă o anumită experienţă artistică, e delicată, fină, ruptă din sufletu-i sensibil; sub aspectul căutărilor tematice şi artistice se situează pe cele mai diverse paliere. Virtuozi¬tatea metrică (în stil clasic) e respectată aproape în fiecare vers. Autorul nostru n-a mers pe urmele unor poeţi care fug de rime și de metafore, ci consecvent în versurile sale le-a utilizat.”
Dr. Claudia SLUTU-GRAMA,
poetă, bibliolog

* * *

„Valeriu Raţă, poetul, nu pozează într-un filozof încifrat în metaforă, în deţinător al cheii absolutului, nu pretinde (intuiesc eu) că melosul versului său e deplin consonant cu „simfonia spiritului universal” sau că e acel Făt-Frumos purces să „elibereze cuvintele din posesia fermă a definiţiei” lor (Eli Khamarov, despre poetul universal). El e alt gen de soldat al stihurilor, opus celui care hră¬neşte iluzia că poartă în raniţă bastonul de mareşal. Nici n-ar avea timp pentru ispite măreţe, căci generaţia de poeţi căreia i-ar fi putut aparţine a luat startul de mult, în anii ’80 ai secolului trecut. Poetul Valeriu Raţă e excepţia, el este nonconformistul care, iată, nu şi-a conectat fluxul biografic la contingentul literar consacrat de istoria literară. El este în contratimp nu doar legat de peri¬oada în care ar fi trebuit să-şi semnaleze debutul poetic, dar şi legat de mersul stilurilor literare.”

Gheorghe PÂRLEA,
poet, publicist