…Şi cu recent apăruta carte, Cădere a comuniştilor[*], dr. Vasile Şoimaru, economistul, jurnalistul, omul politic, artistul, iar mai presus – patriotul, îşi confirmă nobilul rol de plăieş, apărător al meleagului, cu ce are el mai scump – sufletul românesc.

Însăşi denumirea lucrării ne vorbeşte despre conţinutul, caracterul ei demascator al unui regim, care, doborât prin voinţa întregului popor în anii de redeşteptare naţională, şi-a înfipt din nou metastazele ucigaşe a tot ce înseamnă demnitate umană şi naţională, etnologie, adevăr, istoric şi lingvistic, bunăstare spirituală şi materială.

Cei opt ani de neîntreruptă, sumbră, teribilă, dominaţie comunistă s-au constituit în supremul argument pentru care militează autorul: locul acestui nou-vechi comunism e la groapa de gunoi a istoriei. De acută actualitate această nouă carte a prolificului Vasile Şoimaru. Prin conţinutul ei ea vine să ne demonstreze: aidoma zeului nesăţios Cronos, ce-şi devora copiii nou-născuţi, de teamă ca ei, crescând, să nu-l doboare de pe tronul tiraniei, liderii PCRM tind să sugrume viitorul Republicii Moldova, pe care şi-o vreau în continuare ocină a jafului, siluirii morale,  a prăda poporul ei nu doar de prezent, ci şi de trecut, şi de viitor.

Impresionează şi tematica, şi spiritul analitic al autorului, manifestat în cele 60 de studii, eseuri, interviuri publicate în presa noastră liberă între 1999-2000. Am mai sublinia aici: un spirit caustic, demascator. Nu numai prin verva condeiului, ci prin expunerea nepărtinitoare a substanţei factologice a subiectelor abordate.

Începând chiar cu primul eseu: Ploile torenţiale cu premieri şi guverne, V. Şoimaru nu-şi poate refuza o plastică – nu mai puţin usturătoare comparaţie: „În Republica Moldova se schimbă premierii mai des decât îşi schimbă cucoanele furourile” [p. 11].

Cea mai eficientă, mai bine ţintită armă a autorului e argumentul cifrelor, al statisticii, armă pe care o mânuieşte întru nimic mai prejos decât arcaşii orheieni ai lui Ştefan cel Mare. Întâlnim aici toată gama de aspecte negative, acumulate în anii de dezastruoasă guvernare comunistă. În prim-plan cele economice: PIB-ul din 2008 al Republicii Moldova este egal cu cel din… 1973. Preluând în 2001 o datorie externă de 1677 milioane USD, comuniştii au majorat-o de 2,4 ori, până la 4077 milioane USD (71% din PIB) în 2008.

În eseul De ce umaniştii ortodocşi vor să ne integreze în iadul de la Răsărit? sunt demascaţi comuniştii cu cioara vopsită, ce se dau „un alt partid politic”, V. Şoimaru demonstrând că orientarea spre est nu-i decât o aberaţie, Rusia aflându-se ea însăşi „în fruntea” statelor subdezvoltate, după nenumăraţi indici, începând cu nivelul inferior al dezvoltării tehnologiilor şi terminând cu acel al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, rata duratei vieţii populaţiei, nivelul mortalităţii, alţi indici semnificativi [p. 129-132].

Volumul unei modeste recenzii nu ne permite a ne opri la nenumărate alte aspecte, argumente de ordin etnologistic ca: etnonimie, (procesul Ivăniei), etnologism (hiperistoricitatea sau anistoricitatea unui popor în raport cu altele (recitiţi: „Slavii nu vorbesc limba sclavilor” [p. 29-30], etnosofie (problema antropogenezei şi etnogenezei, cea a valorilor şi relaţiilor interumane şi interetnice), alte aspecte de ordin identitar, spiritual şi, desigur, economico-politic.

Esenţa o constituie concluzia din titlu: imperativitatea, necesitatea vitală istorică a căderii comunismului.

Nu punem punct consideraţiunilor subliniate deja, înainte de a evidenţia un alt aspect, de ordin mai optimist, de această dată: creionările despre întâlnirile cu românii din jurul României, întâlniri neuitate pe care autorul, un neobosit călător prin îndepărtatele meleaguri, ni le-a redat în toată splendoarea şi plenitudinea lor sufletească, punând în evidenţă comuniunea de peste hotare şi secole a conaţionalilor noştri.

Nimic mai mişcător, mai apropiat sufleteşte, decât întâlnirea acolo, unde mai puţin te aştepţi, la sute, mii de kilometri de baştină, a unor consângeni, ce nu şi-au uitat limba, cântecele, tradiţiile strămoşeşti.

E ceva dumnezeiesc în acest miracol etnogenetic, de parcă Duhul Sfânt ar coborî din nou asupra noastră, a păcătuiţilor, dăruindu-ne cu Ea – dulce-duioasa, cântătoarea, veşnica Limbă Română. Întâlniri descrise în Hora Unirii la moldovenii din Caucaz, Ai noştri în Kazahstan, Aromânul, frate cu românul, Două Cornove pe Glob şi ambele latine…

Nu mă pot opri a nu reproduce un citat din Imnul Naţional al aromânilor, compus de un mare luptător pentru drepturile aromânilor din Balcani, Constantin Belimace [p. 125]:

„Blestem mare s-aibă-n casă

Cel de limba lui se lasă,

Care-şi uită limba lui –

Arză-l para focului…”

Actuale versurile acestui patriot, trăitor departe de Patrie, pentru unii dintre noi, basarabenii, nu-i aşa?

…Suntem singuri: în voluminosul sac de călătorii, multe şi îndepărtate, autorul a depozitat o întreagă bogăţie de fapte, impresii, trăiri, întâlniri, pe care le-a materializat vizual în: Românii din jurul României în imagini, dar care se cer completate printr-o scriitură, nu mai puţin emoţionată, ce ar însufleţi, ar face să vorbească pe acei despărţiţi prin sute, mii de kilometri de dorita, visata Patrie-Mamă. Rămânem deci în aşteptare. O aşteptare care, tragem nădejde, nu ne va fi zadarnică, cunoscând atât ascuţimea condeiului folosit de protagonistul nostru, cât şi neastâmpărul firesc, o a doua natură (poate prima), a dăruitului şi darnicului, cunoscut de tot neamul românesc Vasile Şoimaru. Cu Doamne-ajută!

Constantin BOBEICĂ,

membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova,

octogenar, veteran al Armatei Române şi al gulagului siberian

026 noiembrie 2010

Un necesar P.S.

Magnificul Balzac remarca: „Îţi poţi permite să violezi istoria, cu condiţia ca de-aici să rezulte un copil.”

…Comuniştii au violat barbar, nestingherit istoria multor popoare – neexceptând românii dintre Prut şi Nistru, dar, după decenii de împilare economico-spirituală şi naţională acestea au ales calea democraţiei, dezvoltării naturale, europene.

Marele merit al lui Vasile Şoimaru-omul politic, analistul, patriotul, constă în viziunea clară, logică şi legică, ce a exprimat-o în paginile cărţii Căderea comuniştilor. Pagini inspirate nu doar din sentimentalism politico-naţional, ci din analize economice, factologice.

Nelipsite, desigur, nici de elementul emoţional, naţional. Nu erau în joc destinele, soarta neamului?

Evenimentele de ultimă oră – reconstituirea AIE – vin să confirme optimistul pronostic al acestei cărţi-manifest, lansată pe 19 octombrie a.c., deci în preajma alegerilor din 28 noienbrie a.c.,  înclinând neîndoielnic balanţa în direcţia necesară.

Rămânem a-i ura acestui prolific, neobosit Vasile Şoimaru, noi contribuţii la opera de renaştere multilaterală a românilor basarabeni, şi nu numai… Izbândă!

C.B.

(30 decembrie 2010)