Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Zoltán Rostás şi Vasile Şoimaru, Chişinău, Edit. Quant, 2011, 852 p.

 Andrei Negru

An. Inst. de Ist. „G. Bariţiu” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, tom. XI, 2013, p. 422–427

Plasată cronologic în cea de-a treia etapă („etapa expansiunii monografice”1), a cercetărilor de teren desfăşurate de Seminarul de sociologie condus de către Dimitrie Gusti, campania monografică de la Cornova (Basarabia) din 1931 trebuia să se finalizeze printr-un proiect editorial de amploare, care viza prezentarea rezultatelor activităţii monografice în cadrul Congresului Internaţional de Sociologie care era preconizat a se desfăşura la Bucureşti. („Atunci, alături de proiectele lui Stahl şi Herseni, s-a pus şi problema monografiei Cornovei sub direcţia lui Anton Golopenţia, Ştefania Cristescu şi Mihai Pop. Dintre aceste proiecte, s-a finalizat doar monografia lui Stahl, parţial cel al lui Herseni, iar ultima monografie a rămas în fază de proiect”, p. 709). În realitate, campania cornoveană a împărtăşit, şi ea, drama cercetărilor sociologice interbelice româneşti, „drama neîmplinirii lor în sinteze scrise şi editate”2.

Faţă de campaniile anterioare, cercetarea de la Cornova a fost, totuşi, mai bine şi mai substanţial valorificată chiar în perioada respectivă, prin câteva „studii secvenţiale”, publicate, în cadrul unui grupaj consacrat cercetării monografice, în „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială”. Astfel, în volumul X (nr. 1-4/1932) al revistei, considerat cea mai consistentă şi mai reprezentativă „producţie publicistică” a membrilor Seminarului de sociologie de până atunci3, din cele 28 de contribuţii rezultate din primele şapte campanii monografice ale acestuia, 12 sunt consacrate „cadrelor şi manifestărilor” cornovene. Aceste contribuţii constituie miezul „monografiei” apărute, la distanţă de opt decenii, în capitala Basarabiei – Chişinău.

Apariţia acestui volum monumental se datorează efortului a trei editori, legaţi sentimental şi profesional de „făptuitorii” cercetării din 1931 ori de localitatea care i-a fost gazdă. Primul dintre ei, editorul şi istoricul literar Marin Diaconu, este un „apropiat” al multor filosofi şi sociologi români din perioada interbelică, remarcându-se prin o serie de lucrări de recuperare a publicisticii şi eseisticii acestora, între care şi una consacrată mişcării monografice (Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Documentar sociologic – 2000). Cel de al doilea, sociologul Zoltán Rostás, este, probabil, cel mai bun cunoscător şi cel mai avizat exeget al „fenomenului monografic” (căruia i-a consacrat în ultimii ani nu mai puţin de şase volume4), de care s-a apropiat atât prin aprofundarea scrierilor sociologilor monografişti, cât mai ales prin investigaţiile de istorie orală din anii ’80 ai secolului trecut în rândul unor „supravieţuitori” ai Şcolii sociologice de la Bucureşti. În fine, economistul basarabean Vasile Şoimaru, cornovean de baştină – coordonatorul unei lucrări, de asemenea monumentală, despre istoria Cornovei5, dedicată „profesorului Dimitrie Gusti, cetăţean de onoare al Cornovei”, ca şi altor personalităţi care şi-au legat numele de această localitate, şi inspirată de cercetarea din 1931 – este, se pare, cel care a mobilizat resursele materiale necesare publicării acestui volum.

Aşa după cum subliniază şi cei trei editori, Cornova 1931 nu este o monografie în sensul „clasic” al termenului, ci mai curând o „inventariere” a rezultatelor cercetării respective, precum şi a persoanelor implicate în desfăşurarea sa. Lucrarea „se deschide cu suita studiilor, continuă cu scrieri despre ciclul de conferinţe, recenzii, însemnări de jurnal, memorialistică, articole şi se prelungeşte cu portrete sociologice şi fişe despre monografişti, spre a se îmbogăţi printr-o suită de ilustraţii” (p. 784).

Nu ştim care ar fi fost contribuţia lui D. Gusti la proiectata monografie a Cornovei din anii ’30, profesorul absentând, din motive obiective, de la cercetarea de teren, dar este de apreciat ideea editorilor de a prefaţa volumul din 2011 cu un scurt extras din lucrarea acestuia – Sociologia monografică, ştiinţă a realităţii sociale. Fragmente substanţiale din această lucrare, relevantă pentru concepţia metodologică gustiană, deschid şi capitolul de bază al lucrării (aprox. 400 pagini), în care sunt reproduse, respectând ordinea din teoria cadrelor şi manifestărilor, cele 12 contribuţii publicate în vol. X al „Arhivei”, precum şi altele opt, apărute ulterior, în alte publicaţii ele epocii. Aceste contribuţii sunt, aşa cum remarca şi recenzentul lor din anul 1934, inegale atât din punctul de vedere al conţinutului, cât şi al modului de elaborare: „Unele conţin doar culegeri de documente; cele mai multe sunt însă analize îngrijite ale unui singur domeniu al vieţii ţăranului; foarte multe studii se ocupă şi cu probleme de principiu şi sistematice.”6 În afară de contribuţia lui D. Gusti (Sociologia monografică), capitolul Studii cuprinde următoarele lucrări: Evoluţia demografică a satului Cornova. 1817–1930 (D. Georgescu); Vatra satului Cornova; Despre Inochentie şi inochentism. Fragment de convorbire cu părintele Zamă, din satul Cornova (H. H. Stahl); Scrisori din război (P. Ştefănucă); Contribuţii la problema calendarului în satul Cornova; Botezul în satul Cornova. Încercare de interpretare sociologică (E. Bernea); Un manuscris miscelaneu necunoscut (E. Turdeanu); Contribuţii la studiul limbilor speciale din Cornova: păsăreasca (M. Pop); Contribuţii la cercetarea unei gospodării ţărăneşti din satul Cornova (I. Zamfirescu); Ţiganii din viaţa satului Cornova (Domnica I. Păun); Categoriile sociale cornovene. Prezentare de material şi schiţarea problemei (Tr. Herseni); Aspecte ale desfăşurării procesului de orăşenizare a satului Cornova (A. Golopenţia); Basarabia (D. Şandru); Învăţături din zodiac (H. H. Stahl, A. Golopenţia); Practica magică a descântecului de „strâns” în satul Cornova; Frecvenţa formulei magice în satul Cornova; Agentul magic în satul Cornova; Chestionarul pentru studiul credinţelor, practicilor şi agenţilor magici în satul românesc (Ştefania Cristescu); Criterii de clasificare pentru manifestările spirituale (Ion I. Ionică); Studiu monografic al câtorva tipuri de familie reprezentative (Xenia Costa-Foru).

Dacă s-ar fi mărginit doar la reproducerea acestor studii, demersul şi efortul editorilor ar fi fost aproape inutil, deoarece o parte dintre acestea fuseseră deja retipărite de Ovidiu Bădina în lucrarea Cornova. Un sat de mazili (1997), precum şi de V. Şoimaru, în lucrarea din anul 2000, pe care am amintit-o mai sus. Faţă de aceste două lucrări, volumul Cornova 1931 oferă cititorului, într-un al doilea capitol, de asemenea substanţial (circa 200 pagini), un grupaj de „informaţii” privitoare la cercetarea de la Cornova, grupate sub genericul Despre a VII-a campanie monografică, menite să întregească imaginea acesteia şi a contextului în care s-a desfăşurat.

Este vorba, mai întâi, de un text al lui A. Golopenţia din anul 1931 (Cornova – satul ultimei campanii monografice), care „trasa în câteva notaţii rapide elementele mari ale icoanei” satului-gazdă al campaniei de teren din 1931, ce anticipau monografia Cornovei, care „va sta destul de curând la îndemâna celor interesaţi” (p. 407). Apoi, de câteva materiale consacrate Cornovei, apărute în diferite publicaţii basarabene sub semnătura lui P. Ştefănucă, în 1931–1932 (Starea culturală a satului Cornova; Studenţii, învăţătorii şi preoţii, factori de orăşenizare a satelor; Substrat revoluţionar în lume satelor; Însemnări pe marginea bibliotecii unui sătean etc.), care, din motive obiective, n-au putut fi incluse în capitolul Studii (alte contribuţii ale acestui autor au fost doar menţionate în anexa Note a volumului).

Un alt grupaj din capitol cuprinde informaţii despre ciclul de prelegeri referitoare la Cornova, prevăzut a se desfăşura în cadrul Secţiei sociologice a Institutului Social Român în prima parte a anului 1932, „desfăşurătorul” acestui ciclu constituind, se pare, planul pe baza căruia urma să fie redactat materialul de teren şi, în acelaşi timp, planul de elaborare a monografiei. Ciclul de conferinţe, găzduit de Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, a debutat cu prelegerile cu caracter metodologic: Sociologia monografică (D. Gusti: filmul sociologic, realitatea socială şi cercetarea monografică, şi Tr. Herseni: metoda monografică). Alte prelegeri au vizat: Metoda cercetărilor monografice (H. H. Stahl: tehnica muncii monografice); Natura şi viaţa socială (I. Conea: condiţionarea geofizică a aşezării satului; Livia Gavat: flora şi fauna satului; Maria Cotescu: cadrul construit; Tr. Herseni: raportul dintre natură şi cultură); Magia şi descântecul în Basarabia (A. Golopenţia: aspecte generale privind viaţa spirituală; Ştefania Cristescu: descântecele); Viaţa morală a satelor basarabene (Gh. Focşa). De mare interes şi audienţă s-a bucurat „conferinţa” ţinută în acest cadru de către preotul Ion Zamă („Popa Zamă”), un povestitor de talia lui Ion Creangă, animator şi „observator” timp de peste patru decenii al vieţii cornovene şi un „furnizor” de date şi informaţii preţioase pentru monografişti.

O altă secţiune a capitolului II cuprinde materiale ale unor monografişti, elaborate şi/sau publicate mai târziu, precum şi texte ale altor autori despre cercetarea de la Cornova. De menţionat, în acest context, studiul lui Anton Golopenţia, Un sat basarabean, publicat iniţial de Sanda Golopenţia în 1988, care, probabil, era menit să „deschidă” monografia pe care acesta trebuia s-o coordoneze: „Înfăţişarea de către unul singur a ceea ce e miezul rodului şederii îndelungate a câtorva zeci de cercetători tineri, membri ai celei de a şaptea campanii monografice, icoana satului de la marginea Codrului Basarabiei pe care urmează să o întruchipăm aci prin câteva din trăsăturile sale de căpetenie nu e închegată dintr-un număr oarecare de imagini desprinse cu prilejul unei treceri de câteva ceasuri prin partea locului. Ci este înmănuncherea vederilor la care au dus feluritele cercetări particulare săvârşite cu acest prilej, care datorează fiecăruia dintre părtaşii acestei cercetări cel puţin câteva trăsături. Părerile şi spusele băştinaşilor ce o întregesc sunt culese chiar din dosarele cercetării” (p. 512–513). Apoi, textul lui E. Turdeanu, Într-un sat basarabean (Cornova, 1931), publicat iniţial în anul 1995, şi contribuţia Sandei Golopenţia din anul 2000, Fişe de teren din campania monografică de la Cornova (1931), care valorifică materiale din arhiva familiei. Tot aici este publicat şi textul lui V. Şoimaru, Un sat în flori, născut din dragoste, care ţine loc de prefaţă în lucrarea coordonată de acesta, Cornova 2000, dar şi o substanţială recenzie a acesteia, semnată de Iulia Mărgărit. În fine, câteva texte inedite, dintre care două cu caracter documentar: Alegerea satului Cornova pentru cercetări sociologice (autor Gr. Botezatu), care prezintă, între altele, Regulamentul campaniei, respectiv Campania monografică Cornova, 1931 (autor M. Diaconu), în care este prezentată lista monografiştilor.

Capitolul este întregit în mod fericit cu extrase din „convorbirile” din anii ’80 ale lui Zoltán Rostáş cu unii dintre monografiştii din anul 1931, care introduc elemente noi privind activitatea de la Cornova. Interlocutorii lui Zoltán Rostáş sunt: H. H. Stahl („Era, fără îndoială, interesantă Cornova. Era un lucru cu totul nou, pentru că aveam de-a face aici cu problemele unui sat care suferise influenţa puternică, şi culturală, dar şi administrativă rusească. Aveai acolo o serie întreagă de probleme care erau inexistente în alte regiuni”, p. 493), M. Pop („Păi s-a văzut cum a ieşit la monografii, că pe urmă s-a căutat să se rotunjească cât mai mult, dar tot nu s-a putut, nu s-a putut face adică o cercetare interdisciplinară, nici nu se poate face de către mai mulţi oameni… Părerea mea este că o cercetare interdisciplinară poate fi făcută de un singur om care stăpâneşte această realitate. Este, desigur, foarte greu. Este foarte greu să găseşti un om care să fie şi folclorist muzical, şi folclorist literar, şi să poată să facă şi inter-relaţii, şi să poată face şi scheme de comunicare şi toate lucrurile astea…”, p. 496), Marcela Focşa, E. Bernea, Paula Herseni („…niciunul dintre noi nu se rezuma numai la un singur lucru, n-aveam ochelari de cal. Când îţi pica o informaţie interesantă pentru altă problemă ori pentru o altă echipă, o notai, inclusiv – evident – informatorul, şi o transmiteai echipei respective”, p. 503), R. Cressin, Gh. Focşa, Gh. Lăzărescu, Gh. Macarie şi C-tin Marinescu.

Majoritatea participanţilor la cercetarea din Basarabia sunt prezentaţi în capitolul Monografişti. Fişe de dicţionar (Cornova, 1931). De astfel de prezentări bio-bibliografice, de mai mare sau mai mică extensie, se bucură 32 din cei 55 de echipieri, la care se mai adaugă două persoane implicate în realizarea filmului sociologic despre Cornova. Câţiva dintre aceştia „beneficiază” însă de prezentări mai ample, textele inedite reunite în capitolul Portrete sociologice putând constitui, ele singure, o lucrare de sine stătătoare. „Portretele” monografiştilor sunt realizate cu contribuţia majoră a unuia dintre editori, profesorul Zoltán Rostáş – remarcat prin „munca sa de o viaţă şi lucrările sale despre lumea gustiană” –, precum şi prin noua direcţie de studiu iniţiată de el, aceea a raportului dintre ştiinţă şi politică la D. Gusti7 – cel care semnează patru dintre cele şapte studii inserate în capitol. Seria acestora este deschisă, firesc, de studiul consacrat conducătorului Şcolii monografice (Dimitrie Gusti – schiţă pentru un portret de fondator), o abordare complexă a operei şi activităţii acestuia, care relevă principalele sale contribuţii la dezvoltarea sociologiei noastre: „…Dimitrie Gusti a reuşit să înfiinţeze o şcoală sociologică şi să o facă cunoscută atât în ţară, cât şi în viaţa ştiinţifică internaţională. Organizând activitatea ştiinţifică în Universitatea din Capitala română şi în spaţiul extrauniversitar, a fost propulsorul unor instituţii specializate legate de ştiinţele sociale. Preluând conducerea Fundaţiei Culturale, a înfiinţat reviste de sociologie şi de îndrumare culturală, a editat volume, a înfiinţat muzee de tip skansen şi a integrat sociologia în circuitul mondial al ştiinţelor sociale. A lărgit cunoaşterea monografică a realităţii rurale româneşti, mergând până la organizarea unor acţiuni sistematice de modernizare a satului, în care a implicat tineretul universitar. În ciuda lipsei de realism a Serviciului Social iniţiat de el, Gusti a oferit o alternativă morală la mobilizarea de tip fascist a tineretului” (p. 615).

Tot Zoltán Rostáş semnează şi „portretele” lui O. Neamţu (Octavian Neamţu sau valoarea devotamentului), „legendarul îndrumător al echipelor regale studenţeşti” (p. 696), „eminenţa cenuşie a efortului colectiv care a fost crearea Muzeului Satului” (p. 699) şi, mai presus de toate, „discipolul şi colaboratorul cel mai loial al profesorului Dimitrie Gusti” (p. 704), M. Pop (Mihai Pop sau luciditatea discretă), sub a cărui conducere ştiinţifică „maniera de cercetare monografică a continuat să funcţioneze” (p. 716) şi după înlăturarea sociologiei din cercetare şi învăţământ, în cadrul Institutului de Folclor din Bucureşti, şi H. H. Stahl (H. H. Stahl sau un savant solitar într-o comunitate), cel mai longeviv reprezentant al Şcolii gustiene şi, în acelaşi timp, cea mai autorizată sursă de informaţii despre sociologia monografică, inclusiv despre campania de la Cornova. Alte trei „portrete” îi vizează pe Dumitru C. Amzăr, printr-un studiu bio-bibliografic exhaustiv semnat de Dora Mezdrea (editor al unor gânditori interbelici, între care şi acesta), Ştefania Cristescu (Ştefania Cristescu şi Cornova), a cărei „producţie” monografică (studiile privind manifestările spirituale din Cornova, dar şi din Drăguş) o „recenzează” fiica sa, Sanda Golopenţia, şi Gheorghe Focşa (Gheorghe Focşa – etnograf şi muzeograf), remarcat de Lina Codreanu pentru „contribuţia fundamentală la aprofundarea cercetării monografice pe temeiuri ştiinţifice, la ctitorirea muzeală şi sistematizarea dezvoltării muzeografice” (p. 681).

În fine, volumul cuprinde şi trei anexe: Note, în care sunt furnizate informaţii privind materialele reproduse (sursa de unde au fost preluate, alte eventuale publicări, caracterul inedit ale unor materiale, locul de desfăşurare a unor conferinţe, autorii şi sursele fişelor de dicţionar; Rezumate în limba franceză ale celor 12 studii publicate în „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” în anul 1932; Cornova 1931. Iconografie de Iosif Berman, în care sunt reproduse 133 de imagini fotografice din satul-gazdă al campaniei monografice realizate de renumitul fotograf al acesteia, câteva imagini din localitate după opt decenii, dar şi diploma de cetăţean de onoare acordată lui D. Gusti de către Consiliul sătesc al satului Cornova.

Cornova 1931 este o realizare editorială deosebită, care îi permite cititorului să-şi formeze o imagine asupra activităţii Seminarului de sociologie condus de către D. Gusti, mai apropiată de dimensiunile sale reale. Această apreciere nu poate înlătura însă constatarea unei anumite lipse de interes a lui D. Gusti pentru valorificarea, prin lucrări de sinteză, a rezultatelor campaniilor de teren, în condiţiile în care alte instituţii ale epocii aflate în strânsă legătură cu el şi cu sociologia monografică (Echipele regale studenţeşti, Institutul Social Banat-Crişana) au reuşit să-şi finalizeze o parte din cercetările lor prin lucrări de o asemenea factură. Această deficienţă din activitatea Seminarului a fost, de altfel, subliniată şi de H. H. Stahl în următorii termeni: „Până la urmă, monografia se transformase în rutină, lipsită de orişice scop. Fără finalizare vizibilă. Ceea ce, fără îndoială, a dezamăgit pe foarte, foarte mulţi oameni, care, pur şi simplu, n-au mai venit, n-au mai participat la aceste lucrări. Dar asta s-a întâmplat încă o dată la Cornova… (Gusti) A lăsat-o încurcată – deci, nu s-a amestecat nimeni la conducere şi s-a mers mecanic; au reuşit câţiva să mai facă câte ceva. Dar prin faptul că au avut ei o anumită idee proprie. Dar n-a mai fost o conducere. O acţiune colectivă” (p. 496).

Note

1 Lucia Apolzan, Sate, oraşe şi regiuni cercetate de Institutul Social Român. 1925–1945, Institutul Social Român, Institutul de Cercetări Sociale al României, Bucureşti, 1945, p. 15.
2 Tr. Vedinaş, Cercetarea monografică de la Măguri, „Studia Universitatis «Babeş-Bolyai», Series Sociologia-Politologia, XXXVIII, nr. 1, 1993, p. 57. Această „dramă” a sesizat-o, de altfel, şi George Em. Marica, care semnala în epocă lipsa unor „lucrări de sinteză” şi limitarea valorificării rezultatelor cercetării monografice la „studii secvenţiale” (vezi George Em. Marica, Satul ca structură psihică şi socială. Curs de sociologie rurală, Cluj-Napoca, Edit. Argonaut, 2004 [1948], p. 11).
3 Acest volum a beneficiat de o prezentare amplă în revista germană „Kölner Vierteljahrshefte für Soziologie” (vezi George Em. Marica, Dorfsoziologische Untersuchungen in Rumänien, XII, 1934, nr. 2, p. 127–138).
4 Monografia ca utopie, interviu cu Henri H. Stahl, Bucureşti, Edit. Paideia, 2000; O istorie orală a Şcolii Sociologice de la Bucureşti, Bucureşti, Edit. Printech, 2001; Sala luminoasă. Primii monografişti ai şcolii gustiene, Bucureşti, Edit. Paideia, 2003; Atelierul gustian. O abordare organizaţională, Bucureşti, Edit. Tritonic, 2005; Parcurs întrerupt. Discipolii şcolii gustiene din anii 30, Bucureşti, Edit. Paideia, 2006; Strada Latină nr. 8. Monografişti şi echipieri gustieni la Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, Bucureşti, Curtea Veche, 2009.
5 *** Cornova, V. Şoimaru (coord.), Chişinău, Edit. Museum, 2000, 708 p.
George Em. Marica, art. cit., p. 128.
7 A. Momoc, Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Şcoala gustiană între carlism şi legionarism, Bucureşti, Edit. Curtea Veche, 2012, p. 6 şi 11.

http://www.cooperativag.ro/recenzie-dimitrie-gusti-si-colaboratorii-cornova-1931/