Comemorarea de la Mînăstirea Comana –
75 de ani de la bătălia de la Cotul Donului 1942, de Mihai Floarea

După slujba duminicală din biserică, procesiunea și parastasul cuvenit, emoționanta ceremonie din fața mausoleului închinat eroilor neamului a debutat duminică, 29 brumărel 2017, cu un cuvînt al starețului Mînăstirii Comana, arhimandritul dr. Mihail Muscariu.
Dintre cuvîntările celor invitați, o menționez pe aceea a profesorului universitar Vasile Șoimaru, patriot român care, aflat anul acesta pentru a patra oară pe locul groaznicului măcel de acum 75 de ani de la Cotul Donului, a adunat într-o urnă pămînt amestecat cu sîngele eroilor jertfiți pentru cauza întregirii teritoriului patriei. Peste 150 000 de ofițeri și ostași au pierit în toamna lui 1942. Mai precis, pe 19 brumar, surprinsă de iarna rusească fără echipament adecvat (așa cum declara cu ani în urmă, la întrunirile organizate de Fundația creștină „Părintele Arsenie Boca“, dr. Iosif Niculescu, participant ca medic militar la confruntări: „Efectele noastre militare erau la acea oră pantaloni de vară și bluze cu mîneci scurte“), Armata a treia a fost înfrîntă în condiții astăzi clare de sabotaj și trădare. Emoționantă a fost și înmînarea crucii improvizate starețului mînăstirii, care a fost adusă special de la Cotul Donului de profesorul-călător. Eroismul conaționalilor noștri uitați în stepa rusească de peste șapte decenii a fost luminat acolo de simbolul creștin din 2012, iar din 2015, din curtea Mînăstirii Comana, și de o Troiță.
De cînd am cunoscut, în 2013, pe inimosul Vasile Șoimaru și i-am citit cartea Cotul Donului 1942 , am inițiat o petiție on line și am sugerat preoțimii și mirenilor din toată România să comemoreze pe 19 brumar jertfa de la Cotul Donului. Pr. Sorin Ovidiu Mititean, pr. Emanuel Florin Ganciu și alți slujitori ai altarelor au răspuns cu promptitudine îndemnului meu și sper ca exemplul lor să fi fost urmat de cît mai mulți. Din fericire, din 2016 oficialitățile românești au reacționat și ele pozitiv, așa încît am putut citi recent un articol cu un titlu semnificativ: Eroii de la Cotul Donului sînt înmormîntați creștinește după 74 de ani .
Momentele culminante ale comemorării de la Mînăstirea Comana de anul acesta au fost aducerea urnei și, sub acordurile imnului național, depunerea coroanelor de flori. Parcă spre a-mi aminti de manifestarea fastuoasă din 2015 , Andreea, o fetiță de șapte ani, a interpretat cu talent un cîntec patriotic, pe versurile soldatului mort pe muntele Sorica din Carpați: Nu plînge, Maică Românie, / Că am să mor neîmpărtășit! / Un glonț pornit spre pieptul tău, / Cu pieptul meu eu l-am oprit… // Nu plînge, Maică Românie! / E rîndul nostru să luptăm / Și din pămîntul ce ne arde / Nicio fărîmă să nu dăm! / Nu plînge, Maică Românie! / Pentru dreptate noi pierim; / Copiii noștri, peste veacuri, / Onoare ne vor da, o știm! // Nu plînge, Maică Românie! / Adună tot ce-i bun sub soare; / Ne cheamă și pe noi la praznic, / Cînd România va fi mare! Din înalturi, un bimotor decolat de pe aerodromul din apropiere a survolat curtea mînăstirii dînd onorul, iar de pe pămînt veteranul Ion Paiu, care a împlinit în primăvară 97 de ani, a evocat cu luciditate bătălia de la Cotul Donului, stimulat de dl general Radu Theodoru, nonagenar și veteran, la rîndul d-sale („Iată modelul soldatului român: curajos, rezistent, perseverent!…“).
Au urmat depunerea urnei în incinta amenajată special, scurtele cuvîntări ale personalităților participante și, simetric debutului, procesiunea spre biserică.
Apoi s-a desfășurat un simpozion închinat tematicii.
Am plecat convins că am fost părtași la momente istorice.
Mulțumesc pe această cale gazdelor noastre de la Mînăstirea Comana, organizatorilor și îndeosebi bunului prieten Vasile Șoimaru din Chișinău, căci fără strădania sa pilduitoare din 2012-2017, uitarea ar fi continuat să învăluie pe nedrept eroismul românilor din al doilea război mondial care au făcut să se întregească pentru un scurt timp patria în străvechile fruntarii…
Avem de dus în continuare, fiecare după cît ne stă în puteri, lupta reîntregirii!
Doamne ajută!
Mihai Floarea
Din revista „Noul euxin”, Nr.9, 2017