219.tif

Acum exact un sfert de secol FOTOGRAFIA a început să-mi strâmtoreze ECONOMIA, ca ocupație profesională, să-mi împuțineze ECONOMIILE, ca sursă de existență, și să devină, FOTOTERAPIE, ca o metodă eficientă de terapie a sufletului…

Dar toate au început, în luna martie 1994, în orașul Omaha, statul, Nebrasca, la Universitatea din acest stat american, unde mă aflam pentru o documentare, în calitatea mea de vicerector al nou fondatei ASEM, împreună cu rectorul-fondator, Paul Bran, colegul ASEM-ist și director al revistei de Contabilitate și Audit, Pavel Tostogan, directoarea Centrului moldo-american MACIP, Elena Câșlaru, și omul de afaceri Ion Mardarovici(foto).

A trecut încet un sfert de secol dar a crescut vertiginos numărul fotografiilor din fototeca mea personală: acum cinci ani aveam 300 de mii, azi am circa o jumătate de milion, evoluând de la filmări cu limitări, pe filme, până la cele digitale, fără limitări; de la prima fotografie nereușită făcută la Omaha în ziua procurării aparatului de fotografiat pe 13 martie și primul film cu 24 de cadre început la Omaha și terminat la Washington în ziua de 21 martie; de la prima fotografie de succes, pe data de 18 iunie 1996 (un frumos răsărit de soare!) până la vernisarea primei expoziții de fotografii, aproape artistice, din 1 decembrie 2002, lansarea primului album de POEME ÎN IMAGINI, în aprilie 2004, decernarea, în noiembrie 2015 a Premiului Academiei Române pentru Monografia etnofotografică, ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI, tipărită în aprilie 2014.

Acum, nu-mi rămâne decât să recunosc cinstit: m-am îmbolnăvit rău de tot și nici măcar nu încerc să mă lecuiesc de această maladie periculoasă, mă tem să n-o agravez mai tare… Din contra, fotografia a devenit pentru mine terapia multor altor boli mai greu de lecuit…

Și ultima ce vreau să spun: eram în clasa a 6-a sau a 7-a, anul 1962 sau 1963, când am trimis la Chișinău, la revista Scânteia leninistă și ziarul Tânărul leninist, câteva încercări poetice de-ale mele, răspunsul mult așteptat, primit peste o perioadă de timp, a fost dezamăgitor… Apoi am încercat și cu desenele, dar nici cu ele n-am devenit fericitul zilei… N-au trecut testul la „Moldovenii au talent” nicio poezie și nici o pictură de a mea, nimic bun de tipar n-au găsit coordonatorii leninismului pentru tânăra generație de de atunci… Trebuia să treacă mai bine de trei decenii ca visul meu să se împlinească, în ambele domenii: poezia și arta plastică, dar cu ajutorul artei fotografice… Când am lansat albumul POEME ÎN IMAGINI, în aprilie 2004, am înercat disperat să găsesc și să invit pe cineva de la redacțiile menționate mai sus și să le mulțumesc public pentru refuzul de atunci care a trezit în mine o nestrămutată dorință de a ajunge acolo …unde am ajuns mult mai târziu…

Anexez mai jos 25 de imagini din cei 25 de ani de practiiică fotografică, neavând nici măcar 25 de secunde de pregătire teoretică în domenu (ca să nu-mi placă cumva și fotografia post-modernistă, pe care n-o prefer); Printre ele primele trei imagini din primul film consumat la Washington, colegii mei și capodoperile marelui Brâncuși, Pasărea în văzduh și Măiastra de la Muzeul artelor moderne din capitala SUA, martie 1994; primul meu succes, din iulie 1996, splendidul răsărit de soare plus câteva din fotografiile reușite de mai târziu, dorindu-vă, stimați prieteni, vizionare plăcută și nu vă temeți să încercați… FOTOTERAPIA ajută sufletul și ușurează substanțial buzunarele…

V.Ș., 18 Martie 2019

FACEBOOK