Valeriu MURAVSCHI LA 70 DE ANI…

ASTĂZI, 31.08.2019, prietenul meu de-o viață, colegul de grupă și de cameră, Valeriu MURAVSCHI, ex-ministru al finanțelor, ex-prim-ministru al R. Moldova la proclamarea independenței ei, deputat în Parlament, rotungește frumoasa vârstă de 70 de ani…

Îi doresc și pe această cale LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI SUCCESE ÎN TOATE domeniile pe care le practică și la această frumoasă vârstă!!!… Acum niște ani de zile Valeriu Muravschi a publicat o carte, vinovat fiind și eu de apariția ei și de scrierea prefeței la această carte… Și pentru că despre carte mulți au uitat sau poate nici n-au prea știut, vinovat fiind chiar autorul ei, mai bine zis modestia lui fabuloasă, astăzi vă propun să lecturați această prefață scrisă de mine poate vă va trezi interesul și pentru lecturarea acestei cărți de istorie economică recentă a Republicii Moldova…

LA MULȚI ANI, FRATE VALERIU, și nu uita că se apropie vertiginos și JUBILEUL, adică aniversarea a 50-a de la absolvirea de către noi a Facultății de economie a Politehnicii din Chișinău, care astăzi cu onoare poartă numele excepționalului nostru Rector, Sergiu Rădăuțan…

O BIOGRAFIE DE ECONOMIST, SCRISĂ DE UN ECONOMIST

                             ( În loc de cuvânt-înainte)

Ai deschis, stimate cititorule, prima carte a economistului şi omului de stat Valeriu Muravschi.

A avut posibilităţi de tot felul să mai scrie şi să tipărească încă vreo câteva volume… A avut, dar n-a făcut-o, nu a îndrăznit!… Pentru că modestia lui Valeriu Muravschi depăşeşte orice limite ale admisibilului.

Nu a fost uşor să-l conving să adune  materialele publicate în ultimii 20 de ani într-o carte. Dânsul se consideră un economist practician – aşa şi este, pe bună dreptate – şi nici nu dorea să audă de ideea de a edita o carte, nu că vreo monografie dar măcar o culegere de articole şi interviuri deja publicate.

În această situaţie, am hotărât să-l pun în faţa faptului împlinit: cu ajutorul unor simpatice şi competente colaboratoare ale Bibliotecii Naţionale a RM, am adunat majoritatea disponibilă a articolelor, interviurilor, declaraţiilor sale, inserate în presa periodică de la noi, şi nu numai de la noi, le-am dat la cules, apoi la machetare, le-am pus într-o mapă şi în ajunul jubileului său de 60 de ani i le-am pus pe biroul său de la oficiu… A fost omeneşte, plăcut surpins şi n-a rezistat… S-a pus pe (re-)citit şi, în cele din urmă, a acceptat ideea de a tipări această carte!

Astfel, stimaţi cititorie, aveţi posibilitatea de a răsfoi o carte a unor atitudini, ale căror corectitudini şi curaj au fost încercate, verificate de ultimele două decenii. Veţi găsi, în paginile acestui volum, multe explicaţii ale unor fenomene care au ţintuit R. Moldova într-o tranziţie continuă, dar pentru persoanele mai puţin familiarizate cu problemele economiei, cartea lui V. Muravschi se prezintă şi ca un bun îndreptar al evoluţiilor de ordin economic prin care trece o societate post-totalitară şi post-colonială – cum a fost RSS Moldovenească şi cum mai rămâne, din păcate, R. Moldova. Pe scurt, această nouă apariţie editorială este, în felul său,  o scurtă istorie economică a R. Moldova, cuprinzînd două decenii – de  la sfârşitul sec. XX – la începutul sec. XXI.

Nu voi da, aici, alte amănunte despre cartea Atitudini dintr-o epocă zbuciumată. Cititorul le va căuta citind-o, şi neapărat va găsi multe detalii semnificative, edificatoare. Pe alocuri, efectul lecturii  va depăşi cu mult aşteptările… Vă asigur, cu toată sinceritatea, de acest lucru!..

Cum însă Valeriu Muravschi este cunoscut mai mult „pe dinafara” – de la televizor, din emisiuni radiofonice, din presa scrisă etc., şi pentru ca viitorii cititori să nu se limiteze la „cunoaşterea” conţinutului prezentei din prefaţa ei – cum, din păcate, se mai întâmplă uneori – şi pentru că îl cunosc pe autor de-o viaţă, de 42 de ani, de când, la 1 septembrie 1967, am păşit ambii pragul Facultăţii de economie a Politehnicii din Chişinău, ctitorită de marele nostru înaintaş acad. Sergiu Rădăuţanu, am hotărât să scriu o altfel de prefaţă, un altfel de cuvânt-înainte. Să prezint,  în rândurile ce urmează o biografie a lui Valeriu Muravschi, astfel ca toţi cei sincer interesaţi de mesajul scrierilor din volumul de faţă, să afle mai multe despre personalitatea pe cât de complexă, pe atât de discretă a autorului, care e, cu adevărat, o rara avis – o pasăre rară a timpurilor noastre: un om foarte valoros, dar, totodată, excesiv de modest…

                                               *        *        *

Viitorul economist, politician şi om de stat, prim-ministru al Republicii Moldova în zilele proclamării independenţei ei, autorul acestei cărţi, s-a născut la 31 iulie 1949 într-o familie de buni, harnici şi oneţti gospodari ai satului Sirota din judeţul Orhei: Muravschi Tudor şi Ana (născută Josan).

După absolvirea şcolii medii de cultură generală din com. Chiperceni – Orhei (1966), dă admiterea la Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău (azi, Universitatea Tehnică), al cărei licenţiat devine în 1971.

Activează ca inginer-economist la Comitetul de Stat pentru preţuri (1971-1975); deţine, succesiv, în cadrul Ministerului industriei materialelor de construcţii, mai multe funcţii: şef secţie, şef  Direcţia economie, membru al Colegiului (1975-1990). În anii 1990-1991 este ministru al Finanţelor, apoi şi viceprim-ministru al Guvernului Republicii Moldova, răstimp în care republica îşi proclamă suveranitatea faţă de Uniunea Sovietică (23 mai 1990), renunţând la titulatura stabilită de ocupanţi – din RSSM devine Republica Moldova (23 iunie 1990), stabilind şi primele relaţii directe cu România, cu alte state europene.

De la 28 mai 1991 până la 1 iulie 1992 Valeriu Muravschi activează ca prim-ministru al Republicii Moldova. Este o perioadă pe cât de luminoasă, pe cât de dificilă pentru destinul poporului nostru şi al tînărului stat, care îşi proclamă independenţa faţă de imperiul sovietic la  27 august 1991. Tocmai această împrejurare – ruperea noastră de la metropolă – determină Moscova să recurgă la acţiuni deschise de şantaj politic şi economic, stimulează forţele antinaţionale, proimperiale şi separatiste, ca în cele din urmă Rusia să declanşeze, la 2 martie 1992, un război împotriva Republicii Moldova, o agresiune militară de proporţii numită la noi până în prezent, metaforic, „conflictul de la Nistru”.

În acei ani extrem de grei, complicaţi, tragici pentru noi, Guvernul condus de V. Muravschi, însuşi prim-ministrul, au demonstrat maturitate politică, curaj civic, patriotism, dar şi suficient profesionalism. Amintim că din Guvernul Valeriu Muravschi au făcut parte personalităţi de vază ale politicii, economiei şi culturii precum Gheorghe Efros, Constantin Tampiza, Al. Barbu, Al. Barbăneagră, Nicolae Mătcaş, Ion Ungureanu, Gheorghe Ghidirim, Tudor Botnaru, Ion Costaş  ş. a.  Tocmai datorită acestui comportament demn al conducerii de la Chişinău, agresorii străini şi mercenarii lor locali nu au reuşit să  îngenuncheze R. Moldova atunci, când au pus-o  în situaţia de a renunţa la independenţa şi la alte cuceriri anterioare: revenirea la grafia latină şi proclamarea limbii române ca limbă oficială (de stat); scoaterea în afara legii a doctrinei şi a organizaţiilor promotoare ale regimului comunist de factură rusă, stalinistă; îndepărtarea de economia „socialistă” şi punerea temeiurilor pentru o economie reformată  conform legilor şi legităţilor economiei de piaţă, valabile în lumea liberă etc.

Nu este întâmplător faptul că Valeriu Muravschi a fost supranumit în presa timpului „premierul independenţei”. Deşi R. Moldova se confrunta cu grave probleme politice, economice şi pur existenţiale, după câţiva ani (1988-1991)

marcaţi de preocuparea generală, excesivă pentru probleme pur umanistice (limba oficială, grafia latină, simbolistica naţională, recuperarea istoriei adevărate a poporului etc.), Guvernul condus de V. Muravschi a purces la soluţionarea unor probleme vitale de ordin economic, pornind de la ideea că în viaţa unui popor, a unei formaţiuni statale, primează acest aspect: al unei existenţe pe cât e posibil de prospere şi libere. Atunci a fost limitat la maximum monopolul statului asupra industriei, comerţului, pământului, altor bunuri esenţiale, s-a procedat la liberalizarea preţurilor şi a economiei în general, concomitent cu adoptarea unor măsuri de protecţie socială a populaţiei. Însuşi Guvernul V. Muravschi printre multiple proiecte în susţinerea reformei, a promovat un proiect de privatizare, elaborat de către un grup de specialişti condus de prof. dr. Paul Bran, bazat pe teoriile economiei de piaţă, care însă a fost respins de majoritatea deputaţilor din primul Parlament, aceştia adoptând alt proiect, întemeiat pe populismul economic şi social. Consecinţele acelei decizii a Parlamentului au fost resimţite în următorii 15 ani de stagnare şi degradare a economiei şi în genere a vieţii locuitorilor Republicii Moldova.

În acelaşi timp Guvernul a contribuit la reformarea sistemul financiar-bancar din R. Moldova asigurînd elaborarea şi conceptul punerii în circulaţie a  leului ca  monedă naţională. Fiind un om cu viziuni de perspectivă, V. Muravschi a contribuit la deschiderea primei instituţii de învăţământ superior pentru pregătirea cadrelor în cele mai diferite sfere ale economiei naţionale şi ale relaţiilor economice externe: Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM), fondată la 27 august 1991, prin implicarea directă şi plenară a prof. dr. Paul Bran şi a unor specialişti băştinaşi.

Guvernul Muravschi asigură, în această perioadă,  fabricarea şi pregătirea pentru punerea în circulaţie a monedei naţionale şi actelor de identificare a populaţiei: paşaport naţional şi buletin de identitate, renunţându-se la paşaportul URSS. Concomitent, Cabinetul de Miniştri începe negocierile şi pregăteşte deciziile respective pentru aderarea R. Moldova la Fondul Monetar Internaţional, la Banca Mondială, la BERD. Au loc primele întâlniri cu conducerea Uniunii Europene, în cadrul cărora  este expus, prezentat cursul politic al Guvernului R. Moldova.   

La 1 iulie 1992, în virtutea neacceptării de către Parlament a Programului de reforme, inclusiv a Conceptului de privatizare, precum şi ca urmare directă a  „Convenţiei Elţîn-Snegur”, care a fost de facto un ultimatum al Rusiei imperiale, Guvernul V. Muravschi este pus în imposibilitate de a administra treburile şi, neavând sprijinul Legislativului, este nevoit  să-şi dea demisia. Atunci, Parlamentul R. Moldova numeşte în funcţia de prim-ministru al R. Moldova pe  A. Sangheli, care formează „un guvern de conciliere”, astfel înlesnind revenirea la putere a militanţilor şi nostalgicilor după regimul sovietic care ulterior au blocat promovarea reformelor, au stopat pentru mult timp evoluţia firească, în spiritul ideilor naţionale şi democratice, a societăţii noastre.

1998. Muravschi se retrage provizoriu din viaţa politică activă, „de vârf”, şi se consacră necesităţii consolidării şi dezvoltării sistemului bancar, fondând în 1993 Asociaţia Băncilor din R. Moldova şi al cărei preşedinte este până în 1998.

În 1998 este ales deputat în Parlamentul R. Moldova, fiind preşedinte al Comisiei pentru buget şi finanţe din cadrul Legislativului de la Chişinău. În 1999 i se conferă Ordinul Gloria Muncii.

În 1999 este ales preşedinte al  Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat din R. Moldova, promovând în acelaşi timp ideea fuzionării formaţiunilor de orientare naţională şi democratică. Acest deziderat, până la urmă se realizează, în 2002, prin formarea Partidului Liberal, V. Muravschi devenind unul dintre vicepreşedinţii PLM.

Din anul 2001 activează în calitate de consultant al grupului de companii Dacia-Agrochim şi DacFruct, cu un rol vizibil în sectorul real al economiei naţionale a R. Moldova, deoarece activitatea acestor companii se bazează pe implementarea unor tehnologii moderne superintensive în pomicultură şi viticultură.

Acum, stimaţi cititori, sper că îl cunoaşteţi mai bine pe autorul cărţii ce v-a nimerit în mâini.

S-ar putea că, datorită unei cunoaşteri  mai bune a biografiei şi personalităţii protagonistului, doriţi să-l „vedeţi” mai calr, mai pe îndelete, nu numai „din afară”, ci şi „pe dinăuntru”.

Nu-mi rămâne decât să  vă urez lectură placută, cu precizarea că asemenea lucrări văd la noi lumina tiparului prea de tot rar – pentru o republică şi o populaţie în care economia continuă a fi una dintre marile enigme ale existenţei noastre…

Vasile SOIMARU,

doctor în economie,

conferenţiar universitar