Anume aşa – teroare politică – a caracterizat starea de lucruri ce s-a creat în ultimul timp la Academia de Studii Economice (A.S.E.) rectorul acestei instituţii, dl pr. dr Paul Bran. Această surprinzňtoare definiţie a fost urmată de o declaraţie nu mai puţin surprinzătoare:

“Este 12.45 şi până la această oră nu este încă un document prin care aş fi fost scos din funcţie, prin urmare acum vorbesc în calitatea-mi de rector al A.S.E.”.

Astfel a început ultima şedinţă a Senatului A.S.E., pe 23 mai a.c. (1994-n.n.), şedinţă la care au asistat, de asemenea, practic întreg corpul didactic,numeroşi studenţi, reprezentanţi ai mass-media.

“PAHARUL S-A UMPLUT…” – aceasta a fost concluzia pe care au tras-o probabil toţi cei prezenţi la şedinţă ascultându-l pe dl rector P.Bran, profesor doctor în economie, unul dintre cei mai documentaţi şi mai consecvenţi promotori ai ştiinţei şi practicii economiei de piaţă. Invitat la Chişinău de la Bucureşti acum trei ani, în baza unei înţelegeri dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul României, pr. dr Paul Bran a făcut enorm pentru A.S.E., de fapt d-lui şi echipa

au ridicat această instituţie-cheie în promovarea reformelor, instituţie menită să pregătească specialişti ce vor apăra economia R.M. de mafia internă şi externă.

Lista tuturor acţiunilor de merit pe care ar semna Paul Bran şi echipa d-lui este prea mare ca s-o reproducem aici, totuşi, câteva din cele mai vizibile realizări ale A.S.E. trebuie amintite – să ştie cât mai mulţi despre ele:

– formarea unei biblioteci ştiinţifice cu un fond de peste 50 mii ex.;

– achiziţionarea materialului didactic şi a tehnicii necesare desfăşurării procesului de studiere;

– invitarea, pentru a ţine prelegeri, a unor profesori de vază din Europa şi America;

– trimiterea în Europa şi S.U.A. pentru studii, stagiere sau acumulare de experienţă a numeroşi studenţi şi profesori de la A.S.E.;

– organizarea de conferinţe şi simpozioane ştiinţifice internaţionale;

– scrierea, traducerea şi editarea a cca 60 de manuale pentru studenţi, indicaţii şi instrucţiuni pentru lucrătorii băncilor şi din alte domenii ale economiei;

– ridicarea calificării şi reciclarea în aulele A.S.E. a mii de specialişti din economia naţională a R.M.;

– contribuţii la noua concepţie a sistemului bancar-financiar, la introducerea valutei naţionale, la obţinerea de către Republică a unor credite şi ajutoare băneşti etc., etc.

E de menţionat că în cei aproape trei ani de existenţă A.S.E. practic n-a cunoscut sprijinul Ministerului Ştiinţei şi Învăţământului şi mai mult simbolic – pe cel al Ministerului Economiei Naţionale.

Fiţi de acord, imaginea A.S.E. este mai mult decât frumoasă: să tot studiezi şi să predai într-o asemenea instituţie! Însă în ultimul timp la A.S.E. au prins a se întâmpla lucruri foarte ciudate. Se

face simţită o crasă neglijenţă în activitatea de administrare şi de pază. Au loc, unul după altul, furturi – mai mult sau mai puţin întâmplătoare. La Centrul de calcul fiecare face ce vrea – de regulă, nu în interesele A.S.E. Nu se mai dă ascultare deciziilor rectorului, despre care se lanseazň în schimb tot soiul de zvonuri, insinuări.

Într-o bună zi s-a zvonit că A.S.E. are un nou rector şi un nou prorector, numirea lor (de fapt autonumirea) punându-se în legătură cu nu se ştie care decret prezidenţial şi nu se ştie care indicaţie de la Ministerul Securităţii! S-a ajuns până acolo că unei delegaţii S.U.A. i s-a spus că rector nu mai este românul Paul Bran, ci unul “de al nostru”, ceea ce a provocat sincera stupoare a oaspeţilor de peste Ocean. Această enigmatică “numire” a rectorului “băştinaş” a bulversat

rândurile unor profesori care au prins a-şi corecta cursurile introducând grabnic teme “noi”, cum ar fi, de pildă, “Normarea muncii” (socialiste,evident). Astfel, viaţa unei instituţii pur ştiinţifice s-a politizat până la refuz…

Toate astea le-am aflat din comunicarea dlui rector (cel adevărat), pr. dr Paul Bran, precum şi din scrisoarea ce urma să fie semnată de membrii Senatului A.S.E. şi trimisă oficialităţilor R.M., unor

organisme economice internaţionale, mijloacelor de informare în masă.

Am putut auzi şi replicile “opoziţiei”, adică ale unora dintre cei vizaţi: extrem de emotive, dar nu la fel de consistente şi convingňtoare.

N-am vrea, nu putem să-l facem aici pe judecňtorul.

Cu atât mai mult cu cât drama de la A.S.E. îşi are regizorii, credem, în afara blocului acestei instituţii. Ei au cu toţii nume, dar au și un nume comun:

CEI CARE NU DORESC REFORME, NICI OAMENI CARE SĂ LE PROMOVEZE PENTRU A LE ÎMPIEDICA APUCĂTURILE ŞI INTENŢIILE MAFIOTICE.

Vlad POHILĂ

“Glasul Naţiunii”, Nr. 21 (192), mai 1994