În această zi Paul Bran ar fi rotungit 80 de ani, din care 14 deja au devenit parte a veșniciei… Și pentru că ASEM-iștii n-au uitat nici pentru o clipă de meritele ctitorului universității lor de științe economice, în acest an, pe timp de pandemie, au pregătit o serie de documente și manifestări cu …mască de protecție împotriva Covidului.

Prima fiind chiar materialul atașat mai jos despre Paul Bran, cercetătorul, rectorul, (https://www.facebook.com/biblioteca.asem/videos/10218597799917936) profesorul, familistul și patriotul, pregătit de echipa de profesioniști de la Bibliotecă Științifică a ASEM; Au fost vernisate expoziții de carte și de fotografii consacrate memoriei Profesorului drag; În memoria Rectorului Paul Bran a fost tipărită o solidă carte (400p.) întitulată: „PAUL BRAN – personalitate marcantă a științei românești: la 80 de ani de la nașterea marelui economist”, carte care va fi lansată în următoarele zile (Vă prezint mai jos articolul meu despre Paul Bran, inclus în această carte comemorativă). Dar cea mai frumoasă surpriză comemorativă urmează să aibă loc de Ziua ASEM-ului și a Economiștilor, la 29 de ani de la fondare, pe 25 septembrie curent, surpriză, despre care vom vorbi peste două săptămâni de zile.

PAUL BRAN ŞI BASARABIA RECUNOSCĂTOARE

Vasile ȘOIMARU, conf. univ., dr.

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

(1990-1994, 1998-2001),

Vice rector al ASEM (25 septembrie 1991 – 13 iulie 1994)

Paul BRAN, economist român, profesor universitar, doctor în economie, manager al învăţământului superior în domeniu. Este soţul Florinei Bran, dublu doctor în ştiinţe – în geografie şi în economie, profesor universitar la ASE Bucureşti.

S-a născut la 13 septembrie 1940, în comuna Topolog, judeţul Tulcea. Face Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa (1955-1959), după care urmează Facultatea de finanţe şi credit din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1960-1965), luând licenţa cu diplomă de merit. A avut stagii de documentare şi perfecţionare la Institutul de înalte Studii Economice Internaţionale din Geneva, Elveţia (1975) şi în SUA (1994).

În 1965 este repartizat la Catedra de finanţe de la facultatea de profil a ASE, parcurgând pe bază de concurs toate treptele didactice: preparator, asistent, lector. în 1974 devine doctor în economie, susţinând teza cu subiectul „Decizia financiară în unitatea economică”. Este promovat conferenţiar (1979), apoi profesor universitar (1990). Conducător de doctorat la specialitatea Relaţii financiare şi monetare internaţionale (din 1990), pregătind mai mulţi doctori în domeniu, inclusiv tineri studioşi din Republica Moldova.

A deţinut diferite funcţii importante pe linie profesională: rector-fondator al ASEM (1991-1994), rector al ASE Bucureşti (două mandate consecutive, 1996 – 2004), preşedinte al AGER – Asociaţia Generală a Economiştilor din România (din 2001). Ca rector al ASE Bucureşti a contribuit mult la racordarea programelor de studii la standardele europene, modernizarea bazei didactice, dotarea instituţiei cu tehnică de calcul şi alte instrumente moderne necesare studiilor şi cercetării. Exigent cu toţi studenţii şi doctoranzii, totuşi, faţă de tinerii din Republica Moldova manifestă o atitudine cumva preferenţială, contribuind plenar la formarea lor ca specialişti de înaltă calificare. Ca preşedinte al AGER a optat pentru creşterea rolului economiştilor la realizarea obiectivelor economiei naţionale în etapa actuală, a afirmării respectului faţă de economie şi faţă de interesele naţionale, încadrarea economiei româneşti în procesele economice actuale din lumea civilizată. A deţinut funcţii însemnate şi pe linie administrativă: consilier guvernamental / conducătorul Departamentului reformei economice în primul Guvern democratic al României (1990-1991); consilier guvernamental în Guvernul Republicii Moldova (1991-1994). Cu pregătirea profesională temeinică şi cu prestigiul deosebit de care se bucură, s-a impus plenar în procesul de reformare a învăţământului economic superior în România şi în Republica Moldova, dar şi la refacerea economiei naţionale în perioada de tranziţie la economia de piaţă.

Paul Bran şi-a concentrat activitatea universitară pe mai multe discipline: Finanţele întreprinderilor, Gestiunea financiară a întreprinderilor, Finanţe generale, Monedă, Economica valorii, Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Management financiar, Proiecte economice, Iniţiere în cercetarea ştiinţifica economică.

A îmbinat cu succes munca la catedră cu activitatea de cercetare, aceasta din urmă axându-se pe două direcţii principale: a) scrierea/elaborarea de manuale, cursuri, alte lucrări teoretico-metodice menite să susţină procesul de învăţământ universitar, aceste lucrări fiind deosebit de populare printre studenţi şi b) abordarea, atât în lucrări tipărite, cât şi în comunicări la simpozioane, congrese, conferinţe etc. a unor probleme actuale ale ştiinţei şi practicii economice.

Principalele domenii de cercetare ştiinţifică în care s-a manifestat Paul Bran sunt: monetar (monografia Mecanismul monetar actual, Bucureşti, 1984; Chişinău, 1991); finanţe (Decizia financiară şi unitatea economică, 1980); teoria valorii, inclusiv fundamentarea unei noi teorii a valorii, numită teoria valorii entropice (studiile monografice Economica valorii, mai multe ediţii la Bucureşti şi Chişinău, între 1991 şi 2003, o traducere în limba rusă apărută la Chişinău; Fascinaţia valorii, 1992); reforma economică – fundamentarea primului program operativ de reformă a Guvernului Petre Roman (1991) şi a programului de reformă al Guvernului Valeriu Muravschi din Republica Moldova, inclusiv a unui program de privatizare a economiei naţionale, axat exclusiv pe principii economice şi opus programului populist şi politizat de bonizare, lansat atunci de unii specialişti de la Chişinău. Astfel, Paul Bran are merite deosebite în lansarea şi buna evoluţie a economiei de tranziţie, în special în România. Este iniţiatorul, autorul şi/sau coautorul, conducătorul unor importante programe: Cercetarea terminologică a lexicului specializat din finanţe, Studiu privind modelul de dezvoltare şi colaborare transfrontalieră aferent unei euroregiuni (Studiu de caz – euroregiunea Giurgiu), Consorţiul de dezvoltare şi extensie rurală etc.

A elaborat şi a publicat peste 10 cursuri universitare, alte vre-o 15 monografii şi studii monografice, majoritatea cărora au cunoscut mai multe ediţii. În ultimii ani a editat lucrări de sinteză, unele revăzute şi completate, aduse la zi: Economica valorii (2002, 2003), Finanţele întreprinderii. Gestionarea fenomenului micro financiar (2003), Comunicare financiară (2003), Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale (2003), Economie monetară (2003) ş.a. Este autorul a peste 150 de studii şi articole tipărite în reviste de specialitate din România (Adevărul economic, Economica, Economistul, Raporturi de muncă, Tribuna economică etc.) şi de peste hotare.

O pagină aparte în biografia de profesor universitar, savant, manager şi Om a lui Paul Bran revine relaţiei sale speciale cu Republica Moldova. În 1990 este invitat pentru prima oară la Chişinău, de către Guvernul Mircea Druc, cu prelegeri şi consultaţii vizând economia de tranziţie. În 1991 este invitat din nou la Chişinău, de Guvernul Valeriu Muravschi şi, în calitate de consilier guvernamental, contribuie la trasarea primilor paşi ai reformei economice de la noi. În septembrie 1991 este desemnat rector al Academiei de Studii Economice din Moldova (ASEM) – prima instituţie de învăţământ superior de profil de la noi. Ca membru al echipei numite ad-hoc de către premierul Valeriu Muravschi, Paul Bran are o contribuţie directă la introducerea leului ca valută naţională în Republica Moldova. A organizat trimiterea la studii economice universitare şi postuniversitare în România a tinerilor basarabeni (în special – la ASE Bucureşti).

Totuşi, numele lui Paul Bran se identifică în conştiinţa multor basarabeni cu fondarea (în septembrie 1991) şi consolidarea ASEM, pentru carefapt a ajuns a fi, incontestabil cel mai cunoscut economist român în Republica Moldova (Dumitru Moldovanu), înscriind o pagină distinctă în istoria învăţământului superior economic de la noi şi, chiar, în istoria, atât de tulbure, a tranziţiei basarabene de la răscrucea mileniilor II şi III. Împreună cu echipa pe care şi-a format-o, Paul Bran a obţinut şi a adaptat procesului de studii câteva blocuri impozante, pe care le-a dotat cu tehnică de calcul, laboratoare etc. A fondat o bibliotecă de specialitate deosebit de bogată, aducând, în acest scop, de la Bucureşti, circa 50 000 de volume. A organizat pe baze noi, conform standardelor europene, procesul de instruire şi cercetare, punând accentul pe predarea, editarea de cursuri, manuale, monografii etc. în limba română. În scurt timp, ASEM a devenit o prestigioasă instituţie de învăţământ, o forjerie de cadre bine pregătite pentru economia naţională. Însă în 1994, conducerea agrariano-socialistă a Republicii Moldova, de orientare antinaţională şi antireformatoare, îi înscenează lui Paul Bran şi anturajului său de profesori basarabeni un proces politic, forţându-l să părăsească Republica Moldova, în pofida acestei atitudini ostile, prin nimic justificată, Paul Bran a continuat să rămână un fidel prieten al Basarabiei, fapt ce poate fi confirmat şi de sutele de studenţi şi doctoranzi ce au avut ocazia să facă studii la ASE Bucureşti, sub conducerea sa, dar şi de interesul său pentru procesele economice, financiare şi monetare din Republica Moldova, despre care a scris, s-a referit în mai multe rânduri.

Activitatea ştiinţifică a lui Paul Bran a fost apreciată cu Premiul Academiei Române pentru monografia Economica valorii (1995).

*    *    *

După Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, până la ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940, acest spaţiu înstrăinat, rusificat de-a lungul unui veac (1812-1918), a cunoscut mai multe transformări favorabile, poate cele mai spectaculoase fiind în domeniul culturii, învăţământului, recăpătării limbii române, a alfabetului latin, a spiritului naţional. Dacă nu erau aceşti 22 de ani de aflare a Basarabiei în componenţa Patriei, nu se ştie de mai supravieţuiau basarabenii ca parte a românimii. În acest sens, cele trei județe istorice basarabene, Cahul, Bolgrad și Ismail, au avut încă 22 de ani favorabili, 1956 – 1978, cea mai mare parte a teritoriului celor trei județe astăzi se află în Ucraina. Ceea ce s-a putut păstra, menţine, salva în următoarele decenii, după ce în Basarabia a fost instaurat comunismul, adus pe tancurile sovietice, s-a datorat, în primul rând, cadrelor didactice cu şcoală românească. Şi aceasta în condiţiile în care aici au rămas doar unii: mulţi s-au refugiat, de urgia bolşevică, în dreapta Prutului, iar şi mai mulţi au fost deportaţi în lagărele din Siberia. 

Tocmai când se părea că românismul Basarabiei este definitiv îngenuncheat de şovinismul imperial al Moscovei, istoria ne-a mai oferit o şansă: la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, după căderea lui Ceaușescu şi prăbuşirea imperiului sovietic, în stânga Prutului au început din nou să sosească „din Ţară”, cum se zicea la noi frecvent pe atunci, şi cărţi, şi artişti, şi scriitori, dar, ce ni se pare deosebit de important, şi cadre didactice.

Starea învăţământului în Basarabia sovietizată era deplorabilă: rusificat, în general, pe toată linia, el mai înregistra şi mari goluri în domenii-cheie pentru economia naţională. De exemplu, învăţământul economic, orientat exclusiv spre economia centralizată, se şi făcea centralizat: studii superioare pentru domeniul relații economice internaționale, finanţe-bănci se făceau la Moscova, Leningrad (Petersburg), în alte câteva mari centre ale URSS. La o modestă Facultate de Economie din cadrul Universităţii de la Chişinău nimereau doar ruşi, ucraineni şi alţi absolvenţi ai şcolilor ruseşti, căci aceştia aveau prioritate. În plus, toate cursurile de specialitate, în toate colegiile şi şcolile de învățământ superior, se ţineau în „limba prieteniei şi păcii între popoare” – rusa.

Zeci de ani la rând, sub regimul sovietic, s-a încercat la Chişinău să se deschidă o instituţie de învăţământ economic superior, un Institut al economiei naționale, măcar cu studii în limba rusă, dar în zadar. Abia la 25 septembrie 1991, în prima lună de independenţă a Republicii Moldova, a fost posibil aşa ceva şi aceasta se datorează curajului deosebit al prim-ministrului de atunci, dl Valeriu Muravschi, în condiţiile în care încă mulți funcţionari sus-puşi se împotriveau creării unei instituţii naţionale de profil economic.

Odată adoptată respectiva hotărâre de Guvern, au apărut probleme de nebănuit: lipsa blocurilor de studiu, a manualelor şi, în general, a literaturii de specialitate (care era numai în rusă), a cadrelor didactice şi… culmea!  lipsa unui rector pe potriva importanţei ce o dobândea noua instituţie de învăţământ. (Doritori erau la Chişinău mulţi…, puţină însă era calitatea lor!)   

Într-o clipă de fericită luciditate, a fost amintit numele profesorului Paul Bran de la ASE Bucureşti, care fusese cu un an mai înainte la Chişinău, cu un ciclu de prelegeri în domeniul economiei de piaţă, pentru specialiştii în domeniul financiar-bancar. Prea mult impresionase Paul Bran, de la prima vedere, publicul basarabean: prin competenţă profesională, prestaţia de profesor, harul oratoric, pe alocuri presărat cu perle umoristice, surprinzătoarea-i modestie  şi, poate în primul rând pentru noi – prin frumoasa limbă românească pe care o vorbea, mai ales uşurinţa cu care vehicula terminologia economică, nouă, basarabenilor, mai puțin cunoscută.  

Când a apărut numele lui Paul Bran în lista candidaţilor la funcţia de rector al noii instituţii de învăţământ economic de la Chişinău, ceilalţi candidaţi, oricât de dornici erau de a conduce (fără a şti ce şi cum…), s-au retras necondiţionat, fără discuţii.

Cu o zi înainte de semnarea acelei hotărâri de Guvern, devenită cu adevărat istorică, Paul Bran, invitat în această funcţie de către prim-ministrul Valeriu Muravschi, cu acceptul premierului român Petre Roman, şi-a dat acordul cu o singură condiţie: noua instituţie de la Chişinău să nu se numească „universitate economică”, așa cum se vehicula prin comisiile de profil ale Parlamentului moldovean, ci Academia de Studii Economice, ca și sora sa mai mare de la București, care era mai în vârstă cu aproape opt decenii ca cea proaspăt fondată la Chișinău. Sosit la Chişinău pe 13 septembrie 1991, chiar în ziua sa de naştere, Paul Bran începe a scrie o filă nouă în biografia sa, în istoria învățământului economic basarabean, dar şi în general în biografia Basarabiei ce renăştea, parcă, scăpând de sub tirania comunistă de factură rusească. Cu regret, acest capitol de excepţie, cu un început formidabil, s-a încheiat penibil, la 12 iulie 1994, la ora 10.00 dimineaţa, când cel invitat de la Bucureşti cu drag de către guvernul democratic al lui Valeriu  Muravschi, iată, a fost forţat să părăsească Basarabia – de către următorul guvern, de croială agro-comunistă, românofobă şi în general culturofobă.

Oricum, ce a făcut acest Om, acest Profesor, acest Savant, acest Român – pentru Basarabia românească, într-un scurt răstimp, de doi ani, nouă luni şi 18 zile – nu s-a făcut în toată „perioada sovietică” (postbelică) pentru învăţământul economic, ştiinţa economică, pentru perfecționarea economiștilor, contabililor, finanțiștilor din economia națională pregătiți în perioada sovietică, pentru binele populaţiei de aici.

Vom enumera, încă odată, principalele contribuţii ale rectorului-fondator al Academiei de Studii Economice din Republica Moldova (ASEM), prof. dr. Paul Bran, în anii de aflare a sa la Chişinău, care se identifică cu anii de formare, consolidare şi devenire a ASEM ca o instituţie de mare prestigiu, poate cea mai prestigioasă în Basarabia:

• A creat, cum spunea chiar el, baza unei instituţii de învăţământ – Biblioteca Ştiinţifică, cu peste 50 de mii de cărţi în limba română şi în limbi moderne, literatură adusă la Chişinău graţie contribuţiei discipolilor şi prietenilor săi bancheri, în primul rând – guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, preşedintele BCR, Ion Ghica, rectorul de atunci al ASE Bucureşti, acad. Constantin Bărbulescu şi mulţi alţii.
• A elaborat structura ASEM, conform standardelor europene, cuprinzând facultăţi inexistente anterior şi numeroase catedre şi specializări, axate pe necesităţile economiei moderne de piaţă, promovând – iarăşi în premieră pentru Basarabia – cadrele naţionale, cele mai bune pentru acea perioadă. La aceste inovaţii, fireşte, a introdus şi noi planuri de studii şi noi programe analitice, punând bazele cercetării, elaborării de lucrări didactice şi metodice, manuale, studii, monografii – toate în limba română. Aici e locul să amintim şi meritul de a fi obţinut şi adaptat trei blocuri de studii, în chiar centrul Chişinăului, pe care le-a dotat cu laboratoare, tehnică de calcul, alt echipament. În beneficiul studenţilor şi al tinerelor cadre didactice, a amenajat mai multe cămine şi locuri de agrement.
• A iniţiat şi a organizat, cu concursul aceloraşi generoşi sponsori din Ţară, stagii de documentare, didactico-ştiinţifice, la ASE Bucureşti, pentru cadrele didactice de la Chişinău – în majoritate absolută, absolvenţi de facultăţi cu predarea în limba rusă – pentru a se familiariza cu terminologia economică românească şi pentru a elabora cursuri de prelegeri şi lucrări practice, desigur, tot în limba română.
• A extins simţitor trimiterea tinerilor basarabeni la studii de doctorat, la ASE Bucureşti. 
• În calitatea sa de membru al Consiliului Economic Suprem pe lângă conducerea Republicii Moldova, a participat, alături de viceprim-ministrul Gheorghe Efros, la elaborarea şi redactarea multor proiecte de legi privind reforma economică, dezvoltarea sistemului financiar-bancar, privatizarea proprietăţii de stat din industrie, agricultură, comerţ etc. Aş menţiona, în mod deosebit, elaborarea, de către Paul Bran, a unui Program de privatizare, bazat pe experienţa ţărilor dezvoltate din Vest, program care ar fi putut fi salvator pentru economia basarabeană, dar care, cu regret, n-a fost înţeles, iar, în consecinţă, şi respins de nişte conducători cu mentalitate depăşită, de deputații care erau inițiați doar în economia populistă care aducea mai multe voturi. Nu poate fi neglijată nici contribuţia sa directă la introducerea în Republica Moldova, în 1993, a valutei naţionale, cu denumirea românească – leul, organizând baterea monedei la Monetăria de la Bucureşti.
• Ca excelent manager, Paul Bran a adus la Chişinău un stil nou de conducere, un nou sistem de relaţii pe linia conducător–profesor–student, a contribuit la formarea unei atmosfere de lucru cu adevărat creatoare, unde se punea pe prim-plan omul, calităţile sale sufleteşti, intelectuale, profesionale. Cei care l-au cunoscut, care au lucrat alături de el – la ASEM, în Guvern, în comisiile parlamentare, studenţii şi doctoranzii săi au simţit neapărat căldura, dragostea aparte a lui Paul Bran pentru Basarabia şi basarabeni. Nu e de mirare că atunci când a fost forţat să părăsească Basarabia îndrăgită, pentru care a muncit dezinteresat, punând în fiece iniţiativă o parte din suflet, plecarea lui Paul Bran a fost sincer deplânsă de numeroşi basarabeni, care au conştientizat enorma pierdere, golul ce se crea aici în lipsa acestei personalităţi marcante.

De altfel, în pofida atitudinii ostile, prin nimic justificată, Paul Bran a continuat să rămână un fidel prieten al Basarabiei, fapt ce poate fi confirmat şi de sutele de studenţi şi doctoranzi care au avut ocazia să facă studiile la ASE Bucureşti – sub conducerea sa, dar şi de interesul pentru procesele economice, financiare şi monetare din Republica Moldova, despre care a scris și la care s-a referit în mai multe rânduri.

Cu atât mai mare a fost bucuria noastră că, respins de forţe ale întunericului la Chişinău, Paul Bran, poate şi datorită experienţei basarabene, a onorat cu brio două mandate de rector al celei mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din România – ASE Bucureşti.  

Contribuţiile, dăruirea şi jertfa lui Paul Bran, în calitatea-i de ctitor al templului numit ASEM, constituie o pagină memorabilă în istoria noastră recentă, pagină al cărei conţinut rămâne încă a fi apreciat, la justa-i valoare, de anii ce vin.

P.S. Chiar dacă pare că nu-i locul aici la un gând mai vechi al nostru, vreau totuși să amintesc pe scurt și despre frământările lui Paul Bran cu privire la perspectiva acestei palme de pământ românesc, numit Basarabia – Republica Moldova… Observând comportamentul străinilor, ura lor față de tot ce-i românesc în Basarabia, politicienii locali de sorginte agro-comunistă, Profesorul visa, și cu acest vis a urcat în 2006 la Ceruri, la o revenire a Basarabiei la sânul Patriei istorice, unde va fi mai în siguranță și unde populația autohtonă își va putea păstra și limba, și istoria, și tradițiile religioase și cele naționale…

Acesta fiind și motivul principal pentru care am elaborat și i-am dedicat, Profesorului Paul Bran, în anul 2008, cea mai durută și de suflet lucrare a mea, monografia etnofotografică ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI ÎN IMAGINI (Chișinău, 2008), cu următoarea dedicație pe foaia de titlu: „DEDIC ACEASTĂ LUCRARE MEMORIEI REGRETATULUI PROFESOR ȘI PRIETEN PAUL BRAN, CEL CARE, PRIN PROPRIUL EXEMPLU, MI-A DEMONSTRAT CĂ RE-ÎNTREGIREA ESTE NU NUMAI NECESARĂ PENTRU SUPRAVIEȚUIREA NOASTRĂ CA ETNIE, DAR ȘI POSIBILĂ”.

Ediției a doua a acestei Monografii în imagini (2014) i-a fost decernat, în anul 2015, Premiul Academiei Române.