După Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, până la ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940, acest spaţiu înstrăinat, rusificat de-a lungul unui veac (1812-1918) a cunoscut mai multe transformari favorabile, poate cele mai spectaculoase fiind în domeniul culturii, învăţământului, recăpătării limbii române, a alfabetului latin, a spiritului naţional. Dacă nu erau aceşti 22 de ani de aflare a Basarabiei în componenţa Patriei, nu se ştie de mai supravieţuiau basarabenii ca parte a românimii. În acest sens, cele trei județe istorice basarabene, Cahul, Bolgrad și Ismail, au avut încă 22 de ani favorabili, 1856 – 1878, cea mai mare parte al teritoriui celor trei județe astăzi se află în Ucraina. Ceea ce s-a putut păstra, menţine, salva în următoarele decenii, după ce în Basarabia a fost instaurat comunismul, adus pe tancurile sovietice, s-a datorat, în primul rand, cadrelor didactice cu şcoală românească. Şi aceasta în condiţiile în care aici au rămas doar unii: mulţi s-au refugiat, de urgia bolşevică, în dreapta Prutului, iar şi mai mulţi au fost deportaţi în lagărele din Siberia. 

Tocmai când se părea că românismul Barasabiei este definitiv îngenuncheat de şovinismul imperial al Moscovei, istoria ne-a mai oferit o şansă: la începutul anilor ’90 ai secolului XX, după căderea lui Ceauşecu şi prăbuşirea imperiului sovietic, în stânga Prutului au început din nou să sosească “din Ţară”, cum se zicea la noi frecvent, atunci, şi cărţi, şi artişti, şi scriitori, dar, ce ni se pare deosebit de important – şi cadre didactice.

Starea învăţământului în Basarabia sovietizată era deplorabilă: rusificat, în genere, pe toată linia el mai înregistra şi mari goluri în domenii-cheie pentru economia naţională. De exemplu, învăţămîntul economic, orientat exclusiv spre economia centralizată, se şi făcea centralizat: studii superioare pentru domeniul relații economice international, finanţe-bănci se făceau la Moscova, Leningrad (Petersburg), în alte câteva mari centre ale URSS. La o modestă facultate de economie din cadrul Universităţii de la Chişinău nimereau doar ruşi, ucraineni şi alţi absolvenţi ai şcolilor ruseşti, căci aceştia aveau prioritate, în plus toate cursurile de specialitate, în toate colegiile şi şcolile supiroare, se ţineau în “limba prieteniei şi păcii între popoare” – rusa.

Zeci de ani la rand, sub regimul sovietic, s-a încercat la Chişinău să se deschidă o instituţie de învăţământ economic superior, un Institut al economiei naționale, măcar cu studii în limba rusă, dar în zadar. Abia la 25 septembrie 1991, în prima lună de independenţă a Republicii Moldova, a fost posibil aşa ceva şi aceasta se datorează curajului deosebit al prim-ministrului de atunci, dl Valeriu Muravschi, în condiţiile în care încă mulți funcţionari sus-puşi se împotriveau creării unei instituţii naţionale de profil economic.

Odată adoptată respectiva hotărâre de Guvern, au apărut o serie de nebănuite probleme:

lipsa blocurilor de studiu, a manualelor şi în genere a literaturii de specialitate (care erau numai în rusă), a cadrelor didactice şi… culmea! – lipsa unui rector pe potriva importanţei ce o dobândea noua instituţie de învăţământ. (Doritori erau la Chişinău mulţi… puţină însă era calitatea lor!)   

Într-o clipă de fericită luciditate, a fost amintit numele profesorului Paul Bran de la ASE Bucureşti, care fusese cu un an mai înainte la Chişinău, cu un ciclu de prelegeri în domeniul economiei de piaţă, pentru specialiştii în domeniul financiar-bancar. Prea mult impresionase Paul Bran, de la prima vedere, publicul basarabean: prin competenţă profesională, prestaţia de profesor, harul oratoric, pe alocuri presărat cu perle umoristice, surprinzătoarea-i modestie,  şi, poate în primul rând pentru noi – prin frumoasa limba românească pe care o vorbea, mai ales uşurinţa cu care vehicula terminologia economică, nouă, basarabenilor, mai puțin cunoscută.   

Când a apărut numele lui Paul Bran în lista candidaţilor la funcţia de rector al noii instituţii de învăţământ economic de la Chişinău, ceilalţi candidaţi, oricât de dornici erau de a conduce (fără a şti ce şi cum…), s-au retras necondiţionat, fără discuţii.

Cu o zi înainte de semnarea acelei hotărâri de Guvern, devenită cu adevărat istorică, Paul Bran, invitat în această funcţie de către prim-ministrul Valeriu Muravschi, cu acceptul premierului român Petre Roman, şi-a dat acordul, cu o singură condiţie: noua instituţie de la Chişinău să nu se numească „universitate economică” așa cum se vehicula prin comisiile de profil ale Parlamentului moldovean, ci Academia de Studii Economice, ca și sora sa mai mare de la București, care era mai în vârstă cu aproape opt decenii ca cea proaspăt fondată la Chișinău. Sosit la Chişinău pe 13 septembrie 1991, chiar în ziua sa de naştere, Paul Bran începe a scrie o filă nouă în biografia sa, în istoria învățământului economic basarabean, dar şi în genere în biografia Basarabiei ce renăştea, parcă, scăpând de sub tirania comunistă de factură rusească. Cu regret, acest capitol de excepţie, cu un început formidabil, s-a încheiat penibil, la 12 iulie 1994, la ora 10 dimineaţa, când cel invitat de la Bucureşti cu drag de către guvernul democratic al lui V. Muravschi, iată, a fost forţat să părăsească Basarabia – de către următorul guvern, de croială agro-comunistă, românofobă şi în genere culturofobă.

Oricum, ce a făcut acest Om, acest Profesor, acest Savant, acest Român – pentru Basarabia românească, într-un scurt răstimp, de doi ani, nouă luni şi 18 zile – nu s-a făcut în toată „perioada sovietică” (postbelică) pentru învăţământul economic, ştiinţa economică, pentru perfecționarea economiștilor, contabililor, finanțiștilor din economia națională prergătiți în perioada sovietică, pentru binele populaţiei de aici.

Vom enumera, succint, principalele contribuţii ale rectorului-fondator al Academiei de Studii Economice din R. Moldova (ASEM), prof. dr. Paul Bran, în anii de aflare a sa la Chişinău, care se identifică cu anii de formare, consolidare, şi devenire a ASEM ca o instituţie de mare prestigiu, poate cea mai prestigioasă în Basarabia.

* A creat, cum spunea chiar el – baza unei instituţii de învăţământ: Biblioteca Ştiinţifică, cu peste 50 de mii de cărţi în limba română şi în alte limbi moderne, literatură adusă la Chişinău graţie contribuţiei discipolilor şi prietenilor săi bancheri, în primul rând – guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, preşedintele BCR, Ion Ghica, rectorul de atunci al ASE Bucureşti, acad. Constantin Bărbulescu şi mulţi alţii.

* A elaborat structura ASEM, conform standardelor europene, cuprinzând facultăţi inexistente anterior şi numeroase catedre şi specializări, axate pe necesităţile economiei moderne de piaţă, promovând – iarăşi în premieră pentru Basarabia – cadrele naţionale, cele mai bune pentru acea perioadă. La aceste inovaţii, fireşte, a introdus şi noi planuri de studii şi noi programe analitice, punând bazele cercetării, elaborării de lucrări didactice şi metodice, manuale, studii, monografii – toate în limba română. Aici e locul să amintim şi meritul de a fi obţinut şi adaptat trei blocuri de studii, în chiar centrul Chişinăului, pe care le-a dotat cu laboratoare, tehnică de calcul, alt echipament. În beneficiul studenţilor şi tinerelor cadre didactice a amenajat mai multe cămine şi locuri de agrement.

* A iniţiat şi organizat, cu concursul aceloraşi generoşi sponsori din Ţară, stagii de documentare, didactico-ştiinţifice, la ASE Bucureşti, pentru cadrele didactice de la Chişinău – în majoritate absolută, absolvenţi de facultăţi cu predarea în limba rusă – pentru a se familiariza cu terminologia economică românească şi pentru elaborarea de cursuri de prelegeri şi lucrări practice, desigur, tot în română.

* A extins simţitor trimiterea tinerilor basarabeni la studii de doctorat, la ASE Bucureşti. 

* În calitatea sa de membru al Consiliului Economic Suprem pe lângă conducerea R. Moldova, a participat, alături de viceprim-ministrul Gheorghe Efros, la elaborarea şi redactarea multor proiecte de legi privind reforma economică, dezvoltarea sistemului financiar-bancar, privatizarea proprietăţii de stat din industrie, agricultură, comerţ etc. Aş menţiona, în mod deosebit, elaborarea, de către Paul Bran, a unui Program de privatizare, bazat pe experienţa ţărilor dezvoltate din Vest, program care ar fi putut fi salvator pentru economia basarabeană, dar care, din păcate, n-a fost înţeles, iar în consecinţă – şi respins de nişte conducători cu mentalitate depăşită, de deputații care erau inițiați doar în economia populistă care aducea mai multe voturi. Nu poate fi dată uitării nici contribuţia sa, directă, la introducerea în R. Moldova, în 1993, a valutei naţionale, cu denumirea românească – leul, organizând baterea monedei la Monetăria de la Bucureşti.

* Ca excelent manager, Paul Bran a adus la Chişinău un stil nou de conducere, un nou sistem de relaţii pe linia conducător – profesor – student, a contribuit la formarea unei atmosfere de lucru cu adevărat creatoare, unde se punea pe prim plan omul, calităţile sale sufleteşti, intelectuale, profesionale. Cei care l-au cunoscut, care au lucrat alături de el – la ASEM, în Guvern, în comisiile parlamentare, studenţii şi doctoranzii săi au simţit neapărat căldura, dragostea aparte a lui Paul Bran pentru Basarabia şi basarabeni. Nu e de mirare, că atunci când a fost forţat să părăsească Basarabia îndrăgită, pentru care a muncit dezinteresat, punând în fiece iniţiativă o parte din suflet, plecarea lui Paul Bran a fost sincer deplânsă de numeroşi basarabeni, care au conştientizat enorma pierdere, golul ce se crea aici în lipsa acestei personalităţi marcante.

De altfel, în pofida atitudinii ostile, prin nimic justificată, Paul Bran a continuat să rămână un fidel prieten al Basarabiei, fapt ce poate fi confirmat şi de sutele de studenţi şi doctoranzi ce au avut ocazia să facă studiile la ASE Bucureşti – sub conducerea sa, dar şi de interesul pentru procesele economice, financiare şi monetare din R. Moldova, despre care a scris, și la care s-a referit în mai multe rânduri.

Cu atât mai mare a fost bucuria noastră că, respins de forţe ale întunericului la Chişinău, paul Bran, poate şi datorită experienţei basarabene, a onorat cu brio două mandate de rector al celei mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din România – ASE Bucureşti.

Contribuţiile, dăruirea şi jertfa lui Paul Bran, în calitatea-i de ctitor al templului numit ASEM, constituie o pagină memorabilă în istoria noastră recentă, pagină a cărei conţinut rămâne încă a fi apreciat, la justa-i valoare, de anii ce vin.

P.S. – Chiar dacă pare că nu-i locul aici la un gând mai vechi al nostru, vreau totuși să amintesc pe scurt și despre frământările lui Paul Bran cu privire la perspectiva acestei palme de pământ românesc numit Basarabia-R. Moldova… Observând comportamentul străinilor, ura lor față de tot ce-i românesc în Basarabia, politicienii locali de sorginte agro-comunistă, Profesorul visa, și cu acest vis a urcat în 2006 la Ceruri, la o revenire a Basarabiei la sânul Patriei istorice, unde va fi mai în siguranță și unde populația autohtonă își va putea păstra și limba, și istoria, și tradițiile religioase și cele naționale…

Acesta fiind și motivul principal pentru care am elaborat și i-am dedicat, Profesorului Paul Bran, în anul 2008, cea mai durută și de suflet lucrare a mea, monografia etnofotografică ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI ÎN IMAGINI (Chișinău-2008), cu următoarea dedicație pe foaia de titlu:

„DEDIC ACEASTĂ LUCRARE MEMORIEI REGRETATULUI PROFESOR ȘI PRIETEN PAUL BRAN, CEL CARE, PRIN PROPRIUL EXEMPLU MI-A DEMONSTRAT CĂ RE-ÎNTREGIREA ESTE NU NUMAI NECESARĂ PENTRU SUPRAVIEȚUIREA NOASTRĂ CA ETNIE, DAR ȘI POSIBILĂ”.

Ediției a doua a acestei Monografii în imagini (2014) i-a fost decernat în anul 2015 Premiul Academiei Române.

Dr. Vasile Șoimaru

Deputat în Parlamentul R. Moldova, (1990-1994, 1998-2001),

Vice-Rector al A.S.E.M.

(25 septembrie 1991 – 13 iulie 1994)