Astăzi s-au împlinit opt decenii de la asasinarea marelui istoric Nicolae Iorga. Așteptam să fie publicat un articol cu dezvăluiri despre moartea tragică a lui Nicolae Iorga (și a economistului Virgil Madgearu) acum 80 de ani, dar n-a mai apărut niciun material… Voi aștepta în continuare pentru că mă interesează cauzele și persoanele adevărate în asasinarea Istoricului nostru de frunte…

Dar, eu, personal, pregăteam pentru această tristă dată, manuscrisul unei cărți, scuzați de lipsă de modestie, inedite!!! Lucrez la ea de câțiva ani: este vorba despre un album monografic pe urmele lui Nicolae Iorga la retoromânii din Alpii Elveției, pe care Iorga i-a numit Frații noștri mai mici, ladinii. După vizita sa în 1938 în Elveția a scris o cartea cu acest titlu și a publicat-o în ziarul Neamul Românesc, apoi a prezentat-o și la postul de radio București în ciclul de emisiuni, SFATURI PE ÎNTUNERIC, carte care a avut un succes enorm.

În ea, Nicolae Iorga, într-un alineat regreta că n-a avut cu el un maistru fotograf care să fotografieze locurile și oamenii, ladinii elvețieni, pe care i-a vizitat și cu care a vorbit, prin satele și orașele elvețiene, locuite de acești frați ai noștri, ladinii, ca să-i vadă, pe ei și cultura lor inedită, și românii din România… După aproape 80 de ani de la vizita lui Iorga în Elveția, am decis să completez eu acest compartiment al cărții sale, tipărite în 1938… Zis și făcut! În viața mea am fost de patru ori în Elveția, trei din care le-am consacrat satelor ladine, mai multe decît a reușit să viziteze Iorga în 1938… Am adunat mii de fotografii din aceste localități retoromâne de pe vârfurile Alpilor. O bună parte este deja selectată și ajustată pentru viitorul album monografic, care va include cartea lui Nicolae Iorga (deja mi-am cerut voie de la nepotul său, istoricul Andrei Pippidi, s-o includ în albumul monografic) dar și fotografiile mele, lipsa cărora a regretat-o atât de mult Nicolae Iorga… Chiar dacă-mi dau seama câtă bucurie puteam face îndrăgostiților de tematica românilor din afara granițelor patriei lor istorice, Covidul blestemat mi-a întrerupt cu nerușinare procesul de editare a lucrării date… N-AM REUȘIT S-O FAC PÂNĂ LA COMEMORAREA DE AZI, DAR FIȚI CONVINȘI CĂ …NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII… Și nu va trece prea mult timp și ne vom întâlni la o nouă lansare de carte minunată…

Acum, exact 15 ani, pe 27.11.2005, am organizat la ASEM o Conferința comemorativă la 65 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga, cu invitați din vecinătatea Strejnicului, Ploiești, unde și-a dat obștescul sfârșit Nicolae Iorga, în cadrul căreia am lansat o altă minunată carte a lui Iorga, CUGETĂRILE SALE, care nu au preț… Lucrarea dată a dorit atât de mult s-o publice regretatul Om de cultură Vlad Pohilă, dar nicio editură la care s-a adresat el n-a dorit s-o tipărească, punând accentul pe riscul că nu-și vor recupera banii investiți… Am găsit eu acești bani la consătenii mei din Cornova, explicându-le lor că Iorga a sprijinit foarte mult proiectul Monografiei Cornovei, condusă de alt uriaș al culturii române, Dimitrie Gusti, în vara anului 1931, și că ar fi bine ca anume noi, cornovenii, să sponsorizăm apaiția acestei cărți… Așa și s-a întâmplat: a apărut o carte de zile mari pe care multe publicații, posturi de radio și TV, o folosesc (Vlad Pohilă avea și-o statistică în acest sens…), dar nu le-ar strica acestor utilizatori măcar uneori să-și mai amintească de cel datorită căruia au văzut lumina tiparului aceste frumoase Cugetări, de regretatul Vlad Pohilă, care se mândrea cu acest succes editorial al său…

În final vreau să vă ofer posibilitatea să citiți o superbă poezie a Marelui IORGA, una prevestitoare, scrisă de el cu doar o zi înainte de tragicul sfârșit…

BRAD BĂTRÂN

Au fost tăind un brad bătrân

Fiindcă făcea prea umbră

Și-atuncea din pădurea sumbră

Se auzi un glas păgân:

„0, voi ce-n soare cald trăiți

Și ați răpus strămoșul vostru

Să nu vă strice rostul vostru,

De ce sunteți așa grăbiți?

În anii mulți cât el a fost

De-a lungul ceasurilor grele

Sub paza crăcilor rebele,

Mulți și-au aflat un adăpost.

Moșneagul, stând pe culme drept,

A fost la drum o călăuză

Și-n vreme aspră și hursuză

El cu furtunile-a dat piept,

Folos aduse cât fu viu,

Ci mort, acuma când se duce,

Ce alta poate-a vă aduce

Decât doar încă un sicru?”

26.11.1940

4 COMENTARII LA POSTARE…

Lidia Badia

Vă mulțumesc pentru acestă postare dnl Vasile Soimaru. Iertată-mi fie modestia. Pentru că cuvintele sunt insuficiente de exprima admirația acestei pierle istorice. Vă doresc sănătate și pace sufleteletească.

P.S: poezie este extraordinară.

Veșnică amintire marelui istoric Nicolae Iorga!… 

Vasile Poputa

Felicitări Frate Drag de peste Prut.Revista Valahia Dacia Nemuritoare in Nr din ianuarie 2020 a publicat poezia.

Tamara Sipitca

O aparitie și o postare extraordinare, din cele ce zidesc ființa noastră.

Suruceanu Maria

Respect pentru această minunată postare, Dle