50 DE ANI DE LA ISTORICUL TURNEU ÎN ELVEȚIA AL ANSAMBLULUI FOLCLORIC DE DANSURI POPULARE „HORA” („Alunelul”), DECEMBRIE 1972. Conducător artistic-Ion BAZATIN.

Astăzi, mi-am amintit de o minune a vieții mele care s-a produs acum exact o jumătate de secol, în decembrie 1972. Ansablului HORA al Casei de cultură a r-nului Frunze din Chișinău, din care făceam parte și eu (aveam 23 de ani și eram asistent universitar la Facultatea de economie a Politehnicii lui Sergiu Rădăuțan), dar și viitoarea mea consoartă.

Era pentru prima dată când în Elveția pleca un colectiv de artiști amatori din RSS Moldovenească. La Chișinău toți tremurau de frică să nu rămână cineva prin bogatele și frumoasele cantoane ale Elveției… Atât de important turneu încât am fost nevoiți să lungim drumul la Geneva prin …Moscova, pe la Comitetul Central al PKUS, la secretarul CC pentru politica externă, Poliakov (sper că nu greșesc), cel care ne-a „instruit” împreună cu alte câteva persoane despre cum să ne comportăm și cum să lăudăm cât de bine o ducem noi în „mărețul URSS”, dar mai ales ce si cum să vorbim cu prietenii și colegii după revenirea dintr-o țară doar „aparent prosperă” ca Elveția ș.a.m.d.

Dar conducător ne-a fost nimeni altul decât legendarul (după Independență!) secretar al II-lea al organizației municipale PKM Chișinău, Teodor Teodorovici Șandrovschi. DA!, DA!, anume acel Șandrovschi numele căruia a devenit foarte popular când istoricul Anton Moraru a descoperit în Arhiva CC-ului o LISTĂ DE POMINĂ, în care au nimerit zeci de oameni de cultură care chipurile au fost turnătorii securității în diferite colective de la noi, listă care a făcut și continuă să facă mare zarvă în cercurile politice…

Multe le înțeleg dar nu înțeleg de ce alcătuitorii acelei liste renumite i-au dat denumirea de LISTA LUI ȘANDROVSCHI???… Nu cred s-o fi făcut Șandrovschi, dar pentru că el ultimii ani de viață a fost unul din responsabilii Ministerului Securității Naționale, iar lista cu numele său a apărut când nu mai era în viață, „tovarășii” elaboratori i-au înveșnicit numele prin această metodă…

Dar să vă explic de ce l-am prețuit mult pe acest minunat om: lucrând la MSN el a făcut un bine la deschiderea ASEM-ului lui Paul Bran, organizând, în 1992, în ASEM, prima clasă de calculatoare din cele trecute ilegal prin vama Leușeni… Dar mai memorabil a fost binele făcut de Șandrovschi atunci când am aterizat după Elveția în aeroportul ȘEREMETIEVO din Moscova: vameșii sovietici ne-au controlat prin toate ascunzișurile noastre scoțind la iveală, aproape la toți băieții, pixurile cu imagini cu fete japoneze îmbrăcate sumar…  Ne-au făcut câte un act în care scria negru pe alb, că ne-au deposedat de pixurile care conțineau „antihudojestvennoie proizvedenie”… Despre aceste acte conducătorul trebuia să raporteze pe la toate instituțiile unde învățau sau lucrau artiștii noștri… Greu de zis ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă Șandrovschi ar fi informat conducerea Politehnicii, bunăoară: Nu mai ajungeam eu în anul următor, 1973, la aspirantura Institutului de finanțe și economie din Leningrad!!! Am reușit după 20 de ani, în 1992,  la ASEM, să-i mulțumesc lui Teodor Teodorovici Șandrovschi că nu m-a trădat la conducerea de atunci a Politehnicii, iar el mi-a zis că nu numai pe mine nu m-a „stucăcit” ci și pe ceilalți dansatori și muzicanți din orchestră… Într-adevăr așa a fost!!! Și cum să nu-ți amintești cu un cuvânt de bine despre acest minunat om care ți-a făcut un mare bine …nefăcându-ți un mic rău?…

V.Ș.,Decembrie, 1972- 2022.