Nicolae Iorga afirmase că România e o ţară înconjurată de români.

Circa 23 de milioane de români locuiesc în interiorul frontierelor ei şi alte circa 23 – în afara acestora.

Pe timpurile lui Herodot (484-425 î. Ch.) Tracia străbună se întindea de la munţii Moraviei (Cehia de azi) şi până la pragurile Niprului, strămoşii noştri fiind cel mai mare popor european. Istoricul grec afirmă:  “Neamul tracilor este, după  cel al indienilor, cel mai mare dintre toate. Dacă ar avea un singur domnitor şi ar fi uniţi între dânşii, ar fi de neînvins, şi după cum cred ei, cu mult mai puternici decât toate popoarele…”.

Ulterior, din cauza “neunirii” lor, geţii, numiţi de Herodot “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, s-au divizat în mai multe ţărişoare, apoi peste ei au “curs” diverse popoare barbare: hunii, avarii, oghiuzii etc…

Astăzi, harta Bătrânului Continent pare “cârpită” cu “aşchii” din vechea Dacie: populaţie românească risipită prin toată Europa.

În secolul XIX Mihai Eminescu menţionase: “Nu există un stat în Europa orientală, nu există o ţară de la Adriatică până la Marea Neagră care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia şi Herţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albanii în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa şi de Kiev.”

După toate contemporane, afară de cei peste 3.300.000 de români basarabeni, mai există 459.300 de români neasimilaţi încă în Ucraina, 650.000 – în Federaţia Rusă, 33.098 – în Kazahstan, dar şi-n celelalte foste republici sovietice (Uzbekistan – 5.593, Belarusia – 4.964, Lituania – 3.223. Gruzia – 2.842 Turkmenia – 2.466 etc., etc., etc.), în Valea Timocului şi Banatul Sârbesc din Serbia – circa 800.000 şi, respectiv, 38.000, în Grecia – 400.000, în Bulgaria – 130.000, în Macedonia – 500.000, în Turcia – 40.000, în Ungaria – 28.000, în Bosnia-Herţegovina – 40.000, în Albania – 15.000, în Franţa – 200.000, în Austria – 35.000, în Spania – 950.000,  în Italia – 900.000, în Germania – 1.000.000, în Israel – 200.000, în SUA, Canada şi America de Sud – 1.350.000 etc., etc., etc. Savantul, istoricul, călătorul, cercetătorul, artisticul, patriotul Vasile Şoimaru este întâiul care a încercat să adune launloc într-un album fotografic, locurile în care mai sălăşluiesc români.

Botazaţi de vecini cu diverse nume: moldoveni, valahi, vlahi, volohi, olahi, aromâni, macedoromâni, istroromâni, meglenoromâni etc., tot străini născocindu-le şi nume diferite pentru limba pe care ar vorbi-o urmaşii lui Burebista (moldovenească, valahă, aromână etc.) V.Şoimaru venind să ne anunţe că toţi aceştia vorbesc o singură limbă – româna – el comunicând fără translatori) cu toţii făcând parte din acelaşi neam: neamul românesc.

Autorul cărţii monumentale “Românii din afara României în imagini” ca şi cum reconstituie, fotogtrafic,  din aşchiile vechii Decii, ţara noastră dintâi mare cât un continent. V.Şoimaru vine să-i dea dreptate lui Herodot, grecului care vorbea de ţara noastră acum 2500 de ani ca de  un alt sinonim al Europei, din această carte românii, vădindu-se ca unul dintre cele mai mari popoare ale Bătrânului Continent.

Românii din afara României n-au emigrat din România, ei s-au născut în acele locuri, care au fost ale lor şi ale strămoşilor lor, din vecii vecilor.
Timp de cinci ani de zile – cu automobilul, cu avionul, cu trenul, pe jos – Vasile Şoimaru a străbătut aproape toate locurile din jurul României locuite de români.
A ajuns în Transnistria de la Bug şi de dincolo de Bug la românii care se laudă că locuiesc acolo “de la facerea lumii”.

E cunoscut faptul că împărăteasa Ecaterina a II-a, impresionată de faptul că locurile dintre Nistru şi Nipru erau locuite de un număr mare de români moldoveni i-a dat iniţial noii achiziţii ţariste numele de Moldova Nouă.

Într-un recensământ de la 1792 din 69 de aşezări înregistrate aproape de Bug, 49 erau locuite compact de moldoveni (alte 20 erau tătăreşti).
Vasile Şoimaru ajunge la Novo-Kantuzinca de pe malul drept al Bugului, unde a locuit cneazul Ioan Cantacuzino, autorul primei cărţi de versuri “Poezii noi” în limba română, tipărită în 1796 de către Mhail Strilviţchi la Dubăsari.

La peştera (Pecera), lângă pragurile Bugului, găseşte urme ale palatelor lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei şi hatman al Ucrainei.
Vizitează vechi vetre de-ale concetăţenilor noştri la Arnautovca, Alexandrovca, Velicoserbulovca, Glodos, Lupolovo, Moldovca, Nadejdovka etc. (numite odinioară Arnăut, Alexăndreni, Serbul-Mare, Glodoasa, Lupul, Moldova, Nădejdea).

În Caucazul de Nord, între munţi, în satul Moldovanskoe stă de vorbă cu Vasilina Budurin, Tudor Morari, Vera Mocan, Vasile Purcel, Nicolae Jantovan, iar în comunele Moldovanovca, Thamaha, Soloneşti, Ciobanovca şi Moldovca fotografiază case şi beciuri construite îmn stil basarabean.
În  regiunea Transcarpatică, dincolo de Tisa, românii locuiesc din vremea lui Burebvista. Tot descălecătorii şi urmaşii acestora au şi munţii din zonă, trecute astfel şi pe hărţile ucrainene: Pietrosul, Măgura, Bătrâna, Groapa dracului, Dealul Babelor etc.

Ceva mai demult, am trecut şi eu prin satele româneşti de acolo: Apşa de Sus, Apşa de Mijloc, Apşa de Jos, Slatina, Cărpiniş, Biserica Albă, Apşiţa, Strâmtura, Bălca, Găneşti, Lunca ş.a.
Unchiul meu, arhimandritul Serafim Dabija, a fost vreme de peste două decenii preot în bisericile din Apşa de Mijloc (considerată cea mai veche clădire de cult din lemn, atât din Maramureş, cât şi Ucraina, ea fiind edificată în 1428) şi în cea românească din Slatina.

Im agini cutremurătoare, martore ale istoriei noastre, din Nordul Bucovinei (Cernăuţi, Codrul Cosminului,  Ceremuş, Siret, Crasna, cetatea Hotin, şcoala “Nichita Stănescu” din Voloca, Cristineştii familiei Hasdeu, Moldiţa – “sat românesc de şase secole”, Herţa, etc), din Sudul Basarabiei (Cetatea Albă, Bugaz, Şaba, Babele, unde s-a născut generalul A.Averescu, Chilia, Ismail, Reni, Vâlcov – “Veneţia basarabeană”), din Crimeia, Istanbul, din Valea Timocului, Cadrilater (Bulgaria), şi Sudul Banatului (Serbia), Kosovo, Macedonia, Banatul Unguresc, ţinutul Debreţin (Ungaria), Grecia (mănăstirea Meteora, cu donaţii a domnitorilor români), Macedonia (mănăstirile din jurul lacului Ohrid, cartierul aromânilor din Bitolia), Albania (în Corcea se află o puternică aşezare aromânească, la Moskopolje, capitala aromânilor din evul mediu), Croaţia, Nordul Italiei (aici se află un restaurant “Cornova”, care poartă numele localităţii maestrului  Şoimaru), Cehia, Slovacia, Polonia, Podolia (cetatea Cameniţei, vechi târg al bolohovenilor în sec. X-XII) ş.a., vim ca o completare, ca un comentariu la un manual de Istorie a Românilor de Pretutindeni.

Cartea “Românii din jurul României în imagini” de Vasile Şoimaru” e un dar făcut României, cum a menţionat şi Andrei Vartic, la cei 90 de ani ai Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă.
România, sugerează autorul, are nevoie de toţi românii şi, prin intermediul acestei cărţi, el ca şi cum ar deschide ferestre către toate locurile unde mai locuiesc fiii şi fiicele ei împrăştiaţi în lume, ca să-i poată cunoaşte mai bine, ca să le vadă aievea vetrele şi chipurile imprimate de aparatul de fotografiat al inimii lui Vasile Şoimaru.
E o carte de excepţie, unică în felul lui, care merită toate premiile româneşti şi nu numai.

Volumul este o valoare devenită comună pentru românii din toată lumea, care ulterior, la alte ediţii, va putea fi completat cu imagini ale unor localităţi de pe continentul american, din Australia, de dincolo de Cercul Polar, din Noua Guinee etc., pretutindeni unde au ajuns şi mai locuiesc concetăţeni de-ai noştri.

În această carte Vasile Şoimaru se postează în rolul unui regizor: fiecare imagine vine ca o completare a celeilalte, o imagine parcă ar sugera-o pe alta, dovadă certă a vocaţiei de mare artist al autorului ei.

E o idee milenară aşezată pe file.

Să-i mulţumim autorului pentru că a putut realiza un vis al mai multor generaţii.

de Nicolae DABIJA, Literatura și Arta, 17 Aprilie 2008

Prof. univ. dr. în ştiinţe economice, Vasile Şoimaru, deputat în Parlamentul moldovean în perioadele 1990-1994 şi 1998-2001, a găsit o frumoasă şi originală  modalitate de a marca cei 90 de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu România. Pasionat de mai mulţi ani de fotografie şi devenind, între timp, un profesionist, Vasile Şoimaru a lansat joi, 27 martie 2008, un album-monografie intitulat „Românii din jurul României în imagini”.

Apărut recent la editura „Prometeu” de la Chişinău, albumul are 272 de pagini şi conţine circa 850 de fotografii. În obiectivul descendentului din Neamul Şoimăreştilor se află românii din jurul graniţelor României, pe care i-a vizitat în ultimii cinci ani, parcurgând pentru aceasta 100 de mii de km, fapt pe care autorul îl mărturiseşte în studiul introductiv al volumului. Harta geografică a pelerinajelor profesorului la Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM), Vasile Şoimaru este de-a dreptul impresionantă: Ucraina (Maramureşul istoric numit şi Transcarpatia, Nordul Bucvinei şi Ţinutul Herţa, românii de la Bug – Kirovograd şi Nicolaev, românii din regiunea Odesa), Rusia (românii din Caucazul de Nord), Bulgaria (românii din Vidin şi Cadrilater), Serbia (Valea Timocului şi Voievodina), Ungaria (Ţinutul Debreţin), Croaţia şi Italia (istroromânii şi friulenii), aromânii din Grecia, Macedona ex-iugoslavă şi Albania, populaţia românească slavizată din sudul Slovaciei, Cehiei şi Poloniei, inclusiv din Wadowice (Podolia), baştina regretatului Papa Ioan Paul al II-lea.

Lansarea albumului-monografie a avut loc la Biblioteca ASEM animată de Silvia Hinculov. La manifestare au participat: prof. univ. dr. hab. Grigore Belostecinic, rector al ASEM, prof. univ. dr. hab. Sergiu Chircă, poetul Grigore Vieru, actriţa Ninela Caranfil, artistul Ion Paulencu (originar din Ţinutul Herţa), publicistul şi lingvistul Vlad Pohilă, care a prefaţat volumul cu eseul „Un pelerin prin românime”. Au participat, de asemeni, oaspeţi din Maramureşul istoric, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.
Concepţia grafică şi designul aparţin artiştilor Simion Zamşa şi Svetlana Munteanu.

Aşa cum menţionează autorul, volumul este dedicat regretatului profesor de la Bucureşti, Paul Bran, fondatorul ASEM de la Chişinău şi primul rector al acestei prestigioase instituţii.

de Beiu Lucia, 28 Martie 2008
www.moldova.org

La 27 martie 2008, în ziua când Basarabia sărbătorea a 90-ea aniversare a votării Actului Unirii de câtre Sfatul Ţării, la Academia de Studii Economice din Chişinău s-a lansat una din ele mai importante cărţi pe care a putut cineva să o dăruiască României. Este vorba de albumul- monografie „Românii din jurul României în imagini”, realizat de profesorul Vasile Şoimaru. Cele 272 de pagini format A3 şi 850 de fotografii color ale acestei cărţi – unice în tot arealul românesc – deconspiră, mai întâi, efortul uriaş al autorului. Timp de cinci ani, pe banii lui şi cu talentul lui, de multe ori în singurătate deplină şi fără înaintemergători, Vasile Şoimaru s-a deplasat în toate comunităţile româneşti din jurul României – din Caucazul de nord şi până în Grecia şi Balcanii de Vest – şi a surprins în imagini de o rarisimă frumuseţe viaţa reală a acestor comunităţi.

A doua calitate de necontestat a acestei cărţi este că a fost publicată de editura „Prometeu” anume în Basarabia, anume pe banii basarabenilor. Nici un Voronin sau Stepaniuc, nici un zombie de la Institul de Istorie şi Drept al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău, nici un mancurt din presa aservită comunismului şi celor care au transformat Basarabia în cel mai sărac stat european (prin batjocorirea făţişă a Declaraţiei de Independenţă a RM), nu poate spune că România a finanţat această lucrare memorabilă. „Românii din jurul României în imagini” reprezintă astfel dorul Basarabiei de România, suferinţa Basarabiei pentru deciziile care au rupt la 23 august 1939 Basarabia şi Bucovina din trupul Ţării noastre, dar mai ales faptul că aşa cum Basarabia are nevoie de România, tot aşa şi România nu poate deveni Ţară în toată puterea cuvântului fără Basarabia.

Dar ce a spus Vasile Şoimaru în noua sa carte ce nu spun şi alţi mari maeştri fotografi ai Basarabei şi României? Şi la acest subiect avem două răspunsuri. Primul: Vasile Şoimaru nu-şi ascunde identitatea sa românească atunci când fotografiază, ci dimpotrivă, o afişează deschis. Lucrul acesta se vede din orice fotografie de-a lui Vasile Şoimaru. El fotografiază româneşte şi cu mare dragoste pentru poporul român. Această metodă, însă, nu ne arată un fotograf de la marginea civilizaţiei europene actuale, ci de un maestru din centrul centrului ei. Fiindcă a fotografia azi nemţeşte sau englezeşte, ca şi româneşte, înseamnă a fi cetăţean al lumii. Or, aşa cum Europa contemporană nu poate fi închipuită fără Germania reunită, sau cu o Spanie ruptă în bucăţi, tot aşa şi România nu poate avea mare viitor fără Basarabia. Această viziune, hai să-i spunem geopolitică, a cărţii maestrului fotograf şi profesorului Vasile Şoimaru mai are o dimensiune pe care alţi fotografi nu o cunosc: cea ştiinţifică.

Fotografiile lui Vasile Şoimaru, fie că sunt realizate în satele româneşti de pe Nipru, în Maramureşul istoric, în Ungaria, Cehia, Albania, Macedonia sau Grecia, fie în Basarabia natală sau în Bucovina, ne reprezintă viaţa românilor din acele zone în toată amploarea ei fiinţială – arhitectură de cult şi case de locuit, garduri şi porţi, câmpuri şi crânguri, fântâni şi izvoare, ziduri străvechi şi şcoli contemporane, mode vechi şi mode noi, tipuri de costum popular românesc, dar şi tipuri de români acomodaţi sau neacomodaţi la condiţiile reale în care locuiesc. Nimic valoros nu scapă de ochiul atent al cercetătorului ştiinţific Vasile Şoimaru, nimeni nu poate spune după ce priveşte fotografiile lui că oamenii şi lucrările lor, surprinse la începutul mileniului III de artistul şi omul de ştiinţă basarabean, nu fac parte din românitate. Străjuită de harta României Mari şi de Coloana Infinitului – care la Vasile Şoimaru are rădăcini în Marea Adunare Naţională a românilor din Basarabia -, „Românii din jurul României în imagini” prezintă neamul românesc aşa cum stă el acum, la începutul mileniului III, pe harta cea nouă a Europei. Este unul din cele mai frumoase cadouri pe care un român din Basarabia l-a făcut Patriei sale, România. Este o carte de aplaudat până la lacrimi.

de Andrei Vartic, 27 Martie 2008
www.voceabasarabiei.com